ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2028/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Reclamanta E.M. Petrila a notificat Primăria orașului Petroșani, în baza art. 23 din Legea nr. 10/2001, solicitând restituirea imobilului – teren de 3207,6 mp, cerere respinsă prin dispoziția nr. 985 din 22 februarie 2002 a pârâtei. Contra acesteia reclamanta a introdus contestație având ca obiect: - anularea dispoziției și obligarea pârâtei să-i restituie terenul; - constatarea că dreptul de proprietate a aparținut S.A.R. Petroșani și calitatea C.N.H. ca persoană juridică continuatoare și deci, a reclamantei. Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 1402/2002, a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu are calitatea de continuatoare a S.A.Petroșani, iar în patrimoniul său nu s-a aflat bunul pretins a i se restitui.

Curtea de apel, prin decizia civilă nr. 85 din 6 februarie 2003, a respins apelul reclamantei, constatând că motivele de apel se referă numai la calitatea sa de persoană juridică continuatoare a S.A.R. Petroșani, iar condițiile din art. 22 al Legii nr. 10/2001 nu sunt îndeplinite; reclamanta s-a transformat conform Legii nr. 15/1990, din întreprindere socialistă în regie autonomă și nu este o continuatoare a S.A.R. Petroșani. Contra deciziei reclamanta a declarat recurs pe temeiurile din art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., susținând că: - bunul intră în categoria prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, făcând obiectul naționalizării prevăzute de Legea nr. 119/1948; - a dovedit că C.N.H.

S.A. este continuatoarea fostei S.A.R., iar actele produse nu au fost examinate și - cererea de constatarea calității de persoană continuatoare a S.A.R. nu a fost soluționată de prima instanță. 2. Recursul este nefondat. 2.1. Bunul cerut prin acțiune a fost naționalizat, prin art. 1 și urm. al Legii nr. 119/1948, publicat în M.Of. nr. 133 bis din 11 iunie 1948, de la S.A.R. Petroșani, care a fost dizolvată. Prin Decretul nr. 346 din 20 august 1949, publicat în M.Of. nr. 54/1949, s-a înființat „Societatea pe acțiuni Sovieto-Română pentru exploatarea și desfacerea cărbunelui” , în al cărei patrimoniu se susține că a intrat, între altele, și bunul imobil revendicat de reclamantă. Ulterior, prin H.C.M.

nr. 580 din 24 martie 1969 s-a înființat, în mod experimental, C.C. Petroșani în patrimoniul căreia se afirmă de reclamanta a atacat acest teren litigios. Prin Decretul nr. 270 din 10 august 1977 C.C. se desființează [art. 1 alin. (1)] și se înființează Combinatul minier Valea Jiului [art. 1 lit. a)] și alte combinate miniere, reclamanta susținând că imobilul ar fi intrat în patrimoniul primului combinat, mai exact, în cel al subunității sale, Î.M. Petrila. În sfârșit, prin H.G. nr. 806 din 13 noiembrie 1998 s-a înființat C.N.H. prin transformarea R.A.H., având în structura sa E.M.Petrila (anexa 2 pct.6) – reclamanta în cauză. 2.2. Prin actele normative enunțate reclamanta a înțeles să-și dovedească, în speță, calitatea de persoană continuatoare a S.A.R.

Petroșani – ca titulară a dreptului de proprietate naționalizat. Așadar, proba calității face ca persoana reclamantă să dobândească însușirea, cerută de art. 3 din Legea nr. 10/2001, de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii. Conform art. 3 lit. b) din lege, sunt persoane îndreptățite persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, cu condiția de a fi continuat activitatea ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 sau dacă activitatea lor a fost întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 să-și fi reluat activitatea după această dată, dacă prin hotărâre judecătorească se constată că sunt aceeași persoană juridică.

Evident că, din enunțarea succesorilor S.A.R. (pct. 2.1.), pe baza actelor normative citate, nu se poate admite supoziția reclamantei de a se intitula succesor legal al proprietarului originar naționalizat. Pe de altă parte, din aceleași acte nu se poate determina condiția din art. 3 lit. b) din Legea nr. 10/2001, ca îndeplinită, fiind evident că reclamanta E.M. Livezeni nu este „aceeași persoană juridică” cu S.A.R. Petroșani care „și-a reluat activitatea”, după ce a fost întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Drept urmare, reclamanta nu a dobândit dreptul avut de proprietarul naționalizat și, deci, nu se prezintă ca „persoană îndreptățită” în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001 la despăgubire prin restituire în natură sau prin echivalent în formele prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de E.M. Petrila împotriva deciziei civile nr. 85 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.