ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1926/2017

Deliberând, în condițiile art. 395 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 813 din 22 iunie 2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM). A dispus anularea mărcii "K. instalații complete", marcă figurativă nr. x (clasa 11), a constatat rămas fără obiect al doilea capăt de cerere referitor la interdicția de folosire a mărcii de către pârâtă, a dispus radierea de către OSIM a mărcii anulate din Registrul Național al Mărcilor, după rămânerea definitivă a hotărârii și a obligat pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 RON.

Prin decizia nr. 86/A din 7 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., în susținererea căruia a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. (decizia cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei și normele de drept material au fost aplicate greșit), criticând-o pentru următoarele motive:

- Complementaritatea clasei 11 de produse și servicii din marca ulterioară față de clasele 35 și 37 din marca anterioară a fost motivată eronat de către instanța de apel, iar în sentința primei instanțe nici nu există.

Singura mențiune din clasa 37 "servicii de instalații" a mărcii anterioare nu poate fi reținută ca fiind complementară cu produsele din clasa 11 a mărcii ulterioare, pentru că acestea din urmă se referă numai la produse care pot fi comercializate sau fabricate, iar serviciile de instalații se referă la montare.

De asemenea, tipurile de instalații sunt multiple, pot fi instalații de ridicat și transport, instalații de cântărire, instalații de comunicații, etc., iar cele din clasa 37 ale mărcii anterioare trebuie explicate prin prisma obiectului de activitate al intimatei S.C. A. S.R.L. - comerț cu amănuntul al articolelor din fierărie, din sticlă și a celor pentru vopsit, în magazine specializate (cod CAEN 4752), care este total diferit de obiectul de activitate al S.C. B. S.R.L. prevăzut în certificatul de înregistrare - lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat (cod CAEN 4322), care are legătură cu produsele și serviciile din clasa 11.

Diferențele de detaliu nu sunt nesemnificative, ci chiar importante.

Înainte de a se proceda la analiza mărcilor aflate în conflict trebuie apreciat asupra identității și similarității produselor sau serviciilor marcate de acestea și care sunt protejate.

Intimata reclamantă a înregistrat marca fără a desfășura activități prevăzute în clasele 35 și 37, scopul urmărit fiind acela de a-și aduce unele foloase în cazul când cineva ar înregistra o marca asemănătoare.

- S-a motivat eronat în decizia de apel mențiunea din certificatul intimatei care atestă protecția mărcii, respectiv lipsa dreptului exclusiv de revendicare al acesteia asupra denumirii și elementelor figurative ale mărcii înregistrate, prevăzut de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 84/1998, republicată.

Instanța de apel a motivat că nu are relevanță faptul că s-a renunțat la dreptul exclusiv de protecție asupra denumirii, iar prin explicațiile date se contrazice, susținând că nu are relevanță, dar nu se înlătură protecția asupra mărcii, protecția care impune anularea mărcii ulterioare.

- Motivul privind lipsa opoziției la OSIM din partea intimatei-reclamante cu privire la înregistrarea mărcii recurentei-pârâte este soluționat contradictoriu, menționându-se de către instanța de apel că această cale este opțională.

Printr-o opoziție la OSIM în termenul legal de 2 luni de la înregistrarea mărcii se putea stabili dacă exista identitate sau asemănare între produsele și serviciile celor două mărci și se respingea cererea de înregistrare a mărcii ulterioare, conform art. 8 alin. (1) lit. a) din Regulamentul CE 207/2009.

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (1). lit. a) și b) din Directiva 2008/95/CE, unei mărci îi este refuzată înregistrarea atunci când este identică cu o marcă anterioară și când produsele și serviciile pentru care a fost cerută sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată sau atunci când există un risc de confuzie din partea publicului datorită similitudinii produselor sau serviciilor pe care cele două mărci le desemnează.

- Cele trei motive menționate mai sus au fost reținute și prin aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de legea specială nr. 84/1998 și legea comunitară-Directiva 2008/95/CE din 22.10.2008 a Parlamentului European și a Consiliului UE de apropiere a legislației statelor membre cu privire la mărci și Regulamentul 207/2009 privind marca comunitară (art. 8 alin. (4)).

Instanța de apel trebuia să analizeze dacă instanța de fond a ținut seama de circumstanțele cauzei referitoare la principiile generale ale dreptului, la cerințele echității și bunei-credințe, conform art. 22 alin. (7) din C. proc. civ.

