ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2023/2019

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Pârâtă S.C. A. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 408/NLP/A din 26 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. și C. și cu intimata-pârâtă D..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, sub număr de dosar x/2016

Prin încheierea din 22 octombrie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la admisibilitatea recursurilor de genul celui de față.

A dispus înaintarea dosarul la arhiva instanței, până la încetarea motivelor care au determinat suspendarea.

Împotriva încheierii de suspendare din 22 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, reclamanții C. și B. au declarat recurs, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenții-reclamanți C. și B. au susținut, în esență, că instanța a dispus suspendarea judecării recursului, prevalându-se de dispozițiile art. 520 alin. (4) C. proc. civ., care instituie un caz de suspendare facultativă a judecății cauzei, ignorând aplicabilitatea Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2019 publicată în Monitorul Oficial nr. 836/1 octombrie 2018, potrivit căreia recursul declarat în cauză era admisibil.

În opinia recurenților-reclamanți, încheierea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 5, art. 6 și art. 20 C. proc. civ. referitoare la respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, aspect ce atrage sancțiunea nulității în raport cu art. 174 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Intimatele-pârâte E. (fostă A. S.A.) și D. prin mandatar E. (fostă A. S.A.) nu au formulat întâmpinări.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 1 martie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus la dosar puncte de vedere asupra raportului întocmit.

Prin încheierea din 20 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis, în principiu, recursul și a acordat termen la 8 noiembrie 2019, cu citarea părților.

La 7 noiembrie 2019, recurenții-reclamanți au depus la dosar note de ședință prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei în vederea reluării judecății.

Înalta Curte de Casație și Justiție, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, a reținut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, printre condițiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acțiunii civile se numără și existența interesului, prin interes înțelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerința interesului trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanței, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În speță, prin încheierea atacată s-a dispus suspendarea judecării recursului formulat pârâta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. și C. și cu intimata-pârâtă D., până la soluționarea dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, ulterior promovării prezentului recurs, la 14 ianuarie 2019, prin decizia nr. 2/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunțat asupra sesizării ce a format obiectul dosarului nr. x/2018, în raport cu care a fost suspendată judecata recursului declarat de pârâta S.C. A. S.A..

Prin urmare, efectele încheierii recurate s-au produs până la 14 ianuarie 2019, când Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunțat prin decizia nr. 2/14 ianuarie 2019, în dosarul nr. x/2018, de la acest moment motivul de suspendare a încetat existând posibilitatea ca judecata cauzei să poată continua, la inițiativa părții interesate, prin simpla formulare a unei cereri de repunere pe rol.

Astfel, cererea de recurs promovată de recurenții-reclamanți a rămas lipsită de interes, demersul procesual, inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția consacrată jurisprudențial în atare situații este aceea a respingerii cererii ca fiind lipsită de interes.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurenții-reclamanți C. și B. împotriva încheierii din 22 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenții-reclamanți C. și B. împotriva încheierii din 22 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2019.