ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2487/2018

Ședința publică din data de 6 iunie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2015 (cererea reconvențională disjunsă din dosarul nr. x/2014), reclamanta COMUNA ZĂDĂRENI, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună punerea în conformitate a situației de fapt a imobilelor înscrise în CF nr. x și CF nr. x Zădăreni cu datele înscrise în cartea funciară, astfel:

- dezmembrarea parcelei rezultate în urma unificării în două noi parcele dintre care una în suprafață de 1993 mp - intravilan viran și una în suprafață de 1440 mp - intravilan cu casă;

- rectificarea înscrierilor din CF nr. x nr. top x-148/a în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei A. și înscrierea acestui drept asupra parcelei în suprafață de 1440 mp și radierea dreptului de proprietate al Comunei Zădăreni din CF nr. x top x-149/b și înscrierea acestuia asupra parcelei nou rezultate în suprafață de 1993 mp;

- obligarea pârâtei să elibereze în totalitate parcela aflată în proprietatea COMUNEI ZĂDĂRENI și să respecte dreptul de proprietate al acesteia;

- îndrumarea OCPI Arad să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea funciară conform cu operațiunile tehnice impuse prin raportul de expertiză topografică și dispuse prin sentința ce se va pronunța.

Prin sentința civilă 1366 din 16 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Arad, secția Civilă în dosar nr. x/2015, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta COMUNA ZĂDĂRENI, în contradictoriu cu pârâta A..

S-a constatat că imobilul înscris în CF nr. x Zădăreni nr. top. x, în suprafață de 1440 mp, aparținând pârâtei A., este delimitat prin punctele a, b, c, d, e, f, g, h, i din anexa 2 la raportul de expertiză efectuat în cauză.

S-a constatat că imobilul înscris în CF nr. x Zădăreni nr. top. x, aparținând reclamantei COMUNA ZĂDĂRENI, este delimitat prin punctele j, k, l, m, n, g, f, e, d, c din anexa 2 la raportul de expertiză efectuat în cauză și s-a dispus modificarea suprafeței acestuia de la 1933 mp la 1850 mp.

A fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul înscris în CF nr. x Zădăreni nr. top. x, identificat mai sus.

S-a dispus OCPI Arad să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea funciară, potrivit celor de mai sus.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.303 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 6.777 RON, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, la rămânerea definitivă a hotărâri.

Prin decizia civilă nr. 988 din 19 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă au fost respinse apelurile declarate de reclamanta COMUNA ZĂDĂRENI prin PRIMAR și de pârâta A., împotriva sentinței civile nr. 1366 din 16 martie 2017, pronunțată în dosar nr. x/2015 al Judecătoriei Arad.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenta-reclamantă COMUNA ZĂDĂRENI prin PRIMAR și de recurenta-pârâtă A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 01 februarie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate într-un proces în care competența în primă instanță aparține judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. j) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text de lege a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

Prin urmare, textul art. 97 pct. 1 C. proc. civ. nu consacră exclusivitatea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului.

Dimpotrivă, legea a limitat competența instanței supreme în soluționarea recursurilor îndreptate împotriva altor hotărâri decât cele ale curților de apel la cazurile de atribuire expresă a competenței. Printre acestea din urmă nu se poate identifica o prevedere expresă în sensul că Înalta Curte ar judeca și recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, în apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți (cu titlu de exemplu, în caz de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale sau de soluționare a unor cereri de revizuire pentru contrarietate de hotărâri), în care Înaltei Curți îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei Secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Art. 497 C. proc. civ. reglementează soluțiile pe care le poate pronunța instanța supremă în recurs, "Înalta Curte de Casație și Justiție, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel care a pronunțat hotărârea casată ori, atunci când este cazul și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 480 alin. (3), primei instanțe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată".

Acest text de lege trebuie înțeles însă prin corelare cu dispozițiile anterior citate ale art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Așa fiind, dacă în mod expres art. 97 pct. 1 C. proc. civ. atribuie instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel, iar art. 497 din același act normativ impune soluția, în caz de casare, a trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, terminologia utilizată impune concluzia că instanța de apel nu poate fi tribunalul, ci doar curtea de apel.

Or, în materia litigiilor având ca obiect "orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților", instanța de apel nu poate fi curtea de apel, ci doar tribunalul, pentru că acestuia îi revine, potrivit art. 95 pct. 2 C. proc. civ., competența de a judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță.

Aceste considerente relevă că Înaltei Curți nu îi poate reveni competența de a soluționa recursuri împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, în apel.

Desigur că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", dar înțelesul acestor dispoziții trebuie să reiasă din decelarea intenției legiuitorului, care constă doar în explicitarea scopului recursului. De altfel, același scop îl urmărește și recursul soluționat de tribunale sau de curți de apel, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală C. proc. civ., care conține norma de trimitere adecvată.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte nu este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, pentru că o asemenea abordare ar echivala cu instituirea unei reguli noi de competență, prin adăugare la lege.

Or, potrivit art. 122 C. proc. civ., "reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".

Având în vedere că, în speță, nu există o prevedere legală care să atragă competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentului recurs, care vizează o hotărâre pronunțată de un tribunal, ca instanță de apel - ci, dimpotrivă, norme care exclud o asemenea competență, urmează ca excepția de necompetență materială a Înaltei Curți să fie admisă.

În ceea ce privește instanța în favoarea căreia competența urmează a fi declinată, se cuvin a fi subliniate următoarele aspecte:

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, examinarea dispozițiilor art. 94, 95, 96 și 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanțelor competente să soluționeze căile de atac.

În speță, necompetența materială a instanței supreme rezultă din analiza de ansamblu expusă mai sus și, îndeosebi, din interpretarea coroborată a art. 497 cu art. 97 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, rămâne expresia unei viziuni constante.

Pentru aceste motive, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Arad, secția I civilă, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Timișoara, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenta-reclamantă COMUNA ZĂDĂRENI prin PRIMAR și de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 988 din 19 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Arad, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2018.