Reclamanții s-au născut în 1958 și, respectiv, 1983 și trăiesc în Grozny, Republica Chechenă. Primul reclamant a fost căsătorit cu Abdulkasim Zaurbekov, născut în 1951. Au avut patru fii – Arbi, născut în 1978, Alavi, născut în 1982, Ayndi, născut în 1983 (al doilea reclamant) și Magomed-Salakh, născut în 1995, și a trăit în Grozny, Chechenia. Între 15 august și 16 octombrie 2000 Abdulkasim Zaurbekov a lucrat ca operator de macara la Biroul Temporar al Internului districtului Oktyabrskiy din Grozny (временн La 16 octombrie 2000, Oktyabrskiy VOVD a informat dl Zaurbekov că contractul său nu a putut fi prelungit din cauza lipsei de fonduri și l-a invitat să colecteze salariul său a doua zi. 11. La 17 octombrie 2000, aproximativ 11 a.m.
Abdulkasim Zaurbekov și al doilea reclamant au sosit la Oktyabrskiy VOVD. Primul a intrat în sediul VOVD pentru a obține salariul său, în timp ce cel de-al doilea a așteptat în mașină în fața unei bariere de securitate la 200 – 300 de metri de intrarea principală. 12. După ce așteptat un timp, al doilea reclamant a întrebat de două ori despre tatăl său cu ofițerii de la bariera, care i-a spus să aștepte. Pe la ora 19:00, când s-a întunecat, al doilea reclamant a întrebat din nou despre tatăl său și ofițerii de poliție au răspuns că nu au mai rămas civili în sediul VOVD. Al doilea reclamant apoi s-a întors acasă. 13. Reclamanții nu au avut nici o veste despre Abdulkasim Zaurbekov de atunci.
14. De la 18 octombrie 2000, reclamanții au aplicat în mod repetat în persoană și în scris diferite organisme publice, inclusiv VOVD Oktyabrskiy, birourile comandantului militar de district și oraș, procurori la diferite niveluri, unități speciale de poliție din Chechenia (отр În scrisorile adresate autorităților reclamanților au făcut referire la faptele dispariției rudei lor și au cerut asistență și detalii ale unei anchete. Majoritatea acestor anchete au rămas fără răspuns, cu excepția răspunsurilor formale prin care cererile reclamanților au fost transmise diferitelor birouri ale procurorului. 15. La 18 octombrie 2000, dimineața, reclamanții și alte rude au vizitat Oktyabrskiy VOVD și au întrebat despre Abdulkasim Zaurbekov.
Sora primului reclamant și o altă rudă au fost admise în sediul VOVD și au vorbit cu dl S., șef al Oktyabrskiy VOVD. Ultimul a declarat că nu știa unde a fost Abdulkasim Zaurbekov, că nu a existat motive pentru detenția sa și că nu exista o astfel de persoană între deținuți păstrați în VOVD Oktyabrskiy. A adăugat că Abdulkasim Zaurbekov a părăsit sediul VOVD după ce a primit salariul său. 16. Sora primei reclamante a reușit, de asemenea, să verifice printr-un registru de prezență („урнал” реשистраפи δосетителей) în care ea a găsit o intrare în efectul că Abdulkasim Zaurbekov a intrat în clădire la 11.20 a.m. la 17 octombrie 2000. Nu a fost nici o intrare care să confirme că Abdulkasim Zaurbekov a părăsit vreodată VOVD Oktyabrskiy.
17. În prima săptămână după dispariția lui Abdulkasim Zaurbekov, prima reclamantă a vorbit cu mai multe persoane care se presupune că și-a văzut soțul în sediul VOVD din Oktyabrskiy la 17 octombrie 2000. În special, prima reclamantă a întâlnit un ofițer de poliție Nikolay, care i-a spus că Abdulkasim Zaurbekov l-a asistat în lucrarea de reparație în acea zi și s-a dus apoi la oficiul de contabilitate să-și primească salariul, făcându-se promis să se întoarcă, dar nu s-a întors niciodată. Primul reclamant a vorbit, de asemenea, cu doi lucrători care i-au spus că au fost implicați în lucrări de reparație pe sediul VOVD la 17 octombrie 2000 și l-a văzut pe Abdulkasim Zaurbekov intra în VOVD între ora 12.00 și 13.00, dar nu l-a văzut plecând.
