ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1442/2020

HOTĂRÂRE

09.07.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1442/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din Romania, a solicitat obligarea acestora fără somație si fără trecerea vreunui termen, la decontarea integrală a tratamentului cu substanța pembrolizumab, denumirea comercială B., pentru diagnosticul tumoră urotelială pielică și ureterală superioară, până la soluționarea dosarului de fond.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum și dispozițiile legale menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 235 din 14.04.2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut, în motivare, că litigiul nu poate fi calificat ca fiind unul de contencios administrativ astfel cum rezultă explicit din definiția cuprinsă la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004. Nu este vorba de un raport juridic de drept administrativ, întrucât nu s-a solicitat instanței să pronunțe, cu caracter provizoriu, vreuna dintre măsurile posibile potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, petitul constând în obligarea pârâților la "decontarea integrală"/ "să suporte costurile" tratamentului pe care trebuie să îl urmeze reclamantul. Astfel, s-a considerat că instanța a fost învestită cu o acțiune având ca obiect o obligație de a face evaluabilă în bani, costurile tratamentului a cărui decontare se solicită fiind estimate de reclamant la 7000 Euro/ședință, fiind necesară efectuarea unei ședințe o dată la trei săptămâni.

Evaluând prestațiile succesive în conformitate cu dispozițiile art. 103 C. proc. civ., s-a constatat că valoarea lor depășește pragul de 200.000 RON, ceea ce atrage competența tribunalului în temeiul art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

Ținând seama de prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei alte instanțe alt grad, s-a apreciat că se impune atribuirea competenței în favoarea unei secții civile a Tribunalului București, în circumscripția căruia au sediul atât reclamantul, cât și pârâții.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 194 din 12 mai 2020, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că obiectul pricinii nu conturează o cerere evaluabilă în bani care să determine competența în funcție de valoare, ci este vorba de o cerere în materia contenciosului administrativ, pentru efectuarea unei anumite operațiuni adminsitrative, în speță introducerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, a medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumire comercială B.).

S-a interpretat că reclamantul tinde în fapt la adoptarea unei Hotărâri de Guvern sau al unui ordin al ministrului sănătății, pentru includerea în Listă a unui anumit medicament pentru indicații terapeutice noi sau pentru extindere indicații terapeutice. Doar în acest mod, după introducerea în Listă, medicamentul poate fi asigurat pe bază de prescripție medicală în regim de compensare 100% fără contribuție personală.

În raport de prevederile art. 96 alin. (1) coroborate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a constatat că este competentă să soluționeze cauza Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei îl constituie cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din Romania, prin care a solicitat obligarea acestora fără somație și fără trecerea vreunui termen, la decontarea integrală a tratamentului cu substanța pembrolizumab, denumirea comercială B., pentru diagnosticul tumoră urotelială pielică și ureterală superioară, până la soluționarea dosarului de fond.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Față de aceste dispoziții legale, Înalta Curte apreciază că soluționarea pretenției concrete din cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A. presupune statuarea asupra faptului dacă autoritățile publice chemate în judecată de reclamant au sau nu obligația de a efectua anumite operațiuni administrative pentru ca acesta să poată beneficia de tratamentul cu medicamentul pembrolizumab, denumirea comercială B., în condiții de compensare 100%, asemenea aspecte impunându-se a fi soluționate de o instanță de contencios administrativ. Pentru ca un medicament să poată fi decontat integral astfel cum solicită reclamantul în speță, este necesar ca autoritățile pârâte să întreprindă o serie de măsuri administrative care sunt specifice competențelor atribuite prin lege. Ca atare, în cauză urmează a se analiza aspecte de natura celor la care se face referire prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât s-a demonstrat anterior că aspectele litigioase sunt specifice contenciosului administrativ, în lumina și a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, se constată că revine Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal - în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, competența de soluționare a litigiului.

Relevante pentru stabilirea instanței competente sunt și regulile în materie de ordonanță președințială, instituite de art. 998 C. proc. civ.: "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului". Rezultă că instanța competentă să judece ordonanța președințială pendinte este Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.