- Aprecierea probelor cu interogatoriu și punctul de vedere al specialistului OSIM a fost făcută nelegal de către instanța de apel prin respingerea lor, întrucât probele respective erau importante în cauză și puteau clarifica poziția intimatei reclamante. Un punct de vedere concret și explicit de la OSIM cu privire la modul cum se stabilesc similaritatea și identitatea dintre produse și servicii, cu trimitere la clasele aflate în litigiu -11, 35 și 37- era necesar pentru a se constata îndeplinirea unei condiții prevăzute de lege. Nu se impunea efectuarea unei expertize.

Analizând decizia în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile formulate neconfirmând considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, pentru a fi reținute dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Instanța de apel a confirmat sentința primei instanțe, cu referire la motivul de nulitate prevăzut de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice (Legea nr. 84/1998), care sancționează înregistrarea mărcii cu nerespectarea dispozițiilor art. 6 (în speță, lit. b).

Norma legală nu impune analiza cu prioritate a similarității produselor sau serviciilor, așa cum se arată în cererea de recurs. Numai dacă mărcile în conflict sunt similare se procedează la analiza celorlalte cerințe legale.

Cum corect s-a reținut de instanța de apel, folosirea sau nu a mărcii de către reclamantul care formulează acțiunea în anularea mărcii ulterioare nu produce consecințe juridice în cauză, din perspectiva normei legale relevante. Nu s-a formulat o acțiune în decădere din drepturile conferite de marca anterioară, de a cărei soluționare să se prevaleze partea, condiții în care aceasta se bucură de protecția deplină a legii, inclusiv pe calea acțiunii în anulare.

În același context al limitelor în care a avut a se pronunța instanța, în mod corect s-a reținut și că nu prezintă relevanță buna credință la data înregistrării mărcii, reaua credință constituind temei de nulitate distinct, reglementat de art. 47 lit. c) din lege, nereținut în cauză.

Recurenta pârâtă invocă în susținerea recursului și dispozițiile art. 22 alin. (7) din C. proc. civ., potrivit căruia ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să țină seama de toate circumstanțele cauzei, acesta va ține seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității și de buna credință - ipoteză care reflectă rolul activ al judecătorului. Însă, în speță, limitele de judecată sunt fixate de norma legală valorificată și de interpretările făcute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene relativ la norme comunitare similare.

Analiza cauzei de nulitate invocată nu este împiedicată de lipsa demersurilor puse la dispoziția terților de Legea nr. 84/1998 în procedura de înregistrare a mărcii, art. 47 alin. (1) din lege permițând oricărei persoane interesate formularea unei cereri de anulare a mărcii, pe lângă cerința interesului, norma legală impunând-o și pe cea a termenului de formulare a cererii.

Pe fondul cererii de nulitate a înregistrării mărcii, Înalta Curte constată că s-a dat o corectă relevanță mențiunii din certificatul de înregistrare a mărcii deținut de către intimata reclamantă, referitoare la nerevendicarea de către titular a unui drept exclusiv asupra denumirii "K. instalații complete", în condițiile art. 23 din Legea nr. 84/1998, ținând cont și de limitele criticilor formulate prin cererea de recurs în ceea ce privește aplicarea textului legal invocat și, în special, a similarității mărcilor în conflict.

Curtea de apel a confirmat similaritatea accentuată, până la identitate, a celor două mărci, ambele mărci fiind, în esență, alcătuite din sintagma "K. instalații complete" (cuvinte suprapuse), pe un fond albastru (în mijloc) și un fond roșu (în margine), lit. K) de la începutul cuvântului "K." având un pronunțat caracter distinctiv - este scrisă cu galben, iar partea inferioară a literei K se prelungește sub forma unei linii galbene sub cuvintele "K. instalații complete". Singurele diferențe, ușor de ignorat de către un consumator mediu, a cărui atenție este medie, cu atât mai mult cu cât ele sunt nesemnificative și nu înlătură câtuși de puțin impresia de ansamblu, care este de identitate, se referă la culoarea focului din vârful literei K (roșie cu miez alb, în cazul mărcii anterioare și roșie, cu miez galben în cazul mărcii a cărei anulare se solicită) și la culoarea robinetului din partea stânga sus a literei K (albastră, în cazul mărcii anterioare și roșie, în cazul mărcii a cărei anulare se solicită).

Din cele anterior redate rezultă că s-a constatat caracterul distinctiv al elementelor comune considerate dominante în cele două mărci în conflict nu în ceea ce privește denumirea pentru care s-a renunțat la exclusivitate, ceea ce face ca, în lipsa criticilor de recurs care să vizeze acest mod de dezlegare a cauzei, să fie corectă concluzia instanței de apel, în sensul că această mențiune din certificatul de înregistrare nu înlătură protecția asupra mărcii, în ansamblu.

