Decizia nr. 5867/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 17 decembrie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală, suspendarea executării Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, privind modificarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului al conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității/nelegalității acestuia. La termenul de judecată din data de 10.01.2019, reclamanta a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că solicită suspendarea Ordinului nr. 3236/2018 ANAF pentru aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, pana la pronunțarea instanței de fond asupra legalității/nelegalității acestuia.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 28/CA din 7 februarie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui ANAF, invocată de pârâtul Președintele ANAF, ca nefondată, a admis acțiunea formulată, așa cum a fost modificată, de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236/2018 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii privind anularea acestuia.

Calea de atac exercitată în cauză 3.1 Împotriva sentinței civile nr. 28/CA din 7 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. S-a solicitat de către recurentă, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, față de împrejurarea că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. În subsidiar, s-a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii, motivat de faptul că OPANAF nr. 3236/2018 a fost modificat prin OPANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare, solicitându-se respingerea acțiunii ca lipsită de interes. 3.2 Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs și pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, invocând aceleași motive de casare prevăzute de C. proc. civ., susținute cu aceleași argumente expuse în cererea de recurs formulată de instituția pe care o conduce.

Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare la recursuri.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 30 mai 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 26 noiembrie 2019, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursurile de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererile de recurs nefiind legal timbrate. Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât acestea se aplică doar instituțiilor expres nominalizate, între care nu se regăsesc și recurenții-pârâți Agenția Națională de Administrare Fiscală și președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar obiectul cererii deduse judecății nu privește venituri publice de natura celor enumerate de art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Totodată, recurenții-pârâți nu au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum permit dispozițiile art. 39 din același act normativ. Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru. Înalta Curte reține că recurenții-pârâți nu și-au îndeplinit obligațiile de achitare a taxelor judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferente motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate prin cererile de recurs, deși recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost încunoștințată despre această obligație la data de 19 noiembrie 2020, astfel cum rezultă din dovada înmânare a citației către funcționarul din cadrul instituției însărcinat cu primirea corespondenței, aflată la dosar, iar recurentul-pârât Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a fost încunoștințat tot la data de 19 noiembrie 2020, astfel cum rezultă din dovada de înmânare a citației către același funcționar, aflată la dosar. Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursurile ca netimbrate.