ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3062/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3062/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 51 din 31

ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a Il-a penală

s-a dispus, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, condamnarea inculpatului T.S., la pedeapsa de 4 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 65

alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) și lit. c) C. pen.,

pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit.

b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus

prevenția provizorie de la 05 noiembrie 2009 la 23 martie 2010.

257 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a

condamnat pe inculpata B.I.A. zisă „I." la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a

aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3

ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. și

b) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpata B.I.A. la pedeapsa de

3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărarea

de influență.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a

aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2

ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b)

C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

C. pen. a contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate, astfel încât

inculpata a executat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b)

C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a

aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3

ani, care s-a executat după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 C. pen.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000

a obligat inculpatul T.S. la restituirea sumei de 3.150 lei către stat, cu

La scurt timp după această discuție,

martora denunțătoare i-a cerut inculpatei B. să o ajute pentru a fi pusă, la

rândul său, în libertate, inculpata B. luând legătura cu inculpatul T.S. căruia

i-a prezentat situația martorei, cerându-i să o ajute.

Până la plecarea din penitenciar,

inculpata B.I.A. a luat legătura telefonic cu inculpatul T.S. solicitându-i să

o ajute pe martora denunțătoare pentru a fi cercetată în stare de libertate,

aspect care rezultă și din procesul-verbal de transcriere a convorbirilor

telefonice din data de 27 mai 2009.

Ulterior, inculpatul T.S. i-a cerut

inculpatei B.I.A. să verifice dacă martora C.G. are banii pretinși, respectiv

suma de 30.000 euro iar în data de 18 octombrie 2009, inculpata i-a trimis un

mesaj inculpatului T.S. în care îi comunica faptul că a luat legătura cu

martora C., că aceasta are 30.000 euro, rugându-l să o ajute.

În aceleași

condiții s-au purtat discuțiile ulterioare între cei doi inculpați, pe de o

parte, și martora denunțătoare pe de altă parte, inculpata B.I.A. având

certitudinea că denunțătoarea are suma promisă și că inculpatul T.S. o poate

ajuta.

Pe de altă parte, inculpatul T.S. i-a

confirmat inculpatei B.I.A. că atunci când a fost contactat de martora

denunțătoare, aceasta a afirmat că a vorbit cu I. (inculpata B.I.A.) care

cunoștea situația sa.

În ceea ce

privește infracțiunea prev. de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000,

cumpărarea influenței, sub aspectul elementului material, constă în

promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase care nu i se cuvin,

unei persoane care are sau lasă să se creadă că are influență asupra unui

funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în

atribuțiile sale de serviciu.

Promisiunea,

ca formă alternativă a elementului material, presupune un angajament, o

făgăduială, o obligație pe care și-o asumă o persoană față de un funcționar de

a remite în viitor o sumă de bani sau alte foloase, dacă va acționa sau nu va

acționa în scopul urmărit și dorit de acea persoană. Promisiunea presupune un

act material al celui care cumpără influența, fără a condiționa actul corelativ

al acceptării sau nerespingerii de către funcționar.

Mijloacele

sunt multiple, pot fi verbale, scrise, orice alt mod, cu condiția să ajungă la

cunoștința funcționarului.

Și a constatat

că martora denunțătoare are suma la care a făcut referire, întărind convingerea

inculpatului că martora dispune de suma pretinsă de acesta pentru exercitarea

traficului de influență asupra magistraților Curții de Apel Galați.

Complicitatea - ca formă a

participației penale - presupune îndeplinirea următoarelor condiții; existența

a cel puțin două persoane, unul autor, iar celălalt complice; între aceștia a

existat o înțelegere prealabilă ori concomitentă pentru săvârșirea unei

infracțiuni; autorul, respectiv complicele acționează cu forma de vinovăție a

intenției; să se săvârșească o infracțiune sau o tentativă la o infracțiune; să

existe legătura de cauzalitate între înlesnirea comiterii și infracțiunea

propriu-zisă.

Complicitatea poate fi anterioară și

concomitentă săvârșirii infracțiunii, în prima formă intrând orice ajutor dat

autorului pentru săvârșirea infracțiunii.

Pot exista două cazuri de complicitate

anterioară și anume complicitatea morală a celui care întărește o rezoluție

delictuoasă luată de o persoană, respectiv darea de instrucțiuni, sfaturi,

indicații, înainte de a se începe executarea de către autorul faptei.

Complicitatea concomitentă presupune

ajutorul dat autorului faptei.

A ajuta înseamnă a interveni în

activitatea ilicită a unei alte persoane, în orice moment, până la consumarea

infracțiunii, cu un act care, fără să fi fost indispensabil desfășurării acelei

activități, totuși, i-a folosit din punct de vedere material.

Ajutorul este, deci, un sprijin

material în timp ce asistarea înseamnă a interveni, în același mod, ca și în

caz de ajutor, cu singura deosebire că actul cu care se intervine nu folosește

din punct de vedere material, ci moral, întărind autorului faptei elementul

subiectiv necesar desfășurării activității ilicite.

Prin urmare, a asista înseamnă a

sprijini moral pe autorul infracțiunii, fără a fi obligatorie prezența

complicelui la desfășurarea acțiunii ilicite, el putând lipsi în tot intervalul

cât s-a desfășurat acțiunea ilicită propriu-zisă.

În speța de față, activitatea

infracțională a inculpatei B.I. se circumscrie unor acte de complicitate

anterioară și concomitentă ceea ce atrage răspunderea sa penală pentru

infracțiunile reținute în actul de sesizare.

Astfel, inculpata B.I.A., fiind în

aceeași cameră, în penitenciar, cu denunțătoarea C.G. i-a spus acesteia că

urmează a fi pusă în libertate de către avocatul T.S. și că pentru o sumă mai

mare va fi posibilă punerea în libertate a altui inculpat din același dosar,

respectiv inculpatul B.A.

Opiniile profesionale pe care le

comunică clientului său și nici pentru actele juridice pe care le propune

clientului său urmate de săvârșirea de către client a unei fapte prevăzute de

legea penală".

