ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 437/2019

Ședința publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 11.08.2016 reclamanta A. S.R.L. a solicitat să se declare inopozabile fata de aceasta, actele juridice constand in Contractele de donatie autentificate sub nr. x si 228 din data de 03.04.2015, de Biroul Individual Notarial B., prin care parata debitoare C., a transmis catre paratii D. și E., cu titlu gratuit, urmatoarele doua bunuri imobile:

a) Imobil situat in intravilanul orasului Bragadiru, strada x nr. 88E, vila 1, judet Ilfov, tarlaua x/6, parcela x, Lot x, numar cadastral x, inscris in Cartea Funciara nr. x a Localitatii Bragadiru, compus din teren in suprafata de 354 mp impreuna cu casa de locuit - numar cadastral x, regim inaltime P+1.

b) Cota parte de 63/1000, echivalentul suprafetei de 42,345 mp, din cota parte de 125/1000 (cota indiviza de 12, 5 %), ce reprezinta suprafata indiviza de 84,035 mp din terenul in suprafata totala de 672,52 mp, categorie folosinta drum, situat in intravilanul orasului Bragadiru, jud. Ilfov, tarlaua x/6, parcela x, număr cadastral x, inscris in Cartea Funciara nr. x a localitatii Bragadiru.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a estimat valoarea bunurilor prevăzute în contractul de donație la suma de 69.579,42 Euro, respectiv echivalentul a 310.157 RON.

Prin sentința civilă nr. 1707 din 13.06.2017, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis cererea de chemare în judecată, a declarat inopozabile față de reclamanta S.C. A. S.R.L. a contractelor de donație autentificate sub numerele 227 și 228 din 03.04.2015 de către Biroul Individual Notarial B. și a obligat pe pârâta C. la plata către reclamantă a sumei de 8706,57 cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții C., D. și E., care a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin decizia civilă nr. 3A/2018 din 9 ianuarie 2018.

Împotriva deciziei civile nr. 3A/2018 din 9 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pârâții C., D. și E. au declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

După o prezentare amplă a parcursului procesual al litigiului, a cererilor și susținerilor părților formulate în etapele procesuale anterioare, s-a arătat că prin decizia nr. 3A/09.01.2018, Curtea de Apel București a anulat ca netimbrat apelul, iar cererea apelantei D. prin care, pentru termenul din data de 09.01.2018, a solicitat amânarea cauzei pentru lipsa de apărare și pentru a i se da posibilitatea sa timbreze apelul a fost respinsă.

Drept urmare, s-a susținut, cererea pârâtei D., de amânare pentru a i se da posibilitatea să își desemneze reprezentant in tara si să timbreze a fost respinsă ca nedovedită, întrucât nu ar fi menționat in cerere adresa din străinătate.

Recurenta D. a arătat că este medic rezident in Belgia și că a fost in aceasta situație pe întreaga perioada de derulare a procedurii in fata instanței de apel, iar cererea de amânare și de acordare a unui termen pentru a i se da posibilitatea de a-și desemna un reprezentant din țară, prin intermediul căruia să achite taxa judiciară de timbru, era justificată.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că recurentei-pârâte D., având domiciliul in străinătate, îi erau aplicabile dispozițiile art. 155 si 156 C. proc. civ. și că, neavând pregătire juridica, în cererea de amânare nu a indicat domiciliul său din străinătate, dar a solicitat un termen, pentru a indica un domiciliu în țară și a desemna o persoana din țară care să o reprezinte și care să timbreze apelul.

S-a mai arătat că era primul termen de judecata stabilit in apel și primul termen pe care l-a observat prin mijloace electronice, termen la care a solicitat să i se dea posibilitatea ca, având domiciliul in străinătate, să timbreze cererea de apel, operațiune pe care, in mod evident, nu o putea face decât in țară.

S-a mai susținut că, prin respingerea cererii formulate de recurenta-pârâtă D. de amânare a cauzei pentru a i se da posibilitatea de a timbra apelul, motivat de faptul ca nu domiciliază in tara, au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil.

