ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5215/2019

Ședința publică din data de 31 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, desființarea Rezoluției de clasare emise în data de 08.07.2015 în dosarul nr. x/2015 și a confirmării acesteia de către inspectorul sef al CSM, precum și trimiterea dosarului acestei instituții pentru continuarea cercetării disciplinare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1523 din 9 mai 2016, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii și a respins cererea ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis excepția inadmisibilității cererii și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

3.1. Referitor la motivul de recurs încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul a susținut că inadmisibilitatea cererii ar trebui sa reiasă în mod expres si explicit dintr-un text legal, or, art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. doar permit instanței să pună in vedere reclamantului introducerea în cauza a altor persoane, în situația în care raportul juridic dedus judecății o impune, însă acestea nu pot fi considerate ca temei de drept pentru inadmisibilitatea acțiunii.

Din această perspectivă, a apreciat că hotărârea atacată apare ca nemotivată.

3.2. În dezvoltarea motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a reluat situația de fapt expusă în fața primei instanțe și a afirmat că în mod greșit a fost respinsă contestația sa, ca urmare admiterii excepției inadmisibilității.

Potrivit recurentului, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale incidente, având în vedere că raportul juridic dedus judecății nu necesită introducerea în cauză a judecătorilor reclamați la Inspecția Judiciară, întrucât actul administrativ a cărui legalitate este contestată are ca obiect doar motivele de fapt și de drept care au stat la baza respingerii plângerii sale.

Astfel, prima instanță a fost investită să se pronunțe doar asupra legalității Rezoluției de clasare, în sensul de a verifica daca Inspecția Judiciară și-a exercitat atribuțiile de control, prevăzute la art. 44 și următoarele din Legea nr. 317/2004.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

4.1. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

4.2. Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, prin apărările formulate, a solicitat să se constate că recurentul nu a criticat soluția primei instanțe în cea ce privește admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, așa încât aceasta a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi supusă controlului judiciar în prezenta cale de atac.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul reclamantului este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu anularea Rezoluției de clasare emise de Inspecția Judiciară în data de 08.07.2015, în dosarul nr. x/2015.

Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă, reținând că soluționarea litigiului doar în contradictoriu cu emitentul actului administrativ contestat, fără introducerea în cauză a beneficiarilor acestui act, încalcă atât principiul dreptului la apărare, cât și principiul contradictorialității.

Instanța de control judiciar nu împărtășește soluția Curții de apel, judecătorul fondului apreciind în mod greșit incidența în cauză a prevederilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și ale art. 78 alin. (2) din C. proc. civ.

1.1. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta a fost invocat în mod formal, partea a făcut trimitere la obligația instanței de a-și motiva hotărârea, fără să formuleze critici care să vizeze nemotivarea sentinței atacate sau că aceasta ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe respectă exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului explicând raționamentul care a fundamentat soluția adoptată.

1.2. Criticile recurentului urmează să fie analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 97 din Legea nr. 303/2004 "Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanțelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare", astfel, subiect al cercetării disciplinare îl reprezintă persoana fizică ce exercită funcția de judecător sau procuror.

Prin Rezoluția de clasare a cărei anulare se solicită, s-a dispus clasarea sesizării disciplinare formulate de reclamantul A., în ceea ce privește angajarea răspunderii disciplinare a domnilor judecători: B. și C. din cadrul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă și D., E. și F. de la Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, constând în exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.

Potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual dedus judecății, atât sub aspectul obiectului, cât și al părților, însă, instanța, în vederea asigurării unor drepturi procesuale fundamentale, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., coroborate cu art. 78 alin. (2) din același Cod și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, are obligația de a pune în discuția părții necesitatea lămuririi cadrului procesual, în vederea asigurării respectării drepturilor procesuale și a opozabilității hotărârii pronunțate.

În cauză, prima instanță a apreciat că se impune chemarea în judecată, în calitate de pârâți, a judecătorilor reclamați la Inspecția Judiciară, apreciind incidente prevederile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și ale art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., iar răspunsul reclamantului nu a fost afirmativ ceea ce a condus la respingerea acțiunii, fără a se intra în cercetarea fondului.

Înalta Curte constată, însă, contrar celor reținute de prima instanță, că nu era necesară introducerea în cauză a judecătorilor reclamați, întrucât nu există dispoziții legale în acest sens, aceștia exercitându-și dreptul la apărare în cadrul procedurii judiciare.

Altfel spus, nu se impune citarea judecătorilor vizați de rezoluția de clasare în absența unei reglementări speciale în această materie.

Prin urmare, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale, pe care judecata în primă instanță le conferă părților, apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru analizarea fondului cauzei deduse judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 1523 din 9 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 octombrie 2019.