Aceste dispoziții erau în vigoare la

data comiterii faptei, ele fiind abrogate prin O.U.G. nr. 10 din 14 februarie 2011,

dar nu sunt incidente în cauză.

Textul enunțat are în vedere

recomandările și opiniile profesionale date în limitele unui contract de

asistență juridică onest, ori în cauză, așa cum s-a arătat la fond și în

analiza motivelor de recurs, inculpatul și-a depășit limitele mandatului său,

pretinzând sume de bani în schimbul unei pretinse influențe asupra magistraților

Curții de Apel Galați, în scopul punerii în libertate a martorei C.G.

Ca atare, activitatea infracțională a

inculpatului a fost depășită, intrând în sfera ilicitului penal.

Coroborând, astfel, toate probele

administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești,

înalta Curte apreciază criticile inculpatului ca fiind neîntemeiate, vinovăția

sa fiind probată dincolo de orice dubiu. Rezoluția infracțională a fost luată

independent de atitudinea martorului denunțător, respectiv a investigatorului

sub acoperire, neputându-se reține o provocare din partea acestora.

Nefondată este și critica aceluiași

inculpat privind pedeapsa aplicată.

Nu se justifică nici reducerea

acesteia, nici schimbarea modalității de executare și nici limitarea pedepsei

accesorii, prin înlăturarea dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen., în

condițiile în care, inculpatul avea obligația de a-i acorda martorei asistență

juridică cu bună-credință și cu respectarea dreptului la apărare.

II. Recurenta inculpată B.A. a criticat

sentința primei instanțe pentru motiv de nelegalitate în sensul că actele sale

nu pot fi circumscrise unui ajutor, nu constituie o înlesnire în sensul cerut

de dispozițiile art. 26 C. pen. și în consecință, se impune achitarea sa în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C.

proc. pen.

Înalta Curte constată că în sarcina

inculpatei B.A. au fost reținute infracțiunile de complicitate la trafic de

influență, respectiv complicitate la cumpărare de influență, constând în aceea

că, urmare discuțiilor purtate cu martora C.G. i-a comunicat inculpatului T.S.

că aceasta are disponibilă suma de 30.000 euro pentru a interveni pe lângă

judecătorii care soluționează dosarul nr. 1012/121/2008 în care denunțătoarea

avea calitatea de inculpată în scopul punerii sale în libertate, iar ulterior,

i-a comunicat aceluiași inculpat că a verificat (fii.56-58, 111-112 d.u.p. și

cele din cursul judecății ( fii.51-52 dosar fond) arătând că, în perioada în

care se afla la Penitenciarul Galați, până la punerea sa în libertate, a stat

în aceeași cameră cu martora C.G., manifestându-și disponibilitatea de a lua

legătura cu inculpatul, căruia, telefonic, i-a relatat situația martorei și la

solicitarea acestuia a confirmat că martora are suma de 30.000 euro și este

dispusă să o folosească pentru a fi pusă în libertate.

În același sens sunt și declarațiile

investigatorului sub acoperire P.N. (fii. 197 dos. fond) care, conform

autorizației dată în condițiile legii, s-a întâlnit cu martora C.G. fiind rugat

să-l contacteze pe inculpatul T.S. pentru a-i da diferite sume de bani pentru

ca aceasta să fie pusă în libertate. în discuțiile purtate cu martora C.G.,

aceasta i-a confirmat faptul că a luat legătura cu inculpatul care i-a promis

că îi va obține eliberarea din penitenciar.

La solicitarea martorei C.,

investigatorul sub acoperire, s-a întâlnit în mod repetat cu inculpatul T.

căruia i-a dat diverse sume de bani, iar în data de 5 noiembrie 2009 s-a

întâlnit, potrivit înțelegerii, la biroul său, dată la care a fost organizat și

flagrantul.

Ulterior, urma ca suma de 10.000 euro

să-i fie dați inculpatului în momentul în care se realiza punerea efectivă în

libertate a martorei C.G.

În același sens, martorul B.P.

(fii.258, dos. fond) arată că a purtat discuții cu inculpatul T.S. în privința

situației juridice a martorei C.G., inculpatul afirmând că nu a putut să ia

legătura cu procurorul la care se afla dosarul rudei sale. De asemenea, de la

martorul S.M. a aflat că i-a dat 12.000 euro inculpatului T.S., fără a percepe

în mod direct evenimentele.

În ceea ce privește autorizarea

interceptărilor convorbirilor telefonice în faza actelor premergătoare, este

unanim acceptat, atât în jurisprudența națională cât și în jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, că acestea sunt permise de lege putând fi

folosite ca probe în procesul penal, cu condiția întocmirii procesului verbal

de constatare a actelor premergătoare conform art. 224

1

C. proc.

pen., dispoziții care, în cauză, au fost respectate.

Nefondată este și critica recurentului

inculpat în ceea ce privește încetarea procesului penal făcându-se referire la

dispozițiile art. 39 alin. (8) din Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 280 din 22 decembrie 2010.

Potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (6

1

)

din Legea nr. 270 din 22 decembrie 2010 „avocatul nu răspunde pentru

recomandările și G. și nici o depășire a limitei activităților întreprinse de

investigatorul sub acoperire P.N., rezoluția infracțională aparținând, în

totalitate inculpatului T.S.

Împrejurarea că martora denunțătoare C.G.

era arestată preventiv - aflând că alți inculpați cercetați în dosare pentru

săvârșirea unor fapte mai grave au fost puși în libertate, în percepția

denunțătoarei acest lucru fiind posibil doar prin săvârșirea unor fapte de

corupție - nu alterează conținutul denunțului său înregistrat la D.N.A. în data

de 18 mai 2009.

Denunțul a

fost generat, astfel cum rezultă din declarațiile constante ale martorului

denunțător, de discuțiile pe care le-a avut în penitenciar cu inculpata B.I.A.,

aceasta afirmând că și-a angajat un apărător ales din București, respectiv pe

inculpatul T.S. care i-a promis că va interveni pe lângă judecători pentru a fi

pusă în libertate, lucru care, de altfel, s-a și întâmplat.

