ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2810/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2810/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2810/2016
Asupra contestației de față:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Obiectul contestației
Prin Decizia nr. 50/D din 10 octombrie 2016, Biroul Electoral Central a admis contestația formulată de A. împotriva procesului-verbal nr. 8 din 6 octombrie 2016 al Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 9 Brăila și, în consecință, a anulat procesul-verbal și a dispus ca Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 9 Brăila să încheie un nou proces-verbal de completare a acestuia, fără a fi luată în considerare adresa comună a B. și C., prin care a fost desemnată doamna D.
Pentru a pronunța această decizie, Biroul Electoral Central a reținut, în esență, că, în raport de dispozițiile art. 13 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare și având în vedere și prevederile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, republicată, documentul semnat și ștampilat atât de C., cât și de B., nu poate fi luat în considerare la completarea biroului electoral de circumscripție, demersul comun al celor două formațiuni politice neavând efecte juridice în lipsa constituirii unei forme asociative prevăzute de lege.
Împotriva Deciziei nr. 50/D din 10 octombrie 2016 emisă de Biroul Electoral Central a formulat contestație B., înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă, care, prin sentința civilă nr. 615 din 14 octombrie 2016, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/113/2016.
În motivarea contestației, se susține că decizia emisă de Biroul Electoral Central, încalcă prevederile Legii nr. 208/2015 referitoare la condițiile impuse pentru ca un partid să aibă reprezentant în Biroul electoral de circumscripție.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 din Legea nr. 208/2015 și pe cele ale H.G. nr. 635/2016.
La termenul de judecată din 26 octombrie 2016, în ședință publică, reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția inadmisibilității contestației formulate, în raport de dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 cu modificările și completările ulterioare, instanța reținând cauza în pronunțare asupra acestui aspect.
Considerentele Înaltei Curți asupra contestației
Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației formulate de B. împotriva Deciziei nr. 50/D din 10 octombrie 2016 emisă de Biroul Electoral Central, din perspectiva dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 208/2015 cu modificările și completările ulterioare, constată că aceasta este întemeiată, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 208/2015, privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea Autorității Electorale Permanente:
„(1) Partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale care participă la alegeri conform prezentei legi, precum și candidații independenți pot contesta modul de formare și componența birourilor electorale, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de constituire sau, după caz, de completare a acestor birouri.
(2) Contestațiile se depun la și se soluționează de către organismul electoral constituit la nivelul imediat superior celui la care funcționează biroul la care se referă contestația sau de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul în care contestația se referă la Biroul Electoral Central, în termen de cel mult două zile de la înregistrare. Decizia organismului electoral sau, după caz, hotărârea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este definitivă”.
Din actele și lucrările dosarului rezultă situația de fapt, potrivit căreia, Biroul Electoral al Circumscripției nr. 9 Județul Brăila a încheiat procesul-verbal nr. 8 din 6.10.2016 cu ocazia completării Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 9 Brăila la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților din data de 11 decembrie 2016.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat contestație, înregistrată la Biroul Electoral Central, în temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, A., solicitând anularea acestuia și reluarea procedurilor de completare a biroului electoral de circumscripție doar pe baza comunicărilor partidelor politice care au grup parlamentar în cel puțin una dintre Camerele Parlamentului, cu referire expresă la demersul comun al celor două formațiuni politice, respectiv, B. și C.
Prin Decizia nr. 50/D din 10 octombrie 2016, Biroul electoral central a soluționat contestația formulată de A., în sensul admiterii acesteia și a anulării procesului-verbal nr. 8/06.10.2016, dispunând ca Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 9 Brăila să încheie un nou proces-verbal de completare a acestuia, fără a fi luată în considerare adresa comună a B. și C., prin care a fost desemnată doamna D.
Aplicând dispozițiile legale citate mai sus, respectiv art. 19 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, la contextul faptic reținut anterior, Înalta Curte constată că este învestită cu o cale de atac pe care legiuitorul nu a prevăzut-o în legea specială.
Astfel, în speța de față, prin emiterea Deciziei nr. 50/D/10.10.2016, Biroul Electoral Central și-a exercitat atribuțiile de organism electoral constituit la nivelul imediat superior celui la care funcționează biroul la care se referă contestația (Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 9 Brăila), fiind incidentă ipoteza prevăzută de art. 19 alin. (2) teza I din Legea nr. 208/2015, și nu a acționat ca emitent al unui act privind modul de formare și componența Biroului Electoral Central, pentru a fi aplicabilă teza a II-a a art. 19 alin. (1) din aceeași lege.
Cum dispozițiile legii speciale sunt de strictă interpretare, rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi învestită legal decât cu soluționarea unei contestații îndreptate împotriva unui act primar emis de Biroul Electoral Central vizând modul de formare și componența acestei autorități electorale.
Prin urmare, Decizia nr. 50/D/10.10.2016 a Biroului Electoral Central a soluționat o cale de atac îndreptată împotriva unui act încheiat de un organism electoral de rang inferior, constituit la nivel județean, dobândind astfel, potrivit legii, caracter definitiv și, în consecință, împotriva acesteia nu se mai poate exercita altă cale de atac administrativă sau contencioasă.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., republicat, cu referire la art. 19 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea Autorității Electorale Permanente, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității contestației formulată de B. și va respinge contestația ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția inadmisibilității invocată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Respinge contestația formulată de B. împotriva Deciziei nr. 50/D din 10 octombrie 2016 emisă de Biroul Electoral Central, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2016.