18. Primul reclamant a vorbit cu un reprezentant al procurorului militar al Republicii Chechene care a promis să afle dacă soțul ei a fost reținut la baza militară a Khankala. Câteva zile mai târziu, reprezentantul a informat primul reclamant că el a fost în măsură să-și caute soțul la unitățile militare, iar Abdulkasim Zaurbekov nu a fost reținut acolo. În plus, oficialul a declarat că nu avea acces la alte sume ale forțelor armate și, prin urmare, nu putea să verifice la Departamentul Principal de Informații (лавное раведвавателаное у Potrivit primului reclamant, în căutarea soțului ei, a aflat că o serie de persoane au fost tratate rău de ofițeri ai VOVD Oktyabrskiy sau au dispărut după ce au fost deținute acolo.
20. La 20 octombrie 2000, Oktyabrskiy VOVD a început o anchetă asupra dispariției lui Abdulkasim Zaurbekov. 21. La 28 octombrie 2000, Oktyabrskiy VOVD a hotărât să dispună de proceduri penale în absența probei că orice crimă a fost comisă împotriva lui Abdulkasim Zaurbekov. 22. La 8 noiembrie 2000, biroul procurorului Grozny ( În ianuarie 2002, primul reclamant a aflat că acest caz penal a fost instituit în legătură cu uciderea soțului ei. 23. Potrivit reclamanților, după deschiderea anchetei, primul reclamant a vizitat în mod regulat biroul procurorului Grozny pentru a întreba despre măsurile luate. În prezentarea reclamanților, dl B., Procurorul Grozny, și dl L., investigatorul responsabil, au spus primului reclamant să rămână acasă, deoarece ei înșiși o vor vizita acolo.
De asemenea, ei au promis să aducă câini de poliție pentru a căuta soțul ei, dar nu a făcut niciodată acest lucru. În răspunsul la cererea primului reclamant de a pune la îndoială anumite ofițeri VOVD înainte de a pleca la locul lor permanent de reședință într-o altă regiune a Rusiei, dl L. a răspuns că ar fi mai ușor să interogheze ofițerii acolo. 24. La 12 noiembrie 2000, după ce detașarea lor a fost terminată, dl B. și L. au părăsit Chechenia pentru locul lor permanent de reședință. 25. Prin scrisori din 11 și 18 noiembrie 2000 biroul procurorului din Republica Chechenă (δрокуратура δе нской ресуулики,) a trimis cererile primului reclamant la biroul procurorului Grozny. 26. La 5 decembrie 2000, Departamentul Chechen al FSB a informat primul reclamant că ofițerii lor nu și-au reținut soțul și nu au avut informații despre locul unde a fost.
La un moment dat, în decembrie 2000, prima reclamantă a primit informații privind menținerea soțului său la baza militară a Khankala. Potrivit primului reclamant, ca răspuns la cererea ei de a verifica aceste informații, dl Sh., atunci investigatorul responsabil, a declarat că el a fost „prevenit de a merge la Khankala”, deoarece el însuși „pot dispărea acolo”. 28. La o dată neespecificată în noiembrie – decembrie 2000 un alt investigator al Oktyabrskiy VOVD, dl Lap., a declarat primului reclamant că, în conformitate cu informațiile deținute, Abdulkasim Zaurbekov a fost mort. El a refuzat să furnizeze orice explicație suplimentară. 29. La 24 ianuarie 2001, administrația Republicii Chechene a făcut trimitere la procurorul militar al unității militare 20102 (военнаש δрокуратура – войсковаש δасто 20102). 30. Prin decizia din 15 februarie 2001, primul reclamant a fost declarat victim în cazul penal nr. 12260. Reclamantul a prezentat o copie a prezentei decizii.