În acest

context, denunțătoarea C.G. i-a cerut inculpatei B.I.A. să o ajute, să

intermedieze legătura cu inculpatul T.S. pentru a interveni și în cazul său, la

magistrații Curții de Apel Galați, în același scop și anume punerea sa în

libertate.

Din

declarațiile martorei C.G., respectiv declarațiile inculpatei B.I.A. rezultă

că, aceasta din urmă i-a spus că o poate ajuta în schimbul sumei de 30.000 euro,

comunicându-i modalitatea în care urma să ia legătura cu un apărător din Baroul

București.

Audiată în

cursul cercetării judecătorești, denunțătoarea C.G. a arătat că știa de la

inculpata B.I.A. că suma pretinsă de inculpat, pentru a fi pusă în libertate,

este de 30.000 euro. De asemenea, în urma vizitelor la penitenciar, inculpatul

i-a solicitat să nu mai folosească cuvântul „șpagă", acesta folosind

deseori, cuvântul „relații".

Pretinderea -

ca formă alternativă a infracțiunii de trafic de influență, reținută în cauza

dedusă judecății alături de primirea unor sume de bani - rezultă fără echivoc

din declarațiile martorei C.G., care se coroborează cu declarațiile inculpatei B.I.A.

și ale martorilor dar și cu declarațiile investigatorului sub acoperire P.N.,

respectiv procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de

inculpat cu martora denunțătoare dar și între inculpat și investigatorul P.N.

Relevante, sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență de către inculpatul T.S.,

sunt relatările inculpatei B. în declarațiile date în faza de urmărire penală.

Provocarea, din partea agenților statului, poate avea loc prin desfășurarea

activităților investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu

identitate reală, cu depășirea limitelor cadrului legal, prin Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, fiind reglementată

o procedură de simulare a comportamentului infracțional, procedură supusă

autorizării procurorului.

Utilizarea acestor tehnici speciale de

investigare nu sunt incompatibile cu dreptul la un proces echitabil, cu

condiția ca - astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului - limitele acestora să fie clare, iar când un inculpat

susține că a fost provocat se impune ca instanțele să verifice atent materialul

probator.

Organizarea flagrantului, respectiv

procedura de simulare a comportamentului infracțional, reprezintă tehnici

specifice de investigație care nu pot fi folosite pentru a provoca la

săvârșirea unei fapte penale căreia nu-i corespunde încă o rezoluție

infracțională a autorului faptei.

Putem vorbi de provocare numai dacă

organele de urmărire penală nu se limitează la a cerceta, în mod pasiv

activitatea infracțională, exercitând o influență asupra autorului faptei,

astfel încât să-l determine pe acesta la săvârșirea infracțiunii care, fără

această provocare, nu ar fi fost săvârșită.

Legislația națională nu definește

„provocarea", dar pornind de la conținutul dispozițiilor art. 68 alin. (2)

C. proc. pen. și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza

Eurofmacom c. Franței; (provocarea nu poate fi reținută dacă autoritățile aveau

deja informații din care rezulta posibilitatea comiterii infracțiunii); Cauza

Sequeira contra Portugaliei (denunțătorul a început să colaboreze cu

autoritățile după ce autorul faptei îl contactase deja), se poate aprecia că

aceasta poate exista doar atunci când fapta nu ar fi fost comisă fără îndemnul

autorităților sau a vreunui martor denunțător.

Esențial este ca autoritățile să

verifice, pe baza materialului probator, dacă, pe de o parte, acțiunile

investigatorului sub acoperire au depășit limitele stabilite de lege, iar pe de

altă parte, dacă autorul faptei de corupție ar fi săvârșit infracțiunea

independent de atitudinea pe care a avut-o martorul denunțător. Cu alte

cuvinte, inițiativa infracțională să-i aparțină întru-totul inculpatului și să

nu fi survenit urmare atitudinii provocatoare a denunțătorului sau a

investigatorului sub acoperire.

Înalta Curte reține că, în cauza

dedusă judecății, nu se poate reține o provocare din partea martorului denunțător

C. disponibilă suma de 30.000 euro pentru a interveni la judecătorii Curții de

Apel Galați în vederea punerii în libertate a denunțătoarei, comunicându-i

inculpatului că a verificat și a constatat că martora are, cu certitudine, suma

la care a făcut referire, întărindu-i convingerea acestuia că va putea intra în

posesia banilor dacă obține punerea în libertate a martorei denunțătoare C.G.

I. Prealabil

oricărei analize,

înalta

Curte apreciază că se impune stabilirea limitelor de aplicare a dispozițiilor art.

68 C. proc. pen., și implicit situația în care se poate reține existența unui

act de provocare din partea autorităților sau a martorului denunțător, dat

fiind faptul că inculpatul a invocat nulitatea urmăririi penale, susținând că a

fost provocat de C.G., respectiv de investigatorul sub acoperire P.N.

Aceasta,

deoarece particularitățile infracțiunilor de corupție, care implică doi autori

distincți - cauzele de impunitate sau de atenuare a răspunderii penale,

situațiile de restituire a bunurilor, (în anumite condiții), reglementate

tocmai pentru prevenirea și represiunea săvârșirii faptelor de corupție -

determină o analiză atentă a declarațiilor martorului denunțător, stabilirea

bunei sale conduite, a interesului în cauză, a împrejurărilor formulării

denunțului, dacă a fost sau nu determinat de organele de urmărire penală să

formuleze denunțul, mai ales în situația martorului cercetat - situația din

cauza dedusă judecății - și în special, arestat, dacă a provocat săvârșirea

infracțiunii, în scopul obținerii de probe.

Potrivit dispozițiilor

art. 68 alin. (1) C. proc. pen., este oprit a se întrebuința violențe,

amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau

îndemnuri, în scopul de a se obține probe.

În alin. (2)

al aceluiași text se arată că este oprit a determina o persoană să săvârșească

sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii de probe.

Sintagma „a

determina" presupune o instigare la comiterea infracțiunii - îndemn,

încurajare, în sensul instigării, ca formă de participație penală - precum și

provocarea sub forma vicleniei, înșelăciunii, în urma căreia unei persoane i se

sugerează, într-un mod neechivoc, săvârșirea unei infracțiuni.

