ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1192/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. x/2016, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SRL și C., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.320 Euro cu TVA, cu titlu de daune materiale și 5.000 Euro, cu titlu de daune morale, în RON la cursul B.N.R. de Sa data plății.

Judecătoria Oradea, secția civilă, prin Sentința nr. 5054 din 29 iunie 2017, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâții SC B. SRL și C.; a obligat pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 1.320 euro, în RON la cursul B.N.R. de la data plății, reprezentând daune materiale; a respins, ca neîntemeiate, pretențiile reclamantei referitoare la daunele morale și la diferența până la 7.374,14 RON cu TVA; a obligat pârâții, în solidar, să achite reclamantei cheltuieli de judecată 1.000 RON.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata SC B. SRL Osica de Jos prin administrator C. și reclamanta SC A. SA.

Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 1026/LP din 18 decembrie 2017, a admis apelurile declarate împotriva Sentinței nr. 5054 din 29 iunie 2017 pronunțate de Judecătoria Oradea, pe care a anulat-o în totalitate și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Olt.

La pronunțarea acestei hotărâri instanța a avut în vedere că, deși pârâții au invocat excepția necompetenței teritoriale absolute înainte de primul termen de judecată, instanța de fond în loc să pună în discuția părților aspectele ce țin de stabilirea competenței atât sub aspect material cât și sub aspect teritorial, a recalificat înscrisul depus în termen ca fiind întâmpinare și în mod greșit a decăzut pârâții din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale, în loc să verifice și să urmărească în ce măsură pârâții prin înscrisul depus urmăreau ca soluționarea cauzei să se facă de către o instanță competentă potrivit C. proc. civ.

Faptul ca ulterior, prin notele scrise înregistrate la instanță la 6 martie 2017, pârâții au invocat excepția necompetenței materiale a instanței de fond, nu poate duce la concluzia că excepția a fost invocată tardiv, în condițiile în care interpretarea dată de către instanța de fond a înscrisului denumit precizări a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., întrucât nu a fost pusă în discuția părților această recalificare și nu există un acord expres al pârâților cu privire la excepția invocată, și astfel în mod greșit instanța de fond a reținut cauza spre soluționare, deși nu era competentă material să o soluționeze.

În materia proprietății intelectuale, competența de primă instanță aparține tribunalului, ca instanță de drept comun, indiferent de valoarea obiectului cererii, iar raportat la sediul și domiciliul pârâților, ce se află în Osica de Jos, județul Olt, localitate aflată în competența Tribunalului Olt, instanța de apel a arătat că această instanță este competentă material și teritorial să soluționeze cauza.

Prin Sentința nr. 180 din 27 februarie 2018, Tribunalul Olt a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-1 soluționa.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată de pârâtă în termenul prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 15 decembrie 2016.

Neinvocându-se excepția necompetenței teritoriale potrivit dispozițiilor legale, Tribunalul Olt a apreciat că Tribunalul Bihor este competent să soluționeze cauza dedusă judecății, dispunându-se declinarea competenței de soluționare în favoarea acestuia.

Înalta Curte va constata inexistența în cauza a unui conflict negativ de competență, în considerarea celor ce succed:

Dispozițiile art. 133 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină, în speță, din parcursul dosarului nu se identifică premisa necesară nașterii unui conflict negativ de competență, analizat prin prisma art. 133 din C. proc. civ., de vreme ce declinările nu au operat reciproc între instanțele aflate în acest ipotetic conflict de competență, respectiv Tribunalul Bihor, secția a II - a civilă și Tribunalul Olt, secția I civilă.

Stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt a intervenit prin Decizia nr. 1026/LP din 18 decembrie 2017 a Tribunalului Bihor, decizie ce se bucură de putere de lucru judecat, în soluționarea unei căi de atac.

Din această perspectivă, decizia Tribunalului Bihor este un regulator de competență prin funcția de stabilire a instanței competente să judece cauza în primă instanță. Astfel, Tribunalul Bihor, ca instanță de apel, a aplicat dispozițiile art. 480 alin. (4) din C. proc. civ., determinând instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță în urma admiterii apelului promovat, cu reținerea necompetenței materiale a primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența conflictului negativ de competență.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 3 aprilie 2018.

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA I CIVILĂ încheiere Dosar nr. x/2016

Ședința din camera de consiliu din 27 martie 2018

S-a luat în examinare, în lipsa părților, a căror citare nu a fost dispusă conform art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Bihor și Tribunalul Olt, m legătură cu soluționarea cauzei privind pe reclamanta SC A. SA și pe pârâții SC B. SRL și C., având ca obiect drepturi de autor și drepturi conexe.

ÎNALTA CURTE,

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. civ.,

ÎN NUMELE LEGII

Amână pronunțarea la data de 3 aprilie 2018.

Pronunțată în ședință publică-astăzi 27 martie 2018.

Procesat de GGC - LM