31. La 15 iulie 2002, cauza penală nr. 12260 a fost alăturat altor trei cazuri deschise în legătură cu dispariția rezidenților din Grozny în diferite momente în 2000. 32. Într-o scrisoare din 30 iunie 2003, biroul procurorului din Republica Chechenă a informat primul reclamant că ancheta penală privind uciderea rudei a fost instituită în temeiul articolului 105 § 1 din Codul penal rus, deoarece „n-a existat o astfel de infracțiune penală ca „desaparența” în Codul penal rus” și, prin urmare, cazurile penale în legătură cu disparițiile au fost, în general, deschise în temeiul articolului menționat. 33. În prezentarea reclamanților, investigația privind dispariția rudei lor a fost întreruptă și reluată în mai multe ocazii.
Deciziile respective nu au fost niciodată servite în niciunul dintre ele și au fost notificate numai atunci când primul reclamant a vizitat biroul procurorului Grozny. Potrivit primului reclamant, în încălcarea ordinilor procurorilor superiori, organismul de investigare nu a interogat niciodată ofițerii responsabile de VOVD Oktyabrskiy. 34. Referindu-se la informațiile furnizate de Procuratura Generală, Guvernul a susținut că, la 8 noiembrie 2000, au fost instituite proceduri penale în temeiul articolului 105 § 1 din Codul penal rus (murder) în legătură cu dispariția lui Abdulkasim Zaurbekov.
Ancheta preliminară în acest caz a fost suspendată datorită faptului că nu s-a înființat cei responsabili la 8 ianuarie, 29 februarie, 28 aprilie, 9 noiembrie și 19 decembrie 2001, 30 ianuarie și 11 octombrie 2002, 15 aprilie, 23 mai, 4 august, 22 octombrie și 25 decembrie 2003, 27 noiembrie 2004 și 8 septembrie 2005, apoi a reluat la 29 ianuarie, 28 martie, 9 octombrie, 19 noiembrie și 30 decembrie 2001, 11 iulie și 15 noiembrie 2002, 28 aprilie, 30 iulie, 22 septembrie și 25 noiembrie 2003, 15 octombrie 2004, 12 iulie și, respectiv, 20 septembrie 2005. În ultima ocazie, investigația a fost rămasă la 30 noiembrie 2005 și apoi reluată la 9 iulie 2007. Potrivit Guvernului, acest caz a fost în prezent investigat de biroul procurorului Grozny sub supravegherea Biroului Procurorului General.
35. Guvernul a susținut, de asemenea, că primul reclamant a fost interogat la 20 noiembrie 2000, 15 februarie și 13 octombrie 2001. Potrivit acestora, nu există dovezi în tranșele interviului al primului reclamant că ea a făcut declarații în sensul că soțul ei a fost păstrat la baza militară din Khankala. Acestea au susținut, de asemenea, că primul reclamant a fost acordat statutul de victimă la 15 februarie 2001. Autoritățile au interogat, de asemenea, al doilea reclamant la 29 noiembrie 2000 și sora sa la o dată neespecificată. 36. În prezentarea Guvernului, în perioada 2002-2005 autoritățile au interogat peste 80 de ofițeri ai agențiilor de aplicare a legii din regiunea Khanty-Mansiysk care, la momentul respectiv, slujeau la Oktyabrskiy VOVD.
Guvernul a dezvăluit numele unora dintre martori și a indicat unele din datele la care au fost obținute declarații martorilor, dar nu au produs copii de tranșe de interviuri martori. Potrivit Guvernului, ofițerii au fost afișate fotografiile Abdulkasim Zaurbekov pentru identificare. Ei au declarat că ruda reclamanților nu a fost niciodată reținută în unitatea de izolare temporară a VOVD Oktyabrskiy. Ofițerul S., care în momentul materialului era șeful activ al Oktyabrskiy VOVD, a făcut trimitere pozitivă la ruda reclamanților și a declarat că, în timpul percheziției, investigatorii au obținut informații în sensul că Abdulkasim Zaurbekov ar fi putut fi ucis de membrii grupurilor armate ilegale pentru refuzarea cooperării cu ele.
