ÎCCJ, Decizia nr. 47/2017

Decizia penală nr. 47/2017

Asupra apelului de față

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 940 din data de 10 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnata A. împotriva Sentinței penale nr. 73 din 27 ianuarie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/1/2011 al aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 9 septembrie 2016, apelanta revizuentă A. a solicitat revizuirea sentinței penale anterior arătate, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

S-a mai reținut că prin Decizia nr. 24 din data de 16 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/1/2014, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins apelul formulat de revizuenta A. împotriva Sentinței penale nr. 73 din 27 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, menținând soluția de condamnare a revizuentei la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

Totodată, s-a avut în vedere că, prin Decizia nr. 405 din data de 15 iunie 2016, publicată în M. Of. la data de 8 iulie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 246 alin. (1) C. pen. anterior și ale art. 297 alin. (1) C. pen., constatând că aceste texte sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul textelor menționate se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".

Ca atare, apelanta revizuentă a susținut că în cauză este incident cazul de revizuire prevăzut de lit. f) al alin. (1) al art. 453 C. proc. pen.

Examinând calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale, prima instanță a apreciat-o ca inadmisibilă, în cauză, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a cererii de revizuire formulate.

A menționat că, potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuirea împotriva hotărârilor penale definitive poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

S-a constatat că deși revizuenta a invocat în cerere unul dintre motivele de revizuire prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 453 lit. f) C. proc. pen., din actele dosarului rezultă că prevederea legală invocată a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea de condamnare a revizuentei a devenit definitivă, însă nu ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în cauza în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, astfel cum prevede textul de lege.

Drept urmare, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Împotriva sentinței penale anterior menționate a formulat apel revizuenta A., la data de 2 noiembrie 2016, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la 19 ianuarie 2017, sub nr. x/1/2017.

Examinând apelul formulat, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 459 și art. 453 alin. (1) lit. f) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată calea de atac ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Astfel cum a arătat și prima instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 459 C. proc. pen., pentru a fi admisibilă, cererea de revizuire trebuie să îndeplinească cumulativ cinci condiții: să fie formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen.; sa fie întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și 3 din același cod; să fie invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.

În prezenta cauză, apelanta solicită revizuirea Sentinței penale nr. 73 din 27 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/1/2011, prin care a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

Sentința penală anterior menționată a rămas definitivă, urmare respingerii apelului promovat de apelanta revizuentă, prin Decizia nr. 24 din data de 16 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/1/2014 de către Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Temeiul legal al cererii de revizuire îl constituie dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. care, începând cu data de 23 mai 2016, urmare modificării suferite de acest text în baza art. I pct. 113 din Ordonanța de urgență nr. 18/2016 (act normativ dat în aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 126 din 3 martie 2016), are următorul conținut: " f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

Ulterior modificării anterior arătate a textului art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Curtea Constituțională a pronunțat, la 15 iunie 2016, Decizia nr. 405, publicată în M. Of. la data de 8 iulie 2016, prin care a admis excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 246 alin. (1) C. pen. anterior și ale art. 297 alin. (1) C. pen.

Rezultă că dispozițiile referitoare la abuzul în serviciu au fost declarate neconstituționale (în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul textelor menționate se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii) după ce hotărârea de condamnare a revizuentei a devenit definitivă.

Se constată că, astfel cum corect a reținut și prima instanță, excepția de neconstituționalitate menționată de revizuentă nu a fost invocată în cauza în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere.

Așadar, cererii de revizuire formulată de către revizuentă îi lipsește temeiul legal necesar, potrivit art. 459 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., această condiție de admisibilitate impusă de lege nefiind îndeplinită.

Totodată, Completul de 5 Judecători nu poate primi susținerile revizuentei, prin apărător ales, în sensul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Se observă că textul indicat de revizuentă sancționează îngrădirea drepturilor și libertăților cetățenilor, datorită discriminării bazate, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.

Or, în cauză nu ne aflăm în situația unei aplicări discriminatorii a textului de lege, ci instanțele de judecată sunt chemate să aplice întocmai legea, astfel cum aceasta a fost modificată, urmare pronunțării deciziilor Curții Constituționale anterior menționate, justificate de argumentele temeinice cuprinse în considerentele acestor decizii.

În consecință, instanța de control judiciar constată că, în mod corect a stabilit prima instanță că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, motiv pentru care va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuenta A. împotriva Sentinței penale nr. 940 din data de 10 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta revizuentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta revizuentă se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuenta A. împotriva Sentinței penale nr. 940 din data de 10 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelanta revizuentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta revizuentă A., în sumă de 65 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL