ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 791/2020

Ședința publică din data de 24 martie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin hotărârea arbitrală nr. 1 din 25 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul de Arbitraj Instituționalizat Galați în dosarul nr. x/2017, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari nr. 754 A.

A fost obligată pârâta la ștergerea sumei de 1.655,9 RON reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei decembrie 2011- octombrie 2014.

Totodată, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 404 RON, reprezentând reparația unei țevi de apă din subsolul blocului și la plata sumei de 80 RON, reprezentând reparația unui robinet la țeava comună de apă rece a blocului.

Prin aceeași hotărâre, s-a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind recalcularea cheltuielilor de căldură aferente perioadei 2011-2013, precum și capătul de cerere privind recalcularea cheltuielilor de căldură aferente perioadei 2014-2015, ca fiind prescrise.

Cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat acțiune în anulare.

Prin sentința nr. 57F din 14 iunie 2019, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea în anulare formulată de reclamanta A..

Totodată, reclamanta a fost obligată, în temeiul art. 453 alin. (1) coroborat cu art. 452 și art. 451 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată, în cuntum de 350 RON către pârâtă.

Împotriva deciziei sus-menționate, reclamanta a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 august 2019.

Prin cererea de recurs, recurenta susține că fundamentul plății cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului. Arată că atât timp cât, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., cel ținut de plata cheltuielilor de judecată este partea care pierde procesul, o situație de admitere a acțiunii reclamantului și de respingere a cererii accesorii de plată a cheltuielilor de judecată nu este posibilă, în ipoteza dovedirii lor, decât în limitele stabilite prin dispozițiile art. 454 din C. proc. civ.

Recurenta reclamantă solicită anularea hotărârii arbitrale pronunțate de Tribunalul Galați și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se incidența în cauză a excepției nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. .

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod, iar părțile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 24 martie 2020, fără citarea părților.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separate; alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 Cod alin. (1) procedură civilă, astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În cauză, prin cererea de recurs, fără a invoca incidența vreunuia dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a reluat criticile formulate prin acțiunea în anulare cu care a învestit Curtea de Apel Galați referitoare la împrejurarea că hotărârea pronunțată Tribunalul de Arbitraj instituționalizat Galați este nelegală, întrucât instanța arbitrală nu a dispus obligarea pârâtei, ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată.

Susținerile recurentei reclamante prezentate drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței a cărei hotărâre se atacă, dar care deja și-au primit o dezlegare prin hotărârea recurată.

Prin urmare, având în vedere că susținerile formulate de recurenta-reclamantă nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Așa fiind, întrucât criticile formulate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 57F din 14 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2020.