Ofițerul B. a declarat că, în ziua dispariției lui Abdulkasim Zaurbekov, el a văzut cel de-al doilea mers pe jos în afara teritoriului Oktyabrskiy VOVD în direcția unei piețe locale. Guvernul a susținut, de asemenea, că autoritățile investigatoare au interogat de două ori ofițerul D., care a luat decizia din 28 octombrie 2000 de a dispensa procedurile penale în legătură cu dispariția lui Abdulkasim Zaurbekov (a se vedea punctul 21 de mai sus), dar nu a specificat ce declarații a făcut ofițerul D. 37. Potrivit Guvernului, autoritățile de investigare au luat și examinat documentele din VOVD Oktyabrskiy referitoare la perioada relevantă, în special documentele financiare referitoare la plățile efectuate de VOVD Oktyabrskiy către Abdulkasim Zaurbekov, precum și registrele persoanelor deținute în unitatea sa de izolare temporară în septembrie – octombrie 2000. Guvernul nu a prezentat copii ale acestor documente sau a transmis Curtea de Conținut.
38. În prezentarea Guvernului, autoritățile de investigare au trimis, de asemenea, o serie de întrebări agențiilor de aplicare a legii din diferitele regiuni ale Rusiei. Ei au obținut informații în sensul că nici o procedură penală nu a fost interzisă și nici nu au fost luate măsuri speciale împotriva lui Abdulkasim Zaurbekov și că nu a fost arestat sau deținut de niciunul dintre ei. De asemenea, autoritățile au luat o serie de măsuri în vederea stabilirii locației lui Abdulkasim Zaurbekov. 39. În aprilie 2005, când cererea le-a fost comunicată, guvernul a fost invitat să prezinte o copie a dosarului de anchetă în cazul penal nr. 12260 deschis în legătură cu dispariția rudei reclamanților.
Având în vedere informațiile obținute de la Procuratura Generală, Guvernul a răspuns că ancheta a fost în curs de desfășurare și că divulgarea documentelor va fi încălcarea articolului 161 din Codul de Procedință Penală, deoarece dosarul conține informații cu caracter militar și date cu caracter personal privind martorii. În același timp, Guvernul a sugerat că o delegație a Curții ar putea avea acces la dosar la locul în care se desfășoară ancheta preliminară, cu excepția „documentelor [declararea informațiilor militare și a datelor cu caracter personal referitoare la martori] și fără dreptul de a face copii ale dosarului și de a-l transmite altor”. În august 2005, Curtea și-a reiterat cererea și a sugerat aplicarea articolului 33 § 3 din Regulamentul Curții.
În răspuns, Guvernul a refuzat din nou să prezinte dosarul de anchetă din motivele menționate anterior. 40. La 3 mai 2007, cererea a fost declarată parțial admisibilă. În această etapă, Curtea a invitat din nou guvernul să prezinte dosarul de anchetă și să furnizeze informații privind progresul anchetei. În august 2007, Guvernul a informat Curtea cu privire la ultimele date în care ancheta a fost suspendată și redeschisă și a produs o copie a deciziei din 9 iulie 2007 prin care ancheta a fost reluată.Grozniul Republicii Chechene, care a fost dotat cu personal de poliție din regiunea Khanty-Mansiysk. Hotărârile au continuat să spună că, la 17 octombrie 2000, Abdulkasim Zaurbekov a sosit, împreună cu al doilea reclamant, la Oktyabrskiy VOVD pentru salariile sale și „a intrat în teritoriul lui Oktyabrskiy VOVD neimpeded, după care el nu a revenit, adică a dispărut”.
41. Guvernul nu a furnizat Curtea cu alte documente din dosar. 42. Pentru un rezumat al legislației interne relevante, a se vedea Kukayev c. Rusia, nr. 29361/02, §§ 67-69, 15 noiembrie 2007.
7. The applicants were born in 1958 and 1983 respectively and live in Grozny, the Chechen Republic. 8. The first applicant was married to Abdulkasim Zaurbekov, born in 1951. They had four sons – Arbi, born in 1978, Alavdi, born in 1982, Ayndi, born in 1983 (the second applicant), and Magomed-Salakh, born in 1995, and lived in Grozny, Chechnya. 9. Between 15 August and 16 October 2000 Abdulkasim Zaurbekov worked as a crane operator at the Temporary Office of the Interior of the Oktyabrskiy District of Grozny (временный отдел внутренних дел Октябрьского района г. Грозного, “the Oktyabrskiy VOVD”) under a short term employment contract. 10. On 16 October 2000 the Oktyabrskiy VOVD informed Mr Zaurbekov that his contract could not be extended due to lack of funds and invited him to collect his salary the next day.
