ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 387/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 387/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 15 februarie 2018
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.08.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Judecătoriei Botoșani, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu B. S.R.L., împotriva actelor de executare din dosarul execuțional nr. x/2017, solicitând și întoarcerea executării cu motivarea că cererea de executare a fost formulată la data la care debitul era achitat integral.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 C. proc. civ. și art. 63 din Legea nr. 58/1934.
Intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, invocând în drept dispozițiile art. 107, art. 130 alin. (3), art. 205 C. proc. civ. și art. 1509 din C. civ.
Prin sentința civilă nr. 5471/08.11.2017, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Judecătoriei Buftea soluționarea prezentei pricini, care a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2017.
Prin sentința civilă nr. 243 din 19.01.2018 pronunțată de Judecătoria Buftea, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buftea și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la instanța supremă pentru soluționarea acestuia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29.01.2018 fiind repartizată aleatoriu la Completul 7.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 133 din Noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Botoșani competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei dedus judecății reprezintă o contestație la executare formulată de contestatorul S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. împotriva actelor de executare din cadrul dosarului execuțional nr. x/2017.
Dispozițiile art. 713 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia contestația la executare se soluționează de instanța de executare, iar alin. (2) și (3) din același cod reglementează anumite derogări în raport de forma de executare aleasă de creditor (alin. (2) sau în funcție de forma contestației la executare, respectiv contestația la titlu (alin. (3).
Art. 713 alin. (1) C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cererilor formulate în temeiul art. 711 din același cod în favoarea instanței de executare, iar conform art. 650 C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 753/16 octombrie 2014), statuează că instanța competentă material să soluționeze contestațiile la executare este "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Competența teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetență, respectiv: necompetența relativă poate fi invocată numai de partea în favoarea căreia a fost creată acea normă de competență, poate fi invocată numai in limine litis, și anume, numai prin întâmpinare sau cel târziu la prima zi de înfățișare, iar părțile pot conveni, expres sau tacit, să deroge de la normele competenței relative.
Alegerea de competență se poate face în interesul ambelor părți sau numai în favoarea uneia din ele, respectiv, dacă s-a făcut în interesul ambelor părți, acestea pot reveni asupra alegerii făcute printr-un acord de voință în sens contrar, dacă s-a făcut în favoarea pârâtului, acesta poate renunța la beneficiul ei, iar dacă s-a făcut în favoarea reclamantului, acesta are posibilitatea de a promova acțiunea la instanța aleasă prin convenție sau la orice altă instanță competentă potrivit legii.
Prin contractul de vânzare - cumpărare nr. x/01.12.2015 încheiat, părțile au stabilit drept instanță competentă în soluționarea eventualelor litigii, instanța în a cărei competență teritorială își are sediul vânzătorul, intimata din prezenta cauză, clauză inserată în contract în considerarea dispozițiilor art. 126 C. proc. civ.
În speță însă, nu clauza atributivă de competență inserată în contract atrage competența teritorială a judecătoriei, ci manifestarea de voință în acest sens a debitoarei, ca opțiune față de care nici părțile, nici instanța nu mai pot pune problema competenței teritoriale; aceasta optând pentru judecata la Judecătoria Botoșani, unde a introdus contestația la executare.
Prin alegerea Judecătoriei Botoșani, făcută de contestatoare, această instanță a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost investită, moment de la care orice altă instanță posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă.
Cum sediul contestatoarei se află în Botoșani, str. x A, instanța competentă să judece prezenta contestație la executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului, în cauză Judecătoria Botoșani.
În considerarea celor ce preced, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Botoșani, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Botoșani.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2018.