ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6409/2019

Ședința publică din data de 12 decembrie 2019 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției de clasare nr. 4433/IJ/2392/DIJ/06.09.2016 și înaintarea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare față de judecătorul pârât. 1.2.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 333/2017 din 6 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția de nulitate a întâmpinării pentru lipsa calității de reprezentant al semnatarului actului și a fost admisă excepția tardivității invocării excepției lipsei procedurii prealabile, fiind astfel respinsă, ca tardiv formulată, excepția invocată de pârât. Instanța a respins excepția lipsei plângerii prealabile, invocată de pârâta Inspecția Judiciară și a respins, ca nefondată, plângerea reclamantului A. . 1.3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ. Recurentul a arătat că în contra mențiunii din dispozitivul sentinței recurate, potrivit cu care aceasta este definitivă, ea poate fi supusă căii de atac a recursului, neavând niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege (art. 457 alin. (2) din C. proc. civ.). Recurentul a făcut trimitere și la prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, partea a menționat faptul că recursul îndeplinește cerințele de formă impuse de art. 486 din C. proc. civ., iar motivele de recurs se încadrează în cele ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv pct. 8, iar recursul e vădit fondat. Recurentul a prezentat criticile de nelegalitate pe fond ale sentinței atacate la filele x din memoriul de recurs.

1.4. Apărările intimaților Prin întâmpinările depuse la dosar de intimații-pârâți a fost invocată excepția inadmisibilității căii de atac a recursului. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție analizând actele și lucrările cauzei constată că hotărârea pronunțată de instanța de primă jurisdicție este definitivă, în sensul art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu este o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs, întrucât conform dispozițiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este definitivă.

Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia Curții de Apel București nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv. Înalta Curte reține că recursul este inadmisibil, întrucât legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de fond într-o cauză ce are ca obiect rezoluția de clasare, ce reprezintă în fapt soluția la sesizarea transmisă pârâtei de reclamant și care formează obiectul cauzei deduse judecății.

De altfel, Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat soluția de unificare a practicii judiciare, în ședința din data de 9 octombrie 2017, în conformitate cu care "în ipoteza în care contestația împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de CSM-Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 a fost soluționată pe fond de prima instanță, prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil". 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 333/2017 din 6 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2019.