Totodată, a susținut că, prin respingerea cererii sale de acordare a posibilității de a desemna un reprezentant în țară și de a timbra apelul, instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 44 din Constituție și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, subliniind că prin modul de soluționare a cererii de acordare a unui termen în vederea timbrării, i s-a luat posibilitatea de a-și apăra proprietatea.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu consecința transmiterii cauzei la instanța de apel in vederea soluționării fondului pricinii.

La 22 mai 2018, intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului formulat de C. și D., pentru lipsa semnăturilor celor două recurente și pentru lipsa menționării domiciliului recurentei D., totodată, solicitând, în temeiul art. 187 și art. 189 C. proc. civ. aplicarea unei amenzi judiciare (sau obligarea la plata unei despăgubiri materiale) acestei din urmă recurente pentru abuz de drept, întrucât aceasta se prezintă chiar și în fața instanței supreme cu formulări de genul "cu domiciliul în Belgia, Bruxelles".

Pe fondul recursului, a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, păstrarea ca temeinică și legală a deciziei recurate, obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, intimata-reclamantă a menționat că este de acord ca, în situația în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluționat de către completul de filtru, prevăzut de art. 493 C. proc. civ.

La 14 iunie 2018 (data poștei) recurenții-pârâți au transmis răspuns la întâmpinare prin care au solicitat, în sinteză, respingerea excepțiilor și apărărilor formulate de intimata-reclamantă, reiterând, totodată, solicitarea de admitere a recursului, astfel cum a fost formulat; au precizat că sunt de acord ca, în situația în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluționat de către completul de filtru, prevăzut de art. 493 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., precum și la efectuarea unui supliment la raport, care au fost comunicate părților, față de care niciuna dintre părți nu a depus punct de vedere.

Constatând că părțile și-au exprimat acordul de soluționare a recursului în completul de filtru, Înalta Curte va proceda la examinarea acestuia în completul de filtru, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, conform actelor dosarului, se constată că excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă nu este întemeiată, sens în care aceasta nu va fi admisă, urmând să se analizeze recursul pe fondul cauzei, nefiind cazul aplicării sancțiunii prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Cererea intimatei-reclamante de aplicare a unei amenzi judiciare (sau obligarea la plata unei despăgubiri materiale) recurentei-pârâte D. nu poate fi primită întrucât demersurile acesteia nu reprezintă rea credință în valorificarea drepturilor procesuale conferite de lege și nici nu pot fi asimilate cu amânarea judecării, cu intenție sau din culpă.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Pornind de la împrejurarea că, în ipoteza anulării unei cereri ca netimbrată, analiza instanței de control judiciar nu poate privi decât aspectele de ordin procedural ale aplicării acestei sancțiuni, Înalta Curte reține că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat de recurenții-pârâți, nu este incident în cauză, criticile acestora putând fi analizate doar din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În mod corect instanța de apel a procedat la soluționarea cauzei în sensul anulării apelului ca netimbrat.

Astfel, din înscrisurile dosarului reiese că litigiul a fost înregistrat pe rolul instanței de apel la data de 03.10.2017 și primul termen de judecată a fost stabilit la data de 09.01.2018.

În cadrul procedurii prealabile, prin rezoluția din data de 04.10.2017, s-a stabilit în sarcina apelanților obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 3.348,28 RON, apelanților aducându-li-se la cunoștință, la domiciliile indicate, această obligație, conform dovezilor aflate la filele 21-31din dosarul de apel, procesele-verbale de înmânare atestând depunerea actelor de procedură în cutia poștală. Totodată, se constată că, în cuprinsul actelor de procedură s-a făcut mențiunea referitoare la timbraj atât în ceea ce privește cuantumul taxei judiciare de timbru, cât și în ceea ce privește sancțiunea care intervine în caz de neplată.

