ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7371/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, la data de 09 iulie 2012, reclamanta Întreprinderea Individuală S.M.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA, în principal, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției din 26 iunie 2012 întocmit de pârâtă, și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Prin procesul-verbal de contravenție contestat, reclamanta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250,00 RON și obligată la plata unei despăgubiri în valoare de 28,00 euro (124,92 RON).

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința nr. 9500 din 09 octombrie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, instanța în a cărei arie de competență teritorială s-a săvârșit contravenția. Judecătoria Brezoi, prin sentința nr. 1374 din 19 martie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești, instanța în circumscripția căreia își are sediul contravenienta. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Brezoi a reținut că, potrivit art. 10 1 din O.G.

nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețea de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, „plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”, aceste dispoziții fiind de imediată aplicare. 2. Hotărârea celei de-a doua instanțe Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești la data de 17 aprilie 2013. Judecătoria Moinești, prin sentința nr. 1731 din 17 mai 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, reținând, în esență, că dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013, avute în vedere de prima instanță, nu sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 31 din O.G.

nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea. Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, în baza art. 20 pct. 2 coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie anularea procesului-verbal din 26 iunie 2012 încheiat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, prin care, în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, petenta Întreprinderea Individuală S.M.R. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250,00 RON și obligată la plata unei despăgubiri în valoare de 28,00 euro (124,92 RON) pentru că vehiculul categoria A, ce-i aparținea, a circulat, la data de 17 iunie 2012, pe DN7 km 188+900m, județul Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.12.2013, „plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”. Așa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 09 iulie 2012, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., dispozițiile legii noi de procedură aplicându-se numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. În opinia Înaltei Curți, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a actelor normative prin care s-au modificat normele procedurale sus-menționate. În ceea ce privește dispozițiile legale invocate de Judecătoria Brezoi, prevederile Legii nr. 2/2013, se reține că acestea se aplică numai în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională. Astfel, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, act normativ anterior Legii nr. 2/2013, potrivit cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina reclamantei, este DN7, km 188+900m, județul Vâlcea, în raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi. 2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește în favoarea Judecătoriei Brezoi competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de petenta Întreprindere Individuală S.M.R. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2013.