ÎCCJ, Decizia nr. 219/2015
ÎCCJ, Decizia nr. 219/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia
civilă nr. 219/2015
Asupra
admisibilității în principiu a recursului de față, în
conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată
următoarele:
La data de 6 octombrie 2015, a fost
înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,
completul de 5 judecători, recursul declarat de Asociația pentru
Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva Deciziei nr. 1.548 din camera de consiliu
de la 9 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2015.
În temeiul
dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C.
proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de
atac deduse judecății în speță.
Analizând
recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru
considerentele ce se succed.
Conform art.
457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este
supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în
condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de
mențiunile din dispozitivul ei".
În raport cu
principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei
căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui
control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de
exercitarea acesteia în condițiile legii.
Întrucât, în
speță, recursul vizează o hotărâre prin care Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a
pronunțat asupra propriei competențe și, având în vedere
dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora,
dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu
este supusă niciunei căi de atac, în atare situație,
hotărârea atacată fiind, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc.
civ., definitivă, nemaiputând fi supusă reformării, aceste
condiții nu sunt îndeplinite.
Se
constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca
urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 C. proc.
civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de
reformare pe această cale, determinată ca tare de lege.
Recunoașterea
unor căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea
procesuală constituie o încălcare a principiului
legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc.
civ., precum și a principiului constituțional al egalității
în fața legii și a autorităților și, din acest motiv,
apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele
procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și
soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege
sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin.
(2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind
sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești
pronunțate cu nesocotirea lor.
Așadar,
în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la
existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind
susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea
acestei căi de atac, recursul declarat de Asociația pentru Cinstirea
Memoriei Eroilor nu poate fi primit.
În
consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge
recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de Asociația pentru Cinstirea Memoriei
Eroilor împotriva Deciziei nr. 1.548 din camera de consiliu de la 9 iunie 2015,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2015.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2015.
Procesat de