ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2092/2019

HOTĂRÂRE

14.11.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2092/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la 21 februarie 2017, reclamanta Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A. prin administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 933,76 RON, reprezentând contravaloare servicii de salubrizare pentru perioada decembrie 2010- octombrie 2011, precum și a sumei de 420,11 RON, reprezentând penalități de întârziere pentru perioada septembrie 2010- februarie 2012.

Prin sentința civilă nr. 2561 din 23 mai 2017, Judecătoria Giurgiu a respins acțiunea reclamantei Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A., reținând incidența prescripției.

Prin decizia civilă nr. 273 din 7 martie 2018, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a admis apelul declarat de reclamanta Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A. împotriva sentinței civile nr. 2561 din 23 mai 2017 a Judecătoriei Giurgiu, a anulat în parte sentința apelată, doar în ceea ce privește factura emisă pentru luna octombrie 2011 și, evocând fondul, a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la plata contravalorii serviciilor facturate în perioada respectivă, precum și a penalităților de întârziere aferente.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A..

Recursul a fost înregistrat inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 405 din 6 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 3862 din 8 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București.

Prin încheierea nr. 28R din 4 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis excepția necompetenței funcționale a instanței și a dispus scoaterea cauzei privind recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A. în reorganizare, prin B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 273 din 7 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A., de pe rolul secției a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București și trimiterea dosarului în vederea repartizării unei secții civile a Curții de Apel București, care soluționează litigii cu profesioniști.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere obiectul cauzei, calitatea de profesionist a uneia dintre părți, cât și Hotărârea Colegiului de conducere a Curții de Apel București nr. 29/2011 în cadrul secțiilor a V-a civilă și a VI-a civilă a Curții de Apel București, prin care au fost stabilite complete specializate în soluționarea litigiilor civile cu profesioniști.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, cauza a fost înregistrată la 13 iunie 2019, sub același număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 815 R din 20 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 130 alin. (2), precum și cele ale art. 131 alin. (1) C. proc. civ., constatând că în jurisprudența instanței supreme se reține, în mod constant, că din interpretarea prevederilor evocate, rezultă că atât timp cât excepția de necompetență materială procesuală a secției/completului specializat nu a fost invocată de instanță din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată. De asemenea, s-a mai reținut că, în condițiile neinvocării excepției de necompetență la primul termen la care părțile sunt legal citate, instanța devine exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță, chiar competentă, pierde această prerogativă.

Prin Decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că (și) necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică, Curtea de Apel prezentând jurisprudența instanței supreme pe acest aspect.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 8 noiembrie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanta S.C. Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A., Înalta Curte constată că pretențiile solicitate prin cererea de chemare în judecată, reprezintă contravaloarea serviciilor de salubrizare prestate de aceasta, potrivit obiectul său de activitate, în temeiul contractului de prestări servicii de salubrizare pentru utilizatori persoane fizice nr. 40 din 1 ianuarie 2008, reclamanta acționând astfel în raportul juridic cu pârâta în calitatea sa de profesionist, cererea de chemare în judecată având ca temei răspunderea civilă contractuală.

Totodată, se constată că reclamanta se află într-o procedură de insolvență, invocând calitatea de creditor al pârâtei, litigiul pendinte vizând tocmai recuperarea creanței ce decurge din executarea contractului privitor la prestarea serviciilor de salubritate de către reclamantă în favoarea pârâtei.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, în cadrul curților de apel funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale.

Art. 223 din Legea nr. 71/2011 stabilește că, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a C. civ. se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite, iar potrivit dispozițiilor art. 225 secțiile comerciale existente la data intrării în vigoare a C. civ. în cadrul tribunalelor și curților de apel se vor reorganiza ca secții civile ori, după caz, vor fi unificate cu secțiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței.

Cum prin Hotărârea de Colegiu nr. 29/2011 a Curții de Apel București, la această instanță s-au înființat complete specializate în litigiile cu profesioniști în cadru secțiilor a V-a civilă și a VI-a civilă, în domeniile: litigii cu profesioniști, insolvență, societăți comerciale, concurență neloială, registrul comerțului, se constată că una dintre aceste două secții este competentă să soluționeze cauza de față, aspect în considerarea căruia, Înalta Curte apreciază că, în raport cu obiectul cauzei și față de natura litigiului, se impune ca aceasta să fie soluționată de o instanță competentă, respectiv secție civilă specializată în litigiile cu profesioniști.

Nu se poate reține ca fiind câștigată competența de soluționare a cauzei de către secția a III-a Civilă urmare a neinvocării excepției la primul termen de judecată, așa cum susține secția a VI-a Civilă a Curții de Apel București.

Se constată că la primul termen de judecată completul secției a III-a Civile a analizat cu prioritate excepția de necompetență materială, apreciind că soluționarea recursului ar fi de competența Înaltei Curți, motivat de decizia nr. 369/2017 pronunțată de Curtea Constituțională, în condițiile în care instanța a apreciat că nu este competență în soluționarea cauzei, aceasta revenind unei instanțe superioare nu mai avea obligația de a analiza alte excepții procesuale (cum este cea a unui complet specializat).

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.