11. On 17 October 2000 around 11 a.m. Abdulkasim Zaurbekov and the second applicant arrived at the Oktyabrskiy VOVD. The former entered the premises of the VOVD to get his wages, while the latter waited in the car in front of a security barrier 200 – 300 metres from the main entrance. 12. After having waited for a while, the second applicant enquired twice about his father with the officers at the barrier, who told him to wait. Around 7 p.m., when it got dark, the second applicant again enquired about his father and the police officers responded that there were “no civilians left” on the premises of the VOVD. The second applicant then returned home. 13. The applicants have had no news of Abdulkasim Zaurbekov since.
14. Since 18 October 2000 the applicants have repeatedly applied in person and in writing to various public bodies, including the Oktyabrskiy VOVD, district and city military commander’s offices, prosecutors at various levels, special police units in Chechnya (отряды милиции особого назначения), the Chechen Department of the Federal Security Service (Управление по Чеченской Республики Федеральной службы безопасности, “the Chechen Department of the FSB”), local and regional administrative authorities and the Special Envoy of the Russian President for Rights and Freedoms in the Chechen Republic (Специальный представитель Президента РФ по обеспечению прав и свобод человека и гражданина в Чеченской Республике).
In their letters to the authorities the applicants referred to the facts of their relative’s disappearance and asked for assistance and details of an investigation. Most of these enquiries remained unanswered, save for formal responses by which the applicants’ requests were forwarded to various prosecutor’s offices. 15. On 18 October 2000, in the morning, the applicants and other relatives visited the Oktyabrskiy VOVD and enquired about Abdulkasim Zaurbekov. The first applicant’s sister-in-law and another relative were admitted onto the premises of the VOVD and talked to Mr S., the Head of the Oktyabrskiy VOVD. The latter said that he was unaware of Abdulkasim Zaurbekov’s whereabouts, that there had been no grounds for his detention and that there was no such person among the detainees kept in the Oktyabrskiy VOVD.
He added that Abdulkasim Zaurbekov had left the premises of the VOVD after he had received his salary. 16. The first applicant’s sister-in-law also managed to look through an attendance register (журнал регистрации посетителей) in which she found an entry to the effect that Abdulkasim Zaurbekov had entered the building at 11.20 a.m. on 17 October 2000. There was no entry confirming that Abdulkasim Zaurbekov had ever left the Oktyabrskiy VOVD. 17. During the first week after Abdulkasim Zaurbekov’s disappearance the first applicant talked to several people who had allegedly seen her husband on the premises of the Oktyabrskiy VOVD on 17 October 2000. In particular, the first applicant met a police officer Nikolay, who told her that Abdulkasim Zaurbekov had assisted him in repair work that day and had then gone to the accounting office to receive his salary, having promised to come back, but had never returned.
The first applicant also talked to two workers who told her that they had been engaged in repair work on the VOVD premises on 17 October 2000 and had seen Abdulkasim Zaurbekov enter the VOVD between 12 noon and 1 p.m., but had not seen him leave. 18. The first applicant talked to a representative of the military prosecutor of the Chechen Republic who promised to find out whether her husband was being held at the military base of Khankala. A few days later the representative informed the first applicant that he had only been able to search for her spouse at the military units, and Abdulkasim Zaurbekov was not detained there. The official further stated that he had had no access to other branches of the armed forces and therefore had been unable to check at the Main Intelligence Department (Главное разведывательное управление), or the locations of a special fast deployment team (специальный отряд быстрого реагирования) and a special police unit.
19. According to the first applicant, while searching for her husband she had found out that a number of persons had been ill-treated by officers of the Oktyabrskiy VOVD or had disappeared after having been detained there. 20. On 20 October 2000 the Oktyabrskiy VOVD commenced an inquiry into Abdulkasim Zaurbekov’s disappearance. 21. On 28 October 2000 the Oktyabrskiy VOVD decided to dispense with criminal proceedings in the absence of evidence that any crime had been committed against Abdulkasim Zaurbekov. 22. On 8 November 2000 the Grozny prosecutor’s office (прокуратура г. Грозного) quashed the above decision and opened criminal case no. 12260. In January 2002 the first applicant found out that this criminal case had been instituted in connection with her husband’s murder.
