ÎCCJ, Decizia nr. 149/2018

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Cadrul procesual

Prin Sentința civilă nr. 399 din 8 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., Craiova, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., Craiova. A fost obligată pârâta la încetarea faptelor de concurență neloială, respectiv la încetarea prestării de servicii de întreținere și reparații la echipamentele fabricate de A. S.R.L., pentru care aceasta deține certificatele de omologare tehnică feroviară seria x/2006, seria x/2001, seria x/2005 și brevetul de invenții din 30.01.2007. A fost obligată pârâta la plata sumei de 248.320 lei, despăgubiri și la plata sumei de 14.850,4 lei, cheltuieli de judecată. S-a respins cererea de publicare a dispozitivului sentinței.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 515 din 20 iunie 2017, a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței tribunalului și a admis apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva aceleiași sentințe; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 160.000 lei, reprezentând despăgubiri; a respins capătul de cerere având ca obiect încetarea faptelor de concurență neloială constând în încetarea prestării de servicii de întreținere și reparații la echipamentele fabricate de A. S.R.L.; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 11.979 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Reclamanta A. S.R.L. și pârâta B. S.A. au declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 515 din 20 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, recursurile fiind înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În conformitate cu dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, iar prin încheierea din 6 decembrie 2017, s-a dispus comunicarea către părți a respectivului raport.

La data de 28 decembrie 2017, recurenta B. S.A. a înaintat la dosar o cerere prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., cu privire la sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv".

În motivarea cererii, petenta a susținut că dispozițiile legale atacate nu au fost, până în prezent, declarate neconstituționale printr-o decizie pronunțată de Curtea Constituțională, formulată direct în legătură cu acest text.

S-a arătat, în esență, că, prin raportul întocmit în cauză, s-a apreciat că soluția preconizată este de respingere a recursurilor ca inadmisibile, cu referire la prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., dispoziții care au făcut obiect de analiză al Curții Constituționale cu ocazia controlului de constituționalitate efectuat cu privire la prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. a fost declarată neconstituțională.

Or, în cuprinsul deciziei menționate s-a reținut:

"Referitor la dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., care s-ar aplica, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 95/2016, proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, Curtea constată că legiuitorul trebuie să le pună de acord cu prezenta decizie, întrucât, așa cum a statuat Curtea în mod constant, începând cu Decizia Plenului nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, "puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta". (În același sens fiind și Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014, paragrafele 32 și 33). Așadar, considerentele prezentei decizii pe care se sprijină soluția de admitere sunt general obligatorii, astfel încât legiuitorul trebuie să le aplice și cu privire la dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., dispoziții care, asemenea celor constatate ca fiind neconstituționale prin prezenta decizie, reglementează un prag valoric al cererilor evaluabile în bani pentru ca hotărârea judecătorească să poată fi supusă recursului".

Petenta a menționat că norma legală criticată creează o discriminare între cetățeni, în funcție de valoarea pretențiilor cererilor de chemare în judecată și, prin aceasta, îngrădește dreptul la calea extraordinară de atac a recursului, așa cum însăși instanța de contencios constituțional a reținut, observând că singura justificare pentru stabilirea de către legiuitor a unui prag valoric pentru accesul la recurs a fost decongestionarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

I.2. Hotărârea atacată

Prin Încheierea din 23 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă în dosarul x/2015, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., formulată de petenta B. S.A.

Înalta Curte a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu faptul că prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. cu privire la sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare depana la 500.000 lei inclusiv" nu sunt aplicabile în cauză, întrucât calea de atac este determinată de capătul principal de cerere, care, în speță, nu este evaluabil în bani.

II. Cererea de recurs

Împotriva soluției date cererii de sesizare a Curții Constituționale, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea menționată, a declarat recurs petenta B. S.A.

Recurenta a susținut că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală și a reluat punctual argumentele în susținerea întrunirii cumulative a condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, menționând că va suplimenta motivarea recursului după comunicarea încheierii.

În continuare, petenta a reiterat criticile formulate pe fondul excepției de neconstituționalitate a textului legal criticat și a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce succedă.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Fiind învestită de către recurentă cu solicitarea de sesizare a Curții Constituționale, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra conformității cu legea fundamentală a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., cu privire la sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare depana la 500.000 lei inclusiv", secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992, pentru a da curs unui asemenea demers.

Recurenta susține fără just temei că această soluție este netemeinică și nelegală și că excepția de neconstituționalitate întrunește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.

Câtă vreme respingerea solicitării petentei recurente, în considerarea lipsei de relevanță a excepției de neconstituționalitate în soluționarea cauzei, este în acord cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum și cu statuările Curții Constituționale expuse în Decizia nr. 498/2016 - paragraf 17, în sensul că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune nu numai necesitatea invocării excepției în scopul restabilirii stării de legalitate, dar și aplicabilitatea textelor legale criticate în cauza dedusă judecății, critica implicită formulată nu are semnificația de nelegalitate acordată de autoarea recursului pendinte.

Cu just temei, instanța de control judiciar a reținut că, raportat la obiectul cauzei și la stadiul procesual circumstanțiat de dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., nu este îndeplinită cerința existenței unei legături între excepția de neconstituționalitate și soluționarea admisibilității recursurilor deduse judecății.

În esență, recurenta a susținut, cu referire la cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, că, stabilindu-se un prag valoric pentru calea de atac a recursului, părțile sunt puse într-o situație diferită, discriminatorie, fără o justificare rezonabilă, încălcându-se principiul egalității cetățenilor în fața legii, liberul acces la justiție și rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.

În condițiile în care capătul principal al cererii de chemare în judecată în speță nu vizează o cerere evaluabilă în bani, ci constituie o acțiune în concurență neloială, ceea ce avea de rezolvat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca instanță de recurs, viza admisibilitatea recursurilor prin raportare la legislația specială în domeniul protecției concurenței, calea de atac fiind determinată, conform art. 460 alin. (2) din C. proc. civ., de cererea principală. Or, asupra acestei chestiuni, norma legală în discuție, ce reglementează cererile evaluabile în bani, nu are aplicabilitate directă, întrucât vizează exclusiv capete de cerere accesorii.

Așadar, prefigurarea unei soluții vizând neconstituționalitatea textului legal criticat nu creează premisele aplicării directe a acestei norme, de către instanța care a pronunțat încheierea atacată, la speța dedusă judecății.

Față de cele ce preced, instanța a interpretat și aplicat corect prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta-petentă, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate reglementate de lege.

Considerentele pentru care recurenta susține că ar fi îndeplinite respectivele condiții, ce nu combat efectiv statuările instanței care a pronunțat hotărârea atacată, nu au, prin urmare, semnificația atribuită, având în vedere justețea argumentului care a constituit fundamentul soluției de nesesizare a Curții Constituționale.

În consecință, se constată că instanța de recurs a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional formulată de recurentă.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B. S.A., Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B. S.A., Craiova împotriva Încheierii de ședință din 23 mai 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015 [în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.].

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2018.