NOSOV v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
NOSOV v. UKRAINE (CtEDO, 2008)
A cincea secțiune decizia nr. 33755/04 de Vladimir Petrovich NOSOV împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 7 octombrie 2008 ca Cameră compusă din: Rait Maruste, Președintele, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 9 septembrie 2004, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Vladimir Petrovich Nosov, este un național ucrainean care s-a născut în 1975 și trăiește în Sevastopol, Ucraina. Guvernul ucrainean („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl Zaytsev. La 5 mai 2002, reclamantul a fost arestat în bănuială de crimă. Între 5 și 8 mai 2002 a fost reținut într-o celulă din Departamentul de Poliție din districtul Balaklava. La 7 mai 2002, reclamantul a fost examinat de către un expert criminalist care a găsit diverse leziuni, inclusiv vânătăi pe ochiul stâng, pe frunte și pe ambele umeri și o abrasie pe obraz stâng. La 8 mai 2002, reclamantul a fost plasat în Centrul de Detenție Preliminare a Sebastopolului (În decembrie 2002, reclamantul a depus o plângere penală la Procuratura din districtul Balaklava împotriva ofițerilor Departamentului de Poliție. A susținut maltraturi și a susținut că custodia sa de trei zile în celula de poliție a fost inumană și ilegală. La 19 decembrie 2002, investigatorul P. al Procurorului din districtul Balaklava a hotărât să nu aducă nici o acuzație, descoperindu-se că ofițerii nu fac greșeală. La 8 aprilie 2003, Curtea de district Balaklava din Sevastopol a constatat că ancheta a fost insuficientă. Hotărârea investigatorului din 19 Decembrie 2002 a fost anulat și au fost ordonate anchete suplimentare cu privire la acuzațiile reclamantului. La 22 iulie 2003, investigatorul P., în urma unei anchete suplimentare, nu a găsit niciun motiv pentru a aduce acuzații penale împotriva ofițerilor de poliție în cauză, deoarece nu a existat nimic ilegal în acțiunile lor. La 8 septembrie 2003, reclamantul a fost considerat vinovat de crimă și condamnat la o perioadă de închisoare. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că, în timpul detenției în celula de poliție, a fost supus la tortură și la tratamente inumane și degradante. În acest sens, el a susținut că ofițerii de poliție l-au bătut și că condițiile de detenție în celulă au fost extrem de inadecvate. El a susținut, de asemenea, că statul nu a furnizat nicio garanție eficace împotriva acestui maltrat. El a menționat, de asemenea, art. 5 § 1 litera (c) din Convenție, menționând că detenția sa în celulă de poliție a fost ilegală. Prin o scrisoare din 16 noiembrie 2006 observațiile guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru o satisfacție echitabilă în răspuns până la 29 decembrie 2006. Prin scrisoarea din 30 martie 2007, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 29 decembrie 2006 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca o procedură din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Claudia Westerdiek Rait Maruste Registrar Președintele