ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4374/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 1 martie 2012 sub

nr. 1597/198/2012, reclamanta SC W.T.D.T. SRL

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA-C.E.S.T.R.I.N.,

anularea procesului-verbal de contravenție din 31 ianuarie 2012, cu consecința anulării

sancțiunilor aplicate prin acesta.

Prin sentința civilă nr. 963 din 5

martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1597/198/2012, Judecătoria Brezoi

a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Deva reținând că, potrivit art. XXIII alin. (1)

și (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C.

proc. civ. raportat la art. 10 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului

de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, competența de soluționare a

plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției aparține instanței

de la domiciliul petentului, în speță, Judecătoria Deva.

Prin sentința civilă nr. 3240 din 20

iunie 2013 pronunțată în același dosar, Judecătoria Deva

a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ și a

înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând, în esență, că

din procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1)

din O.G. nr. 15/2002, a rezultat că locul săvârșirii contravenției se află pe DN

7 km 188+900 m S., județul Vâlcea, ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei

Brezoi, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001,

conform cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de

contravenție pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 aparține

instanței în circumscripția căreia a fost săvârșită fapta. În cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, pe de o parte, întrucât prezenta plângere

contravențională a fost introdusă anterior acestei modificări, fiind guvernată de

legea veche, iar pe de altă parte, pentru că se referă la procesele din materia

contenciosului administrativ și fiscal, iar nu la cele din materie contravențională.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, pentru argumentele ce succed:

În raport de obiectul cauzei, respectiv,

plângere contravențională formulată împotriva unui proces-verbal de constatare și

sancționare a contravenției întocmit pentru încălcarea art. 8 din O.G. nr. 15/2002,

devin incidente dispozițiile O.G. nr. 2/2001, respectiv, cele cuprinse la art. 32,

la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în art. 10, conform cărora competența soluționării

plângerii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În stabilirea instanței competentă teritorial

a soluționa prezenta plângere contravențională, problema care se ridică în speță

este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit

cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul contravenientul, sunt aplicabile.

Se observă că norma de competență teritorială,

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea: „Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal”, legiuitorul făcând deci distincția între cele două materii.

Coroborând sediul materiei cu dispozițiile

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III „Dispoziții tranzitorii

și finale”, se reține că acestea se referă numai la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal nu și la cele în materie contravențională.

Prin urmare, atâta vreme cât art. XXIII

nu cuprinde dispoziții tranzitorii exprese vizând competența teritorială în materie

contravențională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora rezultă că

prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute

după intrarea în vigoare a legii.

Or, în speță, plângerea contravențională

a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv, la 1 martie 2012,

instanța legal învestită fiind cea de la locul săvârșirii contravenției.

În considerarea celor ce preced, având

în vedere că locul săvârșirii contravenției a fost DN 7 km 188+900 m S., județul

Vâlcea, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Brezoi, competența soluționării

plângerii contravenționale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, acestei

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

9 octombrie 2013.