ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 892/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 892/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1837 din 16.02.2017, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, s-a luat act de renunțarea reclamantei la capetele 1, 2, 3 și 6 din cerere. A fost respinsă în rest, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei sector 3 București, având ca obiect ordonanță președmțială (să dispună suplinirea acordului pârâtului pentru emiterea pașaportului simplu al minorei C.).
Prin decizia nr. 1959/A din 14.06.2017, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs reclamanta A. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei C.
Prin decizia nr. 626 din 15.12.2017, Curtea de Apel București, secția a Ill-a civila si pentru cauze cu minori și familie, a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 05.02.2018.
Prin rezoluția din 07.02.2018, s-a fixat termen la 20 martie 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului.
La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:
Decizia supusă recursului a fost pronunțată de tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect ordonanță președmțială (prin care s-a solicitat să se dispună suplinirea acordului pârâtului pentru emiterea pașaportului simplu al minorei C.), a cărui competență de soluționare aparține în primă instanță, potrivit art. 998 din C. proc. civ. raportat la art. 94 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ., judecătoriei.
Pe de o parte, decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 nu este incidență cauzei, având în vedere data pronunțării hotărârii din apel - 14 iunie 2017 și data publicării deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017 raportat la dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră principiul producerii efectelor general obligatorii pentru viitor (ulterior publicării în Monitorul Oficial).
Astfel fiind, dezînvestirea curții de apel cu trimitere la considerentele unei decizii a instanței de contencios constituțional neaplicabile cauzei, este lipsită de temei.
În egală măsură, este lipsită de fundament soluția de declinare a judecării recursului în favoarea instanței supreme, în conformitate cu dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) și (4) din C. proc. civ.
În ceea ce privește interpretarea și aplicarea în cauză a dispozițiilor C. proc. civ., în conformitate cu art. 97 din cod, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:
"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4, orice alte cereri date prin lege în competența sa".
Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoe faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a instanței supreme,
Prin urmare, art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.
Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu nesocotirea conținutului expres al normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a acesteia, ajungându-se la crearea unei reguli noi de competență, prin adăugare la lege. Or, potrivit art. 122 C. proc. civ.:
"Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".
Nici art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., normă ce reglementează natura și scopul căii extraordinare de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate, nu poate conduce la o altă interpretare, a unei competențe de drept comun în materia recursului, care ar aparține instanței supreme.
Astfel, potrivit textului menționat, "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
Rezultă că norma art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. are ca obiect de reglementare natura și scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate.
În acest context, neexistând o legală învestire a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecata cauzei va fi declinată către Curtea de Apel București, căreia îi aparține competența, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat decizia în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta A. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei C. împotriva deciziei civile nr. 1959/A din data de 14 iunie 2017 a Tribunalului București, secția a IIl-a civilă, în favoarea Curții de Apel București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2018.