Contextul și modul în care este susținută critica referitoare la diferențele de detaliu relevă faptul că aceasta este făcută pentru sublinierea criticilor anterioare referitoare la constatarea similarității produselor/serviciilor, dată de complementaritatea reținută în cauză. Oricum, o critică referitoare la diferențele considerate nesemnificative în aprecierea similarității până la identitate a mărcilor în conflict ar fi trebuit susținută de argumente care să le confere distinctivitate, cu posibile efecte în înlăturarea similarității/gradului de similaritate.

Marca intimatei reclamante este înregistrată pentru "publicitate; gestiunea afacerilor comerciale; administrație comercială; lucrări de birou" (clasa 35) și "construcții, reparații, servicii de instalații" (clasa 37), în vreme ce marca a cărei anulare se solicită este înregistrată de apelanta pârâtă pentru "instalații de distribuire a fluidelor, instalații sanitare, instalații de încălzire, de ventilație și condiționare a aerului, instalații de distribuție pentru combustibili solizi" (clasa 11).

Prima instanță a reținut caracterul complementar al produselor/serviciilor ce intră sub protecția mărcilor în conflict, iar instanța de apel a confirmat concluzia, reținând că tribunalul a motivat într-o manieră succintă, care răspunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., complinind totodată motivarea primei instanțe.

Clasificarea produselor și serviciilor în clasele cuprinse în Clasificarea de la Nisa are un caracter strict administrativ, iar aceasta nu este decisivă în înlăturarea similarității, fiind posibil ca în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz, produse sau servicii care aparțin unor clase diferite să fie similare.

Totodată, nu trebuie omis că similaritatea trebuie interpretată în legătură cu riscul de confuzie, incluzând și riscul de asociere, iar în stabilirea similarității produselor sau serviciilor sunt relevante natura lor, consumatorii, metoda de utilizare, faptul de a fi complementare (hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza Canon/MGM).

Cum corect s-a reținut, un consumator mediu al unor instalații, ce se comercializează sub marcă de către recurenta pârâtă are nevoie și de servicii de instalații ce se prestează sub marca înregistrată de către intimata reclamantă, ceea ce determină caracterul complementar al claselor protejate prin mărcile înregistrate.

Este avut în vedere consumatorul mediu, în mod rezonabil informat, atent și circumspect, al unor astfel de bunuri/servicii de larg consum, care nu va fi foarte atent, prima impresie fiind cea decisivă, și rareori acesta are șansa de a face o comparație directă între diferitele mărci, trebuind să acorde încredere imaginii lor imperfecte, pe care o păstrează în memorie.

Acesta percepe marca în ansamblul ei și nu îi analizează diferitele detalii, păstrând în memorie, în special, componentele distinctive și dominante (hotărârile din cauzele Lloyd/Loint' s și Puma/Sabel ale Curții de Justiție a Uniunii Europene).

Mai mult, acesta nici nu cercetează în mod obligatoriu obiectul de activitate al celui de la care achiziționează produsele sau serviciile, astfel cum acesta a fost înregistrat.

Dat fiind caracterul complementar al produselor și serviciilor protejate prin mărcile în conflict, mărci care au grad foarte ridicat de similaritate (confirmat în limitele contestate în recurs), consumatorul vizat se poate afla într-o confuzie directă (atribuirea produselor/serviciilor unui singur producător) sau indirectă (este conștient că produse/serviciile provin de la producători diferiți, însă consideră că între aceștia sunt legături juridice, financiare, tehnice sau economice).

Oricum, cum s-a și reținut, gradul foarte ridicat de similaritate, până la identitate al mărcilor ar fi putut să compenseze o similaritate mai redusă a produselor/serviciilor (care nu se poate totuși reține) potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (hotărârea din cauza Canon/MGM).

Ultimele critici de recurs referitoare la modul în care s-a apreciat asupra probatoriului solicitat nu se circumscriu motivelor de recurs indicate și nici celorlalte reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., punând în discuție temeinicia și nu legalitatea deciziei.

În considerarea acestor argumente, care susțin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 496 din C. proc. civ., dispunând în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. cu sediul procesual ales la Cabinet avocat C. din Iași, județul Iași, în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L., cu sediul procesual ales la Cabinet avocat D. din comuna Miroslava, sat Horpaz, județul Iași și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, cu sediul în București, împotriva deciziei civile nr. 86/A din data de 7 februarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2017.