ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4290/2018

Ședința publică din data de 11 octombrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 21 mai 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat instanței să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare drepturi litigioase autentificat sub nr. x din 28.02.2014 de BNP C., repunerea părților în situația anterioară precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea precizatoare înregistrată la data de 23 iunie 2014, reclamanta a arătat că în temeiul repunerii părților în situația anterioară solicită ca instanța să dispună anularea tuturor actelor subsecvente încheiate de cumpărător, ulterior încheierii convenției nr. 183 din 28 februarie 2014. A menționat reclamanta că, deși notificată cu privire la introducerea cererii, la data de 8 iunie 2014 pârâta a încheiat un contract de tranzacție cu pârâta D. S.A., dispunând în parte de bunul ce face obiect de judecată în cauza în care a fost vândut dreptul litigios prin contractul nr. x din 28 februarie 2012. Hotărârea nu este însă irevocabilă.

Prin cererea adițională înregistrată la data de 1 august 2014, reclamanta a modificat primul capăt de cerere arătând că solicită ca instanța să constate intervenită rezoluțiunea de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/28.02.2014; cât privește capătul doi de cerere, a arătat că actul subsecvent a cărui nulitate solicită a se constata este contractul de tranzacție încheiat între B. S.R.L. și D. S.A., tranzacție consfințită de Judecătoria Sectorului 1 București conform sentinței civile nr. 8445 din 15 mai 2014, contract încheiat de pârâtă cu S.C. D. S.A.. Totodată, reclamanta a chemat în judecată și pe pârâta S.C. D. S.A..

Prin sentința civilă nr. 7919 din 14 decembrie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea reclamantei A. S.A., a constatat intervenită rezoluțiunea de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 183 din 28 februarie 2014, modificat prin actul adițional autentificat sub nr. x din 16 iunie 2014, a dispus anularea contractului de tranzacție încheiat între pârâta S.C. B. S.R.L. și S.C. D. S.A. la data de 08.05.2014, contract consfințit prin sentința civilă nr. 8445 din 15 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, fiind obligată pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 20.905 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta B. S.R.L. prin administrator judiciar E. SPRL.

Prin decizia civilă nr. 1576 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.R.L. prin administrator judiciar E. SPRL împotriva sentinței civile nr. 7919 din 14 decembrie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 1576 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L..

Prin memoriul de recurs, recurenta B. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În dezvoltarea cererii de recurs, recurenta susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 1550 C. civ. constatând rezolvat de drept un contract lipsit de efecte juridice.

De altfel, și prin procesul-verbal din 2 iulie 2014, încheiat în fața executorului judecătoresc F., "părțile declară că sting definitiv și irevocabil orice litigiu izvorât din contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. x din 28 februarie 2014 de C.".

O altă critică vizează hotărârile date pentru că în mod greșit s-au aplicat dispozițiile C. civ., respectiv art. 1550-1552, în speță, fiind astfel incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, recurenta, consideră că prin hotărârea dată s-au încălcat regulile de procedură civilă a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens, arată că a ridicat în fața instanței de apel excepțiile lipsei de interes a acțiunii și a lipsei de obiect a cererii, excepții care au fost respinse prin încheierea din 23 noiembrie 2016.

Astfel, se critică această situație, întrucât așa cum s-a arătat, instanța nu mai putea constata rezoluțiunea convenției de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase.

Prin întâmpinarea depusă la data de 21 februarie 2018, intimata-reclamantă A. S.A. a invocat pe cale de excepție tardivitatea recursului, precum și nulitatea acestuia, întrucât calea de atac a recursului este declarată de către S.C. B. S.R.L. exclusiv prin administratorul său special G., fiind astfel încălcate dispozițiile Legii speciale nr. 85/2014, respectiv art. 56 din acest act normativ, potrivit cărora, administratorul special reprezintă societatea aflată în procedura insolvenței doar în anumite cazuri prevăzute de expres în textul de lege. Pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 mai 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 30 mai 2018.

Prin punctul de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu a recursului, depus la 13 iunie 2018, intimata S.C. A. S.A. a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului special G., precum și tardivitatea recursului.

Referitor la excepția tardivității declarării recursului, susținută de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul recurentei a fost declarat în termenul legal de 30 de zile, conform art. 485 C. proc. civ., având în vedere că decizia atacată a fost comunicată la data de 20 decembrie 2017, dosar apel, iar recursul a fost declarat la 22 ianuarie 2018, astfel cum rezultă din mențiunile aflate la fila x, cererea de recurs fiind expediată prin poștă.

În considerarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte deliberând cu prioritate asupra excepției lipsei calității de reprezentat legal a administratorului special al societății invocată din oficiu, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze recursul, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 82 alin. (1) C. proc. civ., "când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

În acest context, se reține că deși prin efectul pe care îl produce excepția este peremptorie, pentru că duce la anularea cererii, ea începe prin a avea efect dilatoriu deoarece nulitatea nu intervine automat, la data la care se invocă excepția, ci numai dacă nu se face dovada calității de reprezentat în termenul acordat în acest scop.

În speța de față, trebuie precizat faptul că recursul formulat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. se află în procedura de filtrare a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 C. proc. civ.

În cadrul acestei proceduri, intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepție nulitatea recursului, întrucât calea de atac a fost declarată de către recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. exclusiv prin administratorul special G., fiind astfel încălcate dispozițiile art. 56 din Legea specială nr. 85/2014, aspect reiterat și prin punctul de vedere depus la dosarul cauzei.

În acest context, se reține că recurentei i s-a comunicat întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă A. S.A., însă aceasta nu depus răspuns la întâmpinare, prin care avea posibilitatea să combată susținerile formulate și nici nu a procedat la complinirea lipsei legalei semnării a recursului declarat de către administratorul special.

Având în vedere că din actele dosarului rezultă că societatea recurentă se află în procedura insolvenței, dreptul de reprezentare al societății, revine, potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2014 - administratorului judiciar desemnat de către judecătorul sindic.

Potrivit dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 85/2014, administratorul special reprezintă societatea aflată în procedura insolvenței doar în anumite cazuri prevăzute expres în textul de lege.

Printre atribuțiile administratorului judiciar nu se regăsește și cea a reprezentării debitoarei insolvente în litigiile existente în afara procedurii insolvenței, neîntemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.

În aceste litigii, reprezentarea debitoarei aflate în procedura insolventei aparține administratorului judiciar, astfel că, semnatarul cererii de recurs, respectiv administratorul special - G. - nu are calitatea de reprezentant al recurentei.

În aceste condiții, era necesar să fie depusă la dosarul cauzei cererea expresă a administratorului judiciar cu privire la declararea și susținerea cererii de recurs, însă acesta nu a depus cerere cu mențiunea că își însușește recursul promovat de societate.

În consecință, Înalta Curte reține că, deși recurentei i s-a adus la cunoștință invocarea excepției lipsei calității de reprezentat legal a administratorului special al societății, administratorul judiciar al acesteia nu a înțeles să-și însușească recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. așa încât, în aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la 493 alin. (5) din același cod va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin administrator special G. împotriva deciziei civile nr. 1576 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă pentru lipsa calității de reprezentant a administratorului special G..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.A. prin întâmpinare.

Admite excepția lipsei calității de reprezentant.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin administrator special G. împotriva deciziei civile nr. 1576 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă pentru lipsa calității de reprezentant a administratorului special G..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2018.