Provocarea

este reglementată în dreptul intern ca o formă de constrângere, aspect ce

rezultă din denumirea marginală a textului, „Interzicerea mijloacelor de

constrângere", text de lege care în cuprinsul alin. (1) se referă la

obținerea de probe prin constrângere, respectiv determinarea săvârșirii sau

continuarea săvârșirii unei infracțiuni, în scopul obținerii de probe, care le

comunică clientului său și nici pentru actele juridice pe care le propune

clientului său, urmate de săvârșirea de către client a unei fapte prevăzute de

legea penală.

Dat fiind faptul că această cauză de

nepedepsire a fost menținută prin art. 39 alin. (8) din Legea nr. 51/1995, iar

la data de 14 februarie 2011 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 10/2011, - cauza

fiind judecată de instanța de fond la aceeași dată, - se impune încetarea

procesului penal.

În fine, a criticat hotărârea primei instanțe

și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei - art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. - solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. și

înlăturarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.

În concluziile scrise sunt menținute aceleași

critici, făcându-se trimitere și la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 și 17

1

C. proc. pen.

Recurenta inculpată B.A. a solicitat

casarea sentinței și în rejudecare achitarea sa, deoarece activitățile

efectuate de aceasta nu constituie nici acte de înlesnire și nici de ajutorare,

nefiind prevăzute de legea penală.

A susținut că infracțiunea de

complicitate la cumpărare de influență nu poate fi reținută în condițiile în

care suma de 30.000 euro nu a fost menționată ca o promisiune certă.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu

cauza, conform art. 385

9

alin. (3) și art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate

pentru următoarele considerente:

Materialul

probatoriu administrat în cauză confirmă acuzațiile reținute în actul de

sesizare al instanței și anume că inculpatul T.S., în calitate de avocat în

cadrul Baroului București, în perioada mai - noiembrie 2009, a pretins sume de

bani de la martora denunțătoare C.G., pentru a interveni pe lângă judecătorii

care soluționează dosarul penal nr. 1012/121/2008 al Curții de Apel Galați, în

care martora denunțătoare avea calitatea de inculpată și în scopul punerii sale

în libertate, a acceptat promisiunea oferirii sumei de 30.000 euro transmisă de

martora denunțătoare prin intermediul inculpatei B.I.A., primind în acest scop

sumele de 1.000 RON și 500 Euro de la investigatorul sub acoperire P.N., iar la

data de 5 noiembrie 2009 a fost prins în flagrant în timp ce primea 5000 Euro.

Inculpata B.I.A., având cunoștință de

înțelegerea frauduloasă dintre inculpatul T.S. și denunțătoare - i-a comunicat inculpatului

că martora are sub acoperire P.N. dar și a martorului B.P., respectiv inculpata

B.I.A.

Se contestă procesul verbal de

constatare a infracțiunii flagrante, mențiunile fiind - în opinia inculpatului

- nereale, precum și încheierile date de judecător, privind interceptarea și

înregistrarea convorbirilor telefonice.

Ca atare, întrucât urmărirea penală a

început la data de 6 noiembrie 2009, actele de cercetare penală efectuate până

la data de 5 noiembrie 2009, ora 17

00

- data organizării

flagrantului - sunt acte de cercetare prealabilă și nu pot constitui probe în

procesul penal.

S-a susținut incidența dispozițiilor art.

68 alin. (2) C. proc. pen., respectiv art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen.,

fiind provocat de martora denunțătoare C.G.

De asemenea, inculpatul critică

modalitatea în care au fost emise ordonanțele de introducere în cauză a

investigatorului sub acoperire, fiind încălcate - în opinia apărării -

dispozițiile art. 224 și art. 224

1

C. proc. pen.

Acele întocmite de investigatorul sub

acoperire sunt valabile - susține inculpatul - numai după începerea urmăririi

penale, orice altă interpretare contravine legii, astfel că sunt incidente

prevederile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen.

Totodată, în ceea ce privește

interceptările telefonice din 6 octombrie 2010, purtate cu denunțătoarea C.G.

la penitenciar, inculpatul arată că aceasta nu a avut autorizație de deținere

asupra sa a dispozitivelor telefonice de înregistrare, lipsind autorizarea

Comandantului Penitenciarului Galați.

Ca atare, discuțiile purtate cu

martorul denunțător exced cadrului legal și nu pot fi folosite ca probe în

procesul penal astfel că se impune achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Incidența cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 20 C. proc. pen., rezultă, în opinia apărării din

aceea că, în raport cu dispozițiile art. 39 alin. (8) din Legea nr. 51/1995

privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, infracțiunea de trafic

de influență face parte din categoria infracțiunilor pentru care avocatul nu

răspunde penal.

Prin urmare, existând o cauză de

nepedepsire se impune încetarea procesului penal conform art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen.

Se invocă, în susținerea acestei

critici și dispozițiile art. 37 alin. (6

1

) din Legea nr. 270/2010

potrivit cu care „avocatul nu răspunde penal pentru recomandările și opiniile

profesionale pe contractul de asistență juridică încheiat cu C.G., urmând să

mai primească încă 10.000 euro ca onorariu de succes.

În drept, fapta inculpatului T.S. a

fost încadrată în dispozițiile art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 26 rap. la art. 257 alin. (1) și art.

6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru inculpata B.A.I.

În sarcina aceleiași inculpate s-a

reținut și infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 6

1

alin. (1)

din Legea nr. 78/2000.

Instanța de fond a apreciat că probele

administrate dovedesc vinovăția inculpaților și în raport de gradul de pericol

social al faptelor au fost aplicate pedepse cu executare în regim de detenție.

Împotriva

sentinței au declarat recurs inculpații T.S. și B.I.A.

Recurentul inculpat T.S. a criticat

hotărârea prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 10,

12, 17

2

, 17

1

18, 14 și 20 C. proc. pen., solicitând

achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

a) C. proc. pen.

În motivele scrise (fii. 47-58 dosar

recurs) și în susținerile orale, inculpatul a arătat că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență ceea ce atrage

incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.

