ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2079/2020

Ședința publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1200 din 18 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect cererea de repunere în termen și contestația la executare formulate de contestatoarea A., în favoarea Judecătoriei Bacău.

Împotriva acestei hotărâri a promovat cerere de revizuire revizuenta A..

Analizând, cu prioritate, excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 1200 din 18 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect cererea de repunere în termen și contestația la executare formulate de contestatoarea A., în favoarea Judecătoriei Bacău.

Potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.

Prin urmare, cu privire la litigiile în care instanța s-a declarat necompetentă, legiuitorul a stabilit expres că împotriva hotărârii prin care a fost declinată competența de soluționare a unei cauze nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Drept urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, cererea de revizuire este inadmisibilă, decizia civilă nr. 1200 din 18 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nefiind susceptibilă de a fi contestată, potrivit legii, prin căile de atac ordinare sau extraordinare.

În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, iar potrivit principiului legalității care guvernează procesul civil, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale mai sus menționate, constatând că decizia civilă nr. 1200 din 18 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, în temeiul dispozițiilor art. 326 coroborate cu art. 158 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1200 din 18 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2020.