ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4890/2018

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 28.08.2015 sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. și S.C. C. S.A. Agenția Zimbru, pronunțarea unei hotărâri prin care:

1.să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contactul de credit nr. x încheiat între părți la data de 13.08.2008, la art. 1.1. lit. b), 2.4, 3.1, 3.2., 3.3., 3.5, 3.7, 3.12, 3.13, 3.1.4, 4,1, 4.4, 4,6, 4.8, 11.4.

2.să se constate caracterul abuziv al clauzelor din actul adițional din 17,09.2010 referitoare la art. I,II, V.

3.să se constate nulitatea absolută a acestor clauze,

4.să se dispună eliminarea din contract a acestor clauze contractuale,

5.să fie obligate pârâtele la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare în valoare de 0,15 %/lună din soldul creditului, respectiv suma aproximativă de 3.018 CHF în echivalent RON la cursul BNR din ziua efectuării plății, și cu titlu de comision de procesare în sumă de 517 CHF în echivalent în RON la cursul BNR din ziua efectuării plății, precum și actualizarea sumelor cu rata inflației până la data plății efective, precum și plata dobânzii legale aferentă acestor sume de bani de la data plății și până la data achitării efective.

6.sa se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit Ia secțiunea 4 din condițiile generale, privind efectuarea plăților în moneda creditului și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar, și să se constate nulitatea absoluta a acestor clauze și să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF-leu de la data de 13.08.2008, data încheierii contractului de credit, respectiv la cursul de 2,2821 RON pentru efectuarea plăților ratelor de credit

7.sa fie obligate pârâtele să procedeze la calcularea ratelor de credit în funcție de valoarea leu/CHF de la data semnării contractului. respectiv 2,2821 RON, ratele urmând a fi recalculate de la data semnării contractului și până la sfârșitul perioadei contractuale, respectiv 13.08.2048.

8.să se dispună plata, în continuare, a ratelor de credit la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului, respectiv la cursul de 2,2821 RON.

9.să fie obligate pârâtele sa plătească sumele achitate în plus în temeiul contractului, rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul valutar valabil la data semnării contractului de credit (2,282 I RON), sumele urmând a fi actualizate cu rata inflației și la care se va adăuga dobânda legală aferentă, calculată de la dala încasării fiecărei sume nedatorate și până la data achitării efective,

10.sa fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2227/22.02.2017, Judecătoria Iași a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Agenția Zimbru a C. S.A. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.

A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și și B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 14/2018/CIV din 25 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal s-a respins apelul declarat de A. si B. împotriva sentinței civile nr. 2227/22.02.2017 a Judecătoriei Iași ce a fost păstrată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții A. și B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Intimata S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin decizia nr. 301/2018 din 05.06.2018, Curtea de Apel Iași a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale cu referire la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 12 iulie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Iași, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Iași, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Iași, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei nr. 14/2018/CIV din 25 ianuarie 2018, pronunțate de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Iași.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.