Sub acest aspect se reține că lipsește

latura subiectivă a infracțiunii - întrucât inculpatul nu a creat, niciun

moment convingerea și nici nu a lăsat să se creadă că ar avea influență asupra

magistraților investiți cu soluționarea cauzei în care denunțătoarea C.G. avea

calitatea de inculpată - dar și situația premisă, dat fiind faptul că

denunțătoarea nu a crezut că inculpatul are influență asupra unui magistrat, de

natură să influențeze soluția în cauza sa.

Recurentul inculpat susține că

activitatea sa a fost limitată la mandatul pe care-l avea, acela de a-i acorda

asistență juridică martorei denunțătoare C.G., iar sumele de bani au fost

primite cu titlu de onorariu și exclusiv pentru activitățile ce trebuiau

întreprinse în calitatea sa de apărător ales.

În ceea ce privește cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., s-a arătat că

probele administrate în faza de urmărire penală sunt lovite de nulitate

absolută, deoarece au fost administrate, în opinia inculpatului, cu

nerespectarea dispozițiilor legii. De asemenea, a solicitat să se aibă în

vedere atitudinea oscilantă și contradictorie a investigatorului acoperire P.N.

căruia i-a solicitat urgent, suma de 2.000 euro, reprezentând o parte din suma

de 5000 euro convenită cu martora denunțătoare numai pentru serviciile sale. În

dialogul avut cu investigatorul sub acoperire, acesta din urmă îi spune

inculpatului că trebuia să-i aducă cei 5.000 euro dar nu a mai avut nici un

drum la București dar va face tot posibilul dacă este o urgență. Cu această

ocazie, inculpatul îi transmite investigatorului că cei 10.000 euro pe care

trebuia să-i aibă pregătiți și sunt onorariu de succes pentru punerea în

libertatea a lui G., insistând pentru a primi 2000 euro în acea zi „Deci mai precis,

vreo 2000 euro astăzi ar trebui", „Dar astăzi ar fi trebuit o anumită sumă

de bani, iar asta vă spun și nu mi se pare normal să mă.. să-mi scot eu banii

din bancă, să folosesc banii mei pentru treaba asta. Mai ales că i-am spus

demult nu de acuma".

În continuare P.N. încearcă să se

justifice spunând că a înțeles că era vorba de data de 13 noiembrie însă

inculpatul T.S. îi spune că acela este termenul pentru proces care nu are nicio

legătură cu această sumă „.. păi atunci e termenul, domnule!.. nu are nicio

legătură una cu alta".

Inculpatul i-a solicitat

investigatorului să facă demersurile necesare pentru a primi suma de 2000 euro,

indiferent de modalitatea în care urma să fie transmisă suma prin poștă, la

Oficiul poștal nr. 1, sau direct prin deplasarea lui P. la București.

În aceste

condiții, la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial

Galați a fost pregătită acțiunea de prindere în flagrant a inculpatului T.S.,

fiind consemnate seriile celor 100 de bancnote, în cupiură de 50 de euro, care

urmau să fie remise inculpatului de către investigatorul sub acoperire P.N., 8

dintre bancnote fiind și inscripționate cu „trafic"; suma de 5000 euro

provenea din fondul special al Direcției Naționale Anticorupție.

Astfel, în

ziua de 05 noiembrie 2009 la indicațiile date prin telefon de către inculpat,

investigatorul sub acoperire s-a deplasat la sediul Biroului de avocatură al

lui T.S., situat în București, unde a pătruns în scara blocului și în biroul

acestuia i-a înmânat plicul cu cei 5.000 euro, inculpatul spunându-i că despre

hârtii va discuta cu „coana mare" dar să mai aibă pregătiți încă 10.000.

După primirea plicului au intervenit organele de cercetare care, în prezența a

doi martori asistenți, au verificat conținutului plicului găsit la inculpatul T.S.

ce conținea aceeași sumă de 5000 euro pregătită pentru flagrant, despre care acesta

a afirmat că este avans la dacă vin la Galați, vin ca să iau dosarul și ca să

încasez banii pentru mine ca avocat. Restul, v-am spus, în 2, 3 termene și în

niciun caz la Galați nu veți fi pusă în libertate, numai la Curtea

Supremă".

La scurt timp după convorbirea cu

inculpatul T.S., martora denunțătoare a contactat-o telefonic și pe inculpata B.I.A.

căreia i-a povestit despre modul în care s-a desfășurat procesul din acea zi și

faptul că s-a înțeles cu avocatul T. care i-a spus prețul de 5.000 euro pentru

el și 10.000 puși deoparte, preț care a mulțumit-o pe martoră. în cursul

discuției inculpata B. i-a cerut martorei să nu mai vorbească la telefon despre

sume să-i spună doar că s-a înțeles cu el. în acest context, martora

denunțătoare îi transmite inculpatei B. că este un preț bun față de cel la care

se aștepta, martora referindu-se la suma de 30.000 euro spusă de inculpată la

început când s-a oferit să o ajute.

În timpul convorbirii, inculpata B. îi

cere martorei C. să nu mai vorbească amândouă despre această treabă, acesta să

fie ultima conversație, însă îi confirmă martorei că inculpatul S. a ajutat-o

și pe ea cu liberarea pentru care i-a plătit onorariul corect, cum s-a cerut,

acesta fiind o persoană care se implică și emoțional „Așa este, el și-a luat

maxim și cu mine când a fost, ai înțeles?.. Băi S., asta este, zic. Nu eu.. Mă

eliberez nu mai pot! M-ai înțeles? Nu a avut omul încotro. Da' eu sper să fie bine.

Da' el s-a mai lovit, ți-am zis, cu mine o dată și știe. Cred că e și mai

ambițios acuma ".