Apelanții-pârâți nu au dat însă curs acestei obligații legale, apelanta-pârâtă D. în raport cu care se invocă neregularități de ordin procedural, rezumându-se la a depune, la data de 05.01.2018, pentru termenul de judecată din 09.01.2018, prin e-mail, o cerere, la registratura curții de apel, prin care a solicitat amânarea cauzei indicând motivele acestei cereri.

Susținerea recurentei-pârâte D. în sensul că, având domiciliul in străinătate, îi erau aplicabile dispozițiile art. 155 si 156 C. proc. civ. și că, neavând pregătire juridica, în cererea de amânare nu a indicat domiciliul său din străinătate, dar a solicitat un termen, pentru a indica un domiciliu în țară și a desemna o persoana din țară care să o reprezinte și care să timbreze apelul, urmează a fi înlăturată.

În primul rând se reține că, deși, recurenta-pârâtă se referă generic la art. 155 C. proc. civ., dispozițiile legale la care aceasta face, în realitate, trimitere sunt cele prevăzute la alin. (1) pct. 13 al acestui text de lege, care reglementează modalitatea de citare a persoanelor care se află în străinătate.

Critica recurentei-pârâte nu este întemeiată, întrucât pe de o parte, apelanta-pârâtă nu a indicat în cererea de apel sau în cerea de amânare depusă la dosar un domiciliu în străinătate pentru a se face aplicarea acestor dispoziții legale, iar pe de altă parte dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. impun părților anumite obligații în desfășurarea procesului, astfel:

"Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

Mai mult, în condițiile în care satisfacerea timbrajului este o problemă legată de legala învestire a instanței, instanța de apel nu putea trece la soluționarea cauzei în lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru.

Totodată, sub aspectul cererii de amânare pentru lipsă de apărare formulată de recurenta-pârâtă D., trebuie reamintit că dispozițiile art. 222 alin. (1) C. proc. civ. prevăd posibilitatea acordării de către instanță a unui termen pentru lipsă de apărare și nu reprezintă o obligație în acest sens.

Înalta Curte reține că, în mod corect, instanța de apel a respins cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de apelanta pârâtă D., în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada domiciliului stabil într-o altă țară și nici nu s-a indicat în cererea de amânare o adresă care să reprezinte domiciliul acesteia într-o altă țară, precum și având în vedere că de la momentul înregistrării apelului, la instanța a cărei hotărâre se atacă- 27.09.2017 și până la termenul din 09.01.2018 au trecut 4 luni, timp în care partea a avut posibilitatea de a-și angaja un apărător.

Împrejurarea că apelanta D. nu are pregătire juridică și că este medic rezident in Belgia, fiind in această situație pe întreaga perioada de derulare a procedurii in fața instanței de apel, nu are nici o înrâurire asupra legalității deciziei recurate de vreme ce au fost respectate în ceea ce o privește pe aceasta toate dispozițiile legale incidente, și mai mult decât atât aceasta avea suficient timp pentru a achita taxa judiciară de timbru și a-și angaja apărător.

Criticile recurenților în sensul că prin această soluție a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că au fost încălcate dispozițiile art. 44 din Constituție și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție privind dreptul la respectarea bunurilor, sunt nefondate, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, au fost respectate de către instanța de apel toate garanțiile procesuale, iar la soluția pronunțată s-a ajuns din cauza conduitei procesuale a pârâtei D. și a celorlalți pârâți, care nu și-au exercitat drepturile și obligațiile procesuale în limitele prescrise de lege.

Dreptul la un proces echitabil nu este echivalent cu admiterea oricărei cereri formate de părți dincolo de limitele interne sau externe ale dreptului procesual sau scopului în vederea căruia a fost recunoscut.

Contrar celor susținute de recurenții-pârâți, se constată că au fost respectate de către instanța de apel toate garanțiile procesuale în ceea ce îi privește pe apelanții-pârâți, dezlegarea dată de instanța de prim control judiciar fiind conformă dispozițiilor legale incidente, motiv pentru care, în considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții E., D. și C. împotriva deciziei civile nr. 3 A/2018 din 9 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2019.