ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2028/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Primăria orașului Petroșani, în baza art. 23 din Legea nr. 10/2001, solicitând

restituirea imobilului – teren de 3207,6 mp, cerere respinsă prin dispoziția

nr. 985 din 22 februarie 2002 a pârâtei.

Contra acesteia reclamanta a introdus

contestație având ca obiect:

- anularea dispoziției și obligarea

pârâtei să-i restituie terenul;

- constatarea că dreptul de proprietate a

aparținut S.A.R. Petroșani și calitatea C.N.H. ca persoană juridică

continuatoare și deci, a reclamantei.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința

civilă nr. 1402/2002, a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu are

calitatea de continuatoare a S.A.Petroșani, iar în patrimoniul său nu s-a aflat

bunul pretins a i se restitui.

Curtea de apel, prin decizia civilă nr.

85 din 6 februarie 2003, a respins apelul reclamantei, constatând că motivele

de apel se referă numai la calitatea sa de persoană juridică continuatoare a

S.A.R. Petroșani, iar condițiile din art. 22 al Legii nr. 10/2001 nu sunt

îndeplinite; reclamanta s-a transformat conform Legii nr. 15/1990, din

întreprindere socialistă în regie autonomă și nu este o continuatoare a S.A.R.

Petroșani.

Contra deciziei reclamanta a declarat

recurs pe temeiurile din art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., susținând că:

- bunul intră în categoria prevăzută de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, făcând obiectul naționalizării

prevăzute de Legea nr. 119/1948;

- a dovedit că C.N.H. S.A. este

continuatoarea fostei S.A.R., iar actele produse nu au fost examinate și

- cererea de constatarea calității de

persoană continuatoare a S.A.R. nu a fost soluționată de prima instanță.

2.1. Bunul cerut prin acțiune a fost

naționalizat, prin art. 1 și urm. al Legii nr. 119/1948, publicat în M.Of. nr.

133 bis din 11 iunie 1948, de la S.A.R. Petroșani, care a fost dizolvată.

Prin Decretul nr. 346 din 20 august 1949,

publicat în M.Of. nr. 54/1949, s-a înființat „Societatea pe acțiuni

Sovieto-Română pentru exploatarea și desfacerea cărbunelui” , în al cărei

patrimoniu se susține că a intrat, între altele, și bunul imobil revendicat de

reclamantă.

Ulterior, prin H.C.M. nr. 580 din 24

martie 1969 s-a înființat, în mod experimental, C.C. Petroșani în patrimoniul

căreia se afirmă de reclamanta a atacat acest teren litigios.

Prin Decretul nr. 270 din 10 august 1977

C.C. se desființează [art. 1 alin. (1)] și se înființează Combinatul minier

Valea Jiului [art. 1 lit. a)] și alte combinate miniere, reclamanta susținând

că imobilul ar fi intrat în patrimoniul primului combinat, mai exact, în cel al

subunității sale, Î.M. Petrila.

În sfârșit, prin H.G. nr. 806 din 13

noiembrie 1998 s-a înființat C.N.H. prin transformarea R.A.H., având în

structura sa E.M.Petrila (anexa 2 pct.6) – reclamanta în cauză.

2.2. Prin actele normative enunțate

reclamanta a înțeles să-și dovedească, în speță, calitatea de persoană

continuatoare a S.A.R. Petroșani – ca titulară a dreptului de proprietate

naționalizat.

Așadar, proba calității face ca persoana

reclamantă să dobândească însușirea, cerută de art. 3 din Legea nr. 10/2001, de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.

Conform art. 3 lit. b) din lege, sunt

persoane îndreptățite persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate

în mod abuziv de stat, cu condiția de a fi continuat activitatea ca persoană

juridică până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 sau dacă

activitatea lor a fost întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

să-și fi reluat activitatea după această dată, dacă prin hotărâre

judecătorească se constată că sunt aceeași persoană juridică.

Evident că, din enunțarea succesorilor

S.A.R. (pct. 2.1.), pe baza actelor normative citate, nu se poate admite

supoziția reclamantei de a se intitula succesor legal al proprietarului

originar naționalizat.

Pe de altă parte, din aceleași acte nu se

poate determina condiția din art. 3 lit. b) din Legea nr. 10/2001, ca

îndeplinită, fiind evident că reclamanta E.M. Livezeni nu este „aceeași

persoană juridică” cu S.A.R. Petroșani care „și-a reluat activitatea”, după ce

a fost întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Drept urmare, reclamanta nu a dobândit

dreptul avut de proprietarul naționalizat și, deci, nu se prezintă ca „persoană

îndreptățită” în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001 la despăgubire prin

restituire în natură sau prin echivalent în formele prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de E.M. Petrila împotriva deciziei civile nr. 85 din 6 februarie 2003

a Curții de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.