La datele de 01 noiembrie 2009 și 03

noiembrie 2009 martora denunțătoare a luat legătura cu numitul L.S., fost

deținut în Penitenciarul Galați și transferat la Penitenciarul Codlea, pe care

inculpatul T.S. îl reprezenta în procesul de revizuire, căruia i-a povestit

despre „onorariul" solicitat de inculpat iar L. i-a confirmat faptul că și

el i-a dat inculpatului jumătate din „onorariul" de 25.000 euro, prin intermediul

soției sale M. chiar în sala de judecată, urmând ca până de Revelion să fie

liber. Din interceptarea convorbirilor telefonice purtate de cei doi rezultă că

aceștia erau convinși că inculpatul T. avea relații printre judecători și putea

obține liberarea lor: C.G.: „El are, am înțeles, judecător, chestii,trestii.",

L.S.:,,Are de toate", numitul L. având mari speranțe că va fi liber de

sărbători având în vedere că judecătorul i-ar fi cerut câteva hotărâri „..i-am

trimis și motivele pe care le am. A scos M. sentințele în original de la

tribunal..", „Asta a cerut judecătoarea..ai înțeles?Bine, e, tu știi mai

bine, na ce..".

În realizarea scopului propus

inculpatul T.S. la data de 05 noiembrie 2009 l-a contactat telefonic pe

investigator.

La data de 26 octombrie 2009

inculpatul T. urmare discuțiilor telefonice purtate cu P.N. s-a întâlnit cu

acesta în sediul Tribunalului București unde a primit suma de 2150 Ron,

echivalentul a 500 euro, în bancnote 100 Ron și una de 50 Ron, banii care

proveneau din fondul special al Direcției Naționale Anticorupție. Tot cu

această ocazie, inculpatul T. i-a transmis investigatorului că mandatul său

este limitat la a-i remite niște sume de bani după ce îi confirmă G. iar modul

în care se fac cercetările și se rezolvă problema nu este treaba acestuia.

În aceste împrejurări, având în vedere

că verificările efectuate prin persoane apropiate și inculpata B. nu i-au

confirmat suspiciunile în legătură cu un posibil denunț al lui C., după ce a

primit și suma de 500 euro, inculpatul T.S. s-a prezentat la termenul de la 28

octombrie 2009 la Curtea de Apel Galați, în calitatea de apărător ales, deși,

inculpata avea angajați alți doi apărători respectiv, avocat B.M. și R.C.A.

(care asigura substituirea av. B. dat fiind că îi reprezentase pe copiii

inculpatei la judecata pe fond și cunoștea dosarul dar și pe martora C., cu

aceasta păstrând legătura), solicitând amânarea cauzei pentru studierea

dosarului și pregătirea apărării pentru data de 29 octombrie 2009 (filele 81-83

Voi. III d.u.p). Chiar în sala de judecată, inculpatul în perioada cât a fost

suspendată ședința de judecată i-a solicitat inculpatei suma de 5000 de euro,

arătând suma printr-un gest cu degetele de la mână, aspect care a fost sesizat

de martora R.C.A., avocat prin substituire în cauză, dar care a apreciat că ar

fi vorba de onorariu.

După ședința de judecată, în jurul

orelor 17

00

, inculpatul T. a fost sunat de către C.G. care îi spune

inculpatului că nu are nevoie de un avocat în cauză, dar ceea ce urmărește este

să iasă afară, aspect perceput corect de către inculpat care îi răspunde

acesteia printr-o întrebare retorică „Deci cât de repede puteți ieși

afară?", ocazie cu care acesta îi comunică că dosarul este complex, că i-a

solicitat copia dosarului avocatei R.C.A., că în 2, 3 termene se poate ieși,

iar prețul pentru acest dosar este de 5.000 de euro partea lui și 10.000 de

euro urmând ca martora să-i aibă pregătiți „..deci, fără 5000 euro banii mei,

eu nu mă bag. Și tre' să mai aveți încă 10.000 puși deoparte".

Faptul că inculpatul T.S. a fost

angajat de martora denunțătoare C.G. pentru a o pune în libertate, urmare

relațiilor pe care inculpatul a lăsat să se înțeleagă că le are asupra

magistraților rezultă clar din dialogul purtat în continuare cu martora

denunțătoare „Da. Eu vă spun următoare treabă, eu în realizarea activităților

de verificare a martorei C.G., inculpatul T.S. a luat legătura cu unele

persoane cunoscute astfel cum rezultă și din interceptarea convorbirilor

telefonice din data de 06 octombrie 2010 dintre inculpat și o persoană numită

„L." și dintre inculpat și numitul „I.", ambii interlocutori

confirmând inculpatului că „G. este cea mai mare escroacă". În cursul

dialogului inculpatul T. confirmându-i lui I. că nu se bagă pentru că este

posibil ca G. să încerce să obțină o reducere de pedeapsă pe seama sa,

întemeiat pe dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 143/2000: „..cred că nu mă

bag, că am impresia că femeia aia a făcut o deaia cu.. Vrea să-și facă un

„19" pe mine".

Ulterior, în cadrul discuției

telefonice purtate cu investigatorul sub acoperire P., la data de 07 octombrie 2009,

inculpatul îi spune acestuia despre suspiciunile pe care le avea în legătură cu

C. că ar putea face un denunț împotriva sa, stabilind cu acesta să se

întâlnească la data de 26 octombrie 2009 pentru a primi cei 500 de euro.

Pentru că inculpatul efectua

verificări în ceea ce o privește pe C., la data de 18 octombrie 2009 a primit

de la inculpata B.I.A. un mesaj pe telefon în care aceasta îi comunica că a

fost contactată de C. care are banii, suma de 30.000 euro și a rugat-o să o

ajute.

După primirea mesajului, inculpatul T.

a contactat-o pe inculpata B. care i-a confirmat că a efectuat verificări așa

cum i-a cerut inculpatul și că G. are banii întrucât a vândut un apartament.

Inculpatul T. În cursul dialogului insistă asupra verificărilor privind

existența sumei de 30.000 euro și îi cere inculpatei B. să-i solicite lui G. un

extras de cont sau un document în acest sens „Măcar spune-i, băi foto, adu-mi

un extras de cont, adu-mi ceva

..să

văd că ai banii ăștia", pentru că altfel nu se bagă, oferindu-i inculpatei

chiar un comision, însă acesta refuză întrucât au rămas prieteni după ce acesta

a ajutat-o și nu are niciun alt interes decât să ajute.