23. According to the applicants, after the investigation had been opened the first applicant had regularly visited the Grozny prosecutor’s office to enquire about the measures taken. In the applicants’ submission, Mr B., the Prosecutor of Grozny, and Mr L., the investigator in charge, had told the first applicant to stay at home, as they themselves would visit her there. They had also promised to bring police dogs to search for her husband, but had never done so. In reply to the first applicant’s request to have certain VOVD officers questioned before they left for their permanent place of residence in another region of Russia, Mr L. had answered that it would be easier to interrogate the officers there.
24. On 12 November 2000, after their secondment had finished, Mr B. and Mr L. left Chechnya for their permanent place of residence. 25. By letters of 11 and 18 November 2000 the prosecutor’s office of the Chechen Republic (прокуратура Чеченской республики,) referred the first applicant’s applications to the Grozny prosecutor’s office. 26. On 5 December 2000 the Chechen Department of the FSB informed the first applicant that their officers had not detained her husband and had no information about his whereabouts. The first applicant’s application had been transmitted to the Grozny prosecutor’s office. 27. At some point in December 2000 the first applicant received information to the effect that her husband had been kept at the military base of Khankala.
According to the first applicant, in response to her request to verify this information, Mr Sh., the then investigator in charge, stated that he was “afraid of going to Khankala”, as he himself “might disappear there”. 28. On an unspecified date in November – December 2000 another investigator of the Oktyabrskiy VOVD, Mr Lap., told the first applicant that according to the information he had, Abdulkasim Zaurbekov was dead. He refused to provide any further explanation however. 29. On 24 January 2001 the Administration of the Chechen Republic referred the first applicant’s application to the military prosecutor of military unit 20102 (военная прокуратура – войсковая часть 20102). 30. By a decision of 15 February 2001 the first applicant was declared a victim in criminal case no. 12260. The applicant submitted a copy of this decision.
31. On 15 July 2002 criminal case no. 12260 was joined with three other cases opened in connection with the disappearance of residents of Grozny at various times in 2000. 32. In a letter of 30 June 2003 the prosecutor’s office of the Chechen Republic informed the first applicant that the criminal investigation into the murder of their relative had been instituted under Article 105 § 1 of the Russian Criminal Code, as “there [was] no such criminal offence as ‘disappearance’ in the Russian Criminal Code” and therefore criminal cases in connection with disappearances were, as a general rule, opened under the said Article. 33. In the applicants’ submission, the investigation into their relative’s disappearance had been discontinued and resumed on several occasions.
The respective decisions had never been served on any of them, and they had only been notified of them when the first applicant visited the Grozny prosecutor’s office. According to the first applicant, in breach of superior prosecutors’ orders the investigating body had never interrogated the officers in charge of the Oktyabrskiy VOVD. 34. Referring to the information provided by the Prosecutor General’s Office, the Government submitted that, on 8 November 2000, criminal proceedings under Article 105 § 1 of the Russian Criminal Code (murder) had been instituted in connection with Abdulkasim Zaurbekov’s disappearance.
The preliminary investigation in this case had been suspended due to a failure to establish those responsible on 8 January, 29 February, 28 April, 9 November and 19 December 2001, 30 January and 11 October 2002, 15 April, 23 May, 4 August, 22 October and 25 December 2003, 27 November 2004 and 8 September 2005, and then resumed on 29 January, 28 March, 9 October, 19 November and 30 December 2001, 11 July and 15 November 2002, 28 April, 30 July, 22 September and 25 November 2003, 15 October 2004, 12 July and 20 September 2005 respectively. On the latest occasion the investigation had been stayed on 30 November 2005 and then resumed on 9 July 2007. According to the Government, the case was now being investigated by the Grozny prosecutor’s office under the supervision of the Prosecutor General’s Office.
