ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3572/2020

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Ordonanța nr. 1/18.09.2015 pronunțată de către Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2014, s-a dispus, în ceea ce privește pe expertul A., care a efectuat lucrarea de specialitate din această cauză, stabilirea onorariului definitiv în cuantum de 18.000 RON, persoanele cercetate fiind obligate să plătească această sumă (3000 RON onorariu provizoriu plătit și l5.000 RON diferență onorariu), precum și 2.146 RON cheltuieli pentru efectuarea expertizei judiciare.

Prin această ordonanță s-a motivat stabilirea acestei sume, ca fiind justificată în raport de complexitatea lucrării și munca depusă, apreciindu-se că nu există temei pentru stabilirea onorariului definitiv în cuantum de 52.816 RON, chiar dacă persoanele cercetate nu numai că au fost de acord, dar au și plătit 43.000 de RON în contul expertului, fără a exista o dispoziție a comisiei în acest sens.

Împotriva Ordonanței nr. 1/18.09.2015 expertul A. a formulat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 decembrie 2015, sub nr. x/2014/a1.

Prin decizia civilă nr. 278/09.02.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția de necompetență materială și a trimis cauza "spre competentă soluționare în fond la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 20.10.2016, sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 32 din 23 februarie 2017, Curtea de Apel Iași a respins cererea formulată de către expertul A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Integritate și persoanele cercetate B. și C..

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs petentul A., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii privind acordarea onorariului de expert în cuantumul solicitat, respectiv de 52.816 RON.

Prin cererea de recurs, recurentul-petent a reluat, aproape integral și în mod amplu, starea de fapt învederată și în fața primei instanțe, raportat la aspectele particulare ale cauzei, prezentând motivele pentru care se impunea, în opinia sa, admiterea integrală a cererii de acordare a onorariului de expert în cuantum de 52.816 RON.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând argumentele pentru care a apreciat că este neîntemeiată cererea de acordare a onorariului de expert în cuantum 52.816 RON, așa cum a solicitat acesta.

II. Soluția instanței de recurs

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește următoarele:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de reclamant neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, prin cererea de recurs, recurentul-petentul a preluat integral susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără a se raporta la considerentele sentinței atacate și fără a le combate efectiv.

În condițiile arătate, susținerile recurentului-petent nu permit analizarea sentinței atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În absența unor critici aduse hotărârii primei instanțe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanța superioară neputând proceda la o reevaluare a susținerilor în fapt și în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalității unei hotărâri judecătorești supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speță, recurentul-petent nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de petentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de petentul A. împotriva sentinței civile nr. 32 din 23 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iulie 2020.