Spre seară, inculpatul a fost

contactat de martora C. care îi confirmă că a vorbit cu „I." și a înțeles

că îl poate contacta, după care îi comunică că știe de ancheta pe care acesta a

făcut-o în ceea ce o privește dar este firesc acest lucru iar, în continuarea

discuției, inculpatul se angajează să o reprezinte și să o ajute în condițiile

impuse de acesta. Astfel, inculpatul T. stabilește cu C. că va veni la termenul

din 28 octombrie 2009 va vedea dosarul, își va depune delegația și pe data de

30 octombrie îi va spune ce a hotărât.

Tot cu această ocazie inculpatul T.S.

a încheiat cu martora și contract de asistență juridică din 06 octombrie 2009,

pentru onorariu de 500 euro (fila 18 Voi. II d.u.p.), stabilind ca banii să-i

fie dați de P.N.

După plecarea de la penitenciar,

inculpatul T.S., împreună cu martorul A.C., s-au deplasat la Restaurantul „V."

de la ieșirea din Galați unde s-au întâlnit cu P.N. care a aflat că urma să

plătească suma de 500 euro inculpatului. Motivând că nu a vorbit cu C.,

denumită de acesta „coana mare", investigatorul sub acoperire P. a

stabilit cu inculpatul să vină în București să-i aducă banii.

În cursul

dialogului, inculpatul T. i-a spus investigatorului că o va ajuta pe C. dar nu

poate cere bani „aiurea" ci doar în momentul în care are pe ce să-i ceară,

făcând referire la relațiile sale și nu bazându-se pe probatoriile din dosar,

așa cum era firesc în cadrul unei convenții de asistență juridică „D.N., eu

trebuie să stau de vorbă cu niște oameni pe tema asta, ca să pot să-i promit

ceva".

Faptul că

inculpatul i-a promis martorei denunțătoare că o ajuta să se libereze creându-i

acesteia convingerea că are relații în rândul magistraților rezultă și din

împrejurarea că avea unele suspiciuni cu privire la faptul că martora C. ar

putea face un denunț în ceea ce îl privește. Relevante sunt discuțiile purtate

în mediu ambiental, când inculpatul îi spune investigatorului sub acoperire că „Vreau

să-mi fac și eu niște verificări ca nu cumva C. sau șeful lui C. să-i fi promis

că o dă afară dacă mă leagă pe mine. Deci, eu trebuie să-mi fac și eu

verificările mele", confirmând totodată lui P.N. că s-a certat cu C. dar

și faptul că a avut clienți importanți, precum „C." și „G.".

În continuarea

discuției, inculpatul T.S. i-a confirmat lui P.N. că nu va face nimic până nu

va efectua verificările sale, iar pe data de 14 octombrie, după termenul din 12

octombrie, îi va spune lui G. (C.G.) ce poate face pentru ea, cât o costă și ce

înseamnă implicare sa. Tot inculpatul i-a relatat lui P. discuția din

penitenciar cu G., faptul că acesta a semnat contractul de asistență juridică,

act ce i-a și fost prezentat de către martorul A.Ș.C., investigatorului, la

mașină, faptul că urma să primească suma de 500 euro precum și împrejurarea că

dosarul nici nu îl interesează nici nu îl dezinteresează, ceea ce îl interesa

fiind obținerea unor câștiguri în realizare scopului propus „.. sincer vă spun,

dosarul acesta nici nu mă interesează nici nu mă dezinteresează", „în

măsura în care pot să câștig niște bani, mă bag "vadă "..la ce

judecător

e..Să

vedem la ce astea..",

precizându-i investigatorului sub acoperire că există soluții. Tot în cadrul

discuției i-a cerut investigatorului sub acoperire și suma de 10 milioane pe

care acesta s~a angajat să o aducă a doua zi.

Respectând înțelegerea, la data de 01

octombrie 2009 P.N. s-a întâlnit cu inculpatul la Restaurantul „H.", unde

i-a înmânat suma de 1000 lei, respectiv, 20 de bancnote de câte 50 lei care

proveneau din fondul special al Direcției Naționale Anticorupție. După plecarea

din restaurant investigatorul sub acoperire l-a contactat telefonic pe

inculpatul T.S. întrucât nu a semnat nicio hârtie pentru bani pe care i-a dat

însă acesta l-a liniștit spunându-i că va semna contractul cu martora C.

La data de 06 octombrie 2009

inculpatul T.S. s-a deplasat la Penitenciarul Galați împreună cu asociatul său,

martorul A.Ș.C. - avocat - unde au discutat cu martora C. Din discuțiile

purtate și înregistrate în mediu ambiental rezultă că inculpatul T.S. i-a cerut

martorei C. date privind situația dosarului în care aceasta era cercetată (faptele

ce i-au fost reținute, situația dosarului, numărul, completul care judecă

dosarul, cine o reprezintă și dacă dosarul a fost mediatizat, următorul termen

de judecată) spunându-i că va cere copii de pe întreg dosarul cauzei la

termenul din 12 octombrie 2009 iar, la data de 14 octombrie, după ce se

documentează, va reveni și îi va spune ce anume poate să facă. Pentru a întări

convingerea martorei că poate să o ajute pentru a fi pusă în libertate,

inculpatul i-a relevat acesteia împrejurarea că la Galați „l-a pus liber pe „I."

iar acum urmează S., cel transferat la Brașov". Pe inculpatul L.S. martora

denunțătoare îl cunoștea de la soțul său aflat și el în penitenciar, L. fiind

transferat din Penitenciarul Galați la Penitenciarul Codlea.

În continuare discuției C.G. i-a spus

inculpatului că dosarul este voluminos cuprinzând 18-20 de volume dar acesta

i-a spus că este dreptul său și va obține copii ale actelor urmând să depună în

acest sens, o cerere, la termenul din 12 octombrie, chiar la completul de judecată

pentru a-i fi aprobată de către președintele de complet.

