ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 817/2018

Ședința publică din data de 9 martie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 14858 din 1 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2015 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. - Sucursala Agenția Casa Albă Craiova.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., iar prin decizia civilă nr. 3555 din 25 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul București s-a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 14858 din 1 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. - Sucursala Agenția C., a fost schimbată în tot sentința atacată în sensul că: a fost admisă în parte acțiunea; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma reprezentând diferența dintre dobânda încasată lunar și dobânda stabilită inițial prin Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C 2204/1500/8002 din 21 martie 2008 de 5,7%, de la data încheierii contractului până în prezent, actualizată cu rata inflației, a fost obligată pârâta la plata dobânzii legale calculată în raport de suma datorată cu titlu de diferență de dobândă, de la data pronunțării prezentei hotărâri până la data plății efective, au fost respinse celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate și au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul A. solicitând modificarea deciziei instanței de apel în sensul restituirii diferențelor de dobândă dintre dobânda plătită lunar în CHF și rata dobânzii inițiale a creditului pentru perioada începând de la data plăților de la semnarea contractului și până în prezent, sumă actualizată cu rata inflației și dobânda legală începând cu data încheierii contractului și până la momentul plății efective a sumelor.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin decizia nr. 1802 A din 16 mai 2017 a admis excepția tardivității în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

A respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. ca tardiv formulată.

A respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 3555 din data de 25 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata B. - Sucursala - Agenția C., înregistrată în registrul comerțului sub nr. j40/10296/1995, având CUI x, cu sediul în Craiova, Județ Dolj, pe temeiul art. 509 pct. 1 ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-revizuent A..

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă prin decizia nr. 385/R din 11 decembrie 2017, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța făcând aplicarea art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 republicată cu referire la decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale.

Înalta Curte constată că nu este competentă material în soluționarea cauzei, urmând a admite excepția invocată din oficiu, pentru cele ce se vor arăta.

Soluția de declinare a competenței pronunțată de Curtea de Apel București cu referire la decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 nu poate învesti legal instanța supremă.

Pe de o parte, Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 nu este incidentă cauzei, având în vedere că decizia recurată este pronunțată la data de 16.05.2017, în timp ce Decizia nr. 369/2017 a fost publicată în Monitorul Oficial abia la data de 20.07.2017, iar pe de altă parte, invocata decizie a Curții Constituționale vizează recursul în materia cererilor evaluabile în bani și nu recursul reglementat de dispozițiile speciale ale art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Așadar, dezînvestirea curții de apel cu trimitere la considerentele unei decizii a instanței de contencios constituțional neaplicabile cauzei, este lipsită de temei.

În speță, decizia împotriva cărei a fost formulat prezentul recurs, a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 și pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar potrivit dispozițiilor alin. (6) ale aceluiași articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

Instanța constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competența Înaltei Curți în soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, o asemenea competență nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curților de apel.

Într-o atare situație, devin incidente prevederile de principiu conținute de art. 5 C. proc. civ. și se impune determinarea instanței competente să soluționeze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice și logice a textelor legale și a principiilor dreptului procesual civil și organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, examinarea dispozițiilor art. 94, 95, 96 și 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanțelor competente să soluționeze căile de atac.

În absența unei norme privind competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale și neputând fi identificată vreo uzanță în acest sens, se impune recurgerea la analogie și identificarea instanței competente în cauză "în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situațiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanța competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, dacă aceste instanțe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluționează recursul împotriva hotărârii pronunțate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluția legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune și în alte situații decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de rațiune, fiind vorba despre "situații asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, față de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul București revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel București, instanță în favoarea căreia Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursului, având în vedere și dispozițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în soluționarea recursului declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 1802/A din 16 mai 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 martie 2018.