35. The Government further submitted that the first applicant had been questioned on 20 November 2000, 15 February and 13 October 2001. According to them, there was no evidence in the transcripts of the first applicant’s interview that she had ever made statements to the effect that her husband had been kept at the military base in Khankala. They further submitted that the first applicant had been granted the status of victim on 15 February 2001. The authorities had also questioned the second applicant on 29 November 2000 and his sister on an unspecified date. 36. In the Government’s submission, in the period between 2002 and 2005 the authorities had questioned over 80 officers of the law-enforcement agencies of the Khanty-Mansiysk Region who at the relevant time had been serving at the Oktyabrskiy VOVD.
The Government disclosed the names of some of the witnesses and indicated some of the dates on which witness statements had been obtained, but did not produce copies of transcripts of witness interviews. According to the Government, the officers had been shown Abdulkasim Zaurbekov’s photograph for identification. They had stated that the applicants’ relative had never been held in the temporary isolation unit of the Oktyabrskiy VOVD. Officer S., who at the material time had been the acting head of the Oktyabrskiy VOVD, had made positive reference to the applicants’ relative and stated that during the search the investigators had obtained information to the effect that Abdulkasim Zaurbekov could have been killed by members of illegal armed groups for refusing to collaborate with them.
Officer B. had stated that on the day of Abdulkasim Zaurbekov’s disappearance he had seen the latter walking outside the territory of the Oktyabrskiy VOVD in the direction of a local market. The Government also submitted that the investigating authorities had twice questioned officer D., who had taken the decision of 28 October 2000 to dispense with criminal proceedings in connection with Abdulkasim Zaurbekov’s disappearance (see paragraph 21 above), but did not specify which statements officer D. had made. 37. According to the Government, the investigating authorities had also seized and examined documents from the Oktyabrskiy VOVD pertaining to the relevant period, in particular financial documents concerning payments by the Oktyabrskiy VOVD to Abdulkasim Zaurbekov, and registers of persons held in its temporary isolation unit in September – October 2000. The Government did not submit copies of these documents or apprise the Court of their contents.
38. In the Government’s submission, the investigating authorities had also sent a number of queries to the law-enforcement agencies of the various regions of Russia. They had obtained information to the effect that no criminal proceedings had ever been brought, nor had any special measures ever been taken, against Abdulkasim Zaurbekov and that he had never been arrested or detained by any of them. The authorities had also taken a number of steps aiming at establishing Abdulkasim Zaurbekov’s whereabouts. 39. In April 2005, when the application was communicated to them, the Government were invited to produce a copy of the investigation file in criminal case no. 12260 opened in connection with the disappearance of the applicants’ relative.
Relying on information obtained from the Prosecutor General’s Office, the Government replied that the investigation was in progress and that the disclosure of the documents would be in violation of Article 161 of the Code of Criminal Procedure since the file contained information of a military nature and personal data concerning the witnesses. At the same time, the Government suggested that a Court delegation could have access to the file at the place where the preliminary investigation was being conducted, with the exception of “the documents [disclosing military information and personal data concerning the witnesses], and without the right to make copies of the case file and to transmit it to others”.
In August 2005 the Court reiterated its request and suggested that Rule 33 § 3 of the Rules of Court be applied. In reply, the Government again refused to produce the investigation file for the aforementioned reasons. 40. On 3 May 2007 the application was declared partly admissible. At that stage the Court once again invited the Government to submit the investigation file and to provide information concerning the progress of the investigation. In August 2007 the Government informed the Court of the latest dates on which the investigation had been suspended and reopened and produced a copy of the decision of 9 July 2007 by which the investigation had been resumed.Grozny of the Chechen Republic, which had been staffed with police personnel of the Khanty-Mansiysk Region.
The decisions went on to say that on 17 October 2000 Abdulkasim Zaurbekov had arrived, along with the second applicant, at the Oktyabrskiy VOVD for his wages and “entered the territory of the Oktyabrskiy VOVD unimpeded, following which he did not return, that is to say, went missing”. 41. The Government did not furnish the Court with any other documents from the case file. 42. For a summary of the relevant domestic law see Kukayev v. Russia, no. 29361/02, §§ 67-69, 15 November 2007.