Pe parcursul dialogului cu martora C.,

inculpatul T.S. având unele suspiciuni cu privire la faptul că martora ar putea

să-l „bage în cerneală" a cerut acesteia „să scoată din vocabular"

cuvântul „șpagă" folosit de acesta atunci când îi spunea inculpatului că

este dispusă să facă orice pentru a fi liberată, întrucât nu se cunoșteau

destul de bine. Serviciul Teritorial Galați, arătând că înainte de a pleca din

penitenciar, inculpata B.A.I. i-a promis că o poate ajuta pentru a fi pusă în

libertate în schimbul sumei de 30.000 Euro și că trebuie să încheie un contract

de împrumut cu un avocat din Baroul București, pe nume „S.", care are

relații și pe care inculpata urma să-l contacteze pentru a-i explica situația

martorei denunțătoare. A doua zi, după plecarea inculpatei B.A.I.,

denunțătoarea C.G. l-a contactat pe inculpatul T.S. care i-a confirmat că

vorbise cu inculpata B.A.I., urmând să efectueze o vizită la penitenciar în

câteva zile.

Martora denunțătoare a fost audiată de

către procuror la data de 26 mai 2009, astfel că, existând indicii cu privire

la posibilitatea săvârșirii unor fapte de corupție, cauza a fost înregistrată

la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A - Serviciul

Teritorial Galați, constatându-se că inculpatul T.S. este apărător și în

dosarul nr. 1280/2009 al Tribunalului Galați în care era cercetată inculpata B.A.I.

A doua zi, 27 mai 2009, denunțătoarea l-a

contactat din nou pe inculpatul T.S., solicitându-i să meargă la penitenciar

pentru a purta o discuție cu aceasta în privința situației sale, discuțiile

telefonice fiind purtate - în aceleași condiții - și în zilele următoare,

respectiv 4 iunie 2009 și 21 august 2009, de fiecare dată inculpatul T.S. fiind

contactat de martora denunțătoare.

În cadrul

acestor discuții, inculpatul a afirmat că acceptă să o ajute numai dacă sunt

bani și dacă există o persoană în libertate, o rudă a denunțătoarei care „să

alerge pentru ea".

În raport de aceste împrejurări, prin ordonanța

procurorului din 24 septembrie 2009 s-a dispus introducerea în cauză, a

investigatorului sub acoperire P.N., numele acestuia fiindu-i invocat în cadrul

discuțiilor pe care le-a avut cu martora denunțătoare, aceasta afirmând că este

un nepot al său care are o firmă de construcții și „face drumuri" la

București, astfel că „poate alerga pentru ea", urmând ca inculpatul T.S.

să discute cu acesta orice este necesar, bani pentru relații, comisioane, tot

el fiind și persoana care îi va lăsa suma de 10 milioane pentru deplasarea la

Galați.

În ziua de 30 septembrie 2009

inculpatul T.S. s-a întâlnit cu P.N. în incinta Tribunalului București unde au

discutat despre termenul de judecată din 12 octombrie 2009 și despre

posibilitatea unei eventuale reduceri de pedeapsă, punerea în libertate a

martorei denunțătoare, toate acestea în contextul în care inculpatul urma să

vină la Galați să se documenteze și să

titlu

de confiscare specială, reprezentând suma primită pentru trafic de influență.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c)

C. proc. pen. a ridicat sechestrul asigurător luat asupra bunurilor aparținând

inculpatei B.A.I., prin ordonanța din 25 noiembrie 2009 din dosarul de urmărire

penală și anume apartamentul situat în Galați.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen.

a obligat pe inculpatul T.S. a la plata sumei de 13.000 lei cheltuieli

judiciare către stat și pe inculpata B.A.I. la plata sumei de 12.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al avocatului din

oficiu s-a avansat din fondul Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre

s-au reținut în esență următoarele:

Prin sentința penală nr. 544 din 5

decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Galați s-a dispus condamnarea

inculpatei C.G. - denunțătoarea din prezenta cauză - la o pedeapsă de 17 ani

închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune.

În perioada 15 aprilie 2009 - 11 mai

2009, denunțătoarea C.G. a stat în aceeași cameră, din Penitenciarul Galați, cu

inculpata B.A.I., între cele două stabilindu-se o relație mai apropiată.

Inculpata B.A.I. i-a spus denunțătoarei C.G. că a angajat un apărător ales din

București, respectiv pe inculpatul T.S., care i-a promis că, în schimbul sumei

de 30.000 Euro, va interveni la judecătorii care-i soluționează cauza pentru a

fi pusă în libertate. La scurt timp după discuția purtată cu denunțătoarea C.G.,

inculpata B.A.I. a fost pusă în libertate de Curtea de Apel Galați. În acest

context, martora C.G. i-a cerut inculpatei B.A.I. să o ajute și pe ea să ia

legătura cu inculpatul T.S. pentru a interveni în favoarea sa la magistrații

Curții de Apel Galați, pentru a fi pusă în libertate, cauza aflându-se în apel.

Înainte de a fi pusă în libertate și a

pleca din penitenciar, inculpata B.A.I. i-a spus denunțătoarei că o poate ajuta

să fie pusă în libertate, dar trebuie să-i dea suma de 30.000 Euro, urmând să

angajeze un avocat din cadrul Baroului București.

Având suspiciuni asupra independenței

și imparțialității magistraților care au soluționat dosarele în care martora

denunțătoare avea calitatea de inculpată, aceasta a formulat, la data de 18 mai

2009, un denunț la Direcția Națională Anticorupție.

Din analiza probelor rezultă, cu

certitudine, că inculpatul T.S. a luat decizia de a continua discuțiile cu

martora C. numai după ce inculpata B.I.A. i-a confirmat că aceasta are suma de

bani pretinsă, ce urma a fi folosită pentru ca acesta să-și exercite influența

asupra magistraților investiți cu judecarea cauzei, ceea ce atrage răspunderea

inculpatei B.I.A. și pentru infracțiunea de complicitate la cumpărare de

influență.

Prin urmare, nici una dintre critici

nu sunt fondate, faptele sale intrând în sfera complicității la trafic de

influență, respectiv cumpărare de influență.

Având în

vedere considerentele expuse, înalta Curte, în temeiul disp. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații T.S. și B.I.A.

împotriva sentinței penale nr. 51 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel

București - Secția a Ii-a Penală.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații T.S. și B.I.A. împotriva sentinței

penale nr. 51 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel

București - Secția a Ii-a Penală.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumelor de câte 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din

oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

septembrie 2012.