Decizia nr. 58 din 24 septembrie 2007 cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi pct. 2 lit. b) şi c) din Codul de procedură penală în cazul în care partea vătămată este un minor

Decizia nr. 58 din 24 septembrie 2007 cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi pct. 2 lit. b) şi c) din Codul de procedură penală în cazul în care partea vătămată este un minor

24 septembrie 2007

17 iunie 2021

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

– SECȚIILE UNITE –

DECIZIA Nr. LVIII (58) din 24 septembrie 2007                                                          Dosar nr. 26/2007

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 574 din

30/07/2008

Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 lit. b) și c) din Codul de procedură penală, referitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cazul când, partea vătămată fiind minor, plângerea prealabilă a fost introdusă prin reprezentant legal sau cu încuviințarea acestuia.

Secțiile Unite au fostconstituite cu respectareadispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiindprezenți 93 de judecători din totalul de 115 aflațiînfuncție.

Procurorul general al Parchetului de pelângăÎnaltaCurte de CasațieșiJustiție a fostreprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, solicitând să fie admis și să se decidă că dispozițiile art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 lit. b) și c) din Codul de procedură penală trebuie interpretate în sensul că, în cazul când partea vătămată este minor, cheltuielile judiciare avansate de stat trebuie suportate de minorul parte vătămată, prin reprezentant legal.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanțelor judecătorești s-a ivit diversitate de soluții în legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 lit. b) și c) din Codul de procedură penală, privind plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cazul când, partea vătămată fiind minor, plângerea prealabilă a fost introdusă prin reprezentant legal sau cu încuviințarea acestuia.

Astfel, unele instanțe au considerat că, atunci când plângerea a fost formulată de reprezentantul legal al minorului parte vătămată, în caz de achitare a inculpatului ori de încetare a procesului penal ca urmare a împăcării părțior sau a retragerii plângerii, obligația de a plăti cheltuielile judiciare avansate de stat revine părții vătămate.

Alte instanțe, dimpotrivă, au apreciat că în asemenea situații minorul parte vătămată trebuie obligat solidar cu reprezentantul său legal, ca parte responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În fine, celemaimulteinstanțe s-au pronunțatînsensulcăînastfel de situațiicheltuielilejudiciareavansate de stat trebuiesuportate de minorulpartevătămatăprinreprezentant legal.

Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile legii.

Într-adevăr, potrivit art. 9 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, „minorul care a împlinit vârsta de paisprezece ani are capacitatea de exercițiu restrânsă”, iar „actele juridice ale minorului cu capacitate restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviințarea prealabilă a părinților sau a tutorelui”.

Pentru minorul care a depășit vârsta de 16 ani, prin art. 10 din același decret s-a prevăzut posibilitatea să încheie contract de muncă, să exercite singur drepturile și să execute obligațiile izvorând din acel contract, precum și să dispună singur de sumele de bani dobândite prin muncă proprie.

Corelativ, în art. 105 alin. 1 din Codul familiei se prevede că „părinții au dreptul și îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor și de a-l reprezenta în actele civile până la data când el împlinește vârsta de paisprezece ani”, iar în alineatul următor se subliniază că „după împlinirea vârstei de paisprezece ani minorul exercită singur drepturile și își execută tot astfel obligațiile, însă numai cu încuviințarea prealabilă a părinților, spre a-l apăra împotriva abuzurilor celui de-al treilea”.

În raport cu aceste reglementări, obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în situațiile la care se referă art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 lit. b) și c) din Codul de procedură penală nu poate privi, în cazul în care partea vătămată este minor, decât pe minorul parte vătămată, prin reprezentant legal, potrivit distincțiilor făcute în cuprinsul acestor dispoziții.

În această privință este de observat că dispozițiile menționate se referă la cazuri de obligare a părții vătămate și a altor părți, calitate pe care nu o poate avea, potrivit art. 24 din Codul de procedură penală, decât minorul care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, iar nu și reprezentantul său legal cu rol de simplu participant în procesul penal.

Or, în aceste condiții, este evident că părinții, respectiv tutorii sau curatorii, ca reprezentanți ai minorului, solicitând tragerea la răspundere penală a autorului infracțiunii, doar îndeplinesc în numele minorului actele pretinse de lege pentru declanșarea și desfășurarea procesului penal, astfel că efectele reprezentării, între care și eventuala suportare a cheltuielilor judiciare avansate de stat, trebuie să se răsfrângă direct asupra minorului reprezentat sau căruia i s-a dat încuviințare să exercite acele acte, în raport cu distincțiile făcute, în art. 105 din Codul familiei, cu privire la vârsta ce prezumă absența totală sau parțială a capacității de exercițiu.

Așa fiind, în cazul când, partea vătămată fiind minor, plângerea prealabilă a fost introdusă prin reprezentant legal sau cu încuviințarea acestuia, se impune ca cheltuielile judiciare avansate de stat să fie suportate, în situațiile la care se referă art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 lit. b) și c) din Codul de procedură penală, de către minorul parte vătămată, prin reprezentantul său legal.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicată, precum și ale art. 414

2

din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se decide că dispozițiile art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 lit. b) și c) din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că, în cazul când partea vătămată este minor, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei se suportă de minorul parte vătămată, prin reprezentant legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Dispozițiile art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 lit. b) și c) din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că:

În cazul în care partea vătămată este minor, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei vor fi suportate de minorul parte vătămată, prin reprezentant legal.

Obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 414

2

alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunțatăînședințăpublică, astăzi, 24 septembrie 2007.

PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

VictoriaMaftei

Decizii RIL Secţii Unite - până la data de 17 ianuarie 2011