ÎCCJ, Decizia nr. 82/2017

Decizia civilă nr.

82/2017

Asupra

admisibilității în principiu a recursului de față, în

conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată

următoarele:

La data de 18 noiembrie 2016, a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție -

Completul de 5 judecători recursul declarat de A. împotriva Încheierii de

ședință

nr. 1871 din camera de consiliu de la 11 octombrie 2016 și

a tuturor hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2016

.

În temeiul

dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C.

proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de

atac deduse judecății în speță.

Analizând

recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru

considerentele ce se succed.

Potrivit art.

129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Conform art. 457

alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de

mențiunile din dispozitivul ei”.

În raport cu

principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei

căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui

control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de

exercitarea acesteia în condițiile legii.

În

speță, însă, se constată că aceste condiții nu

sunt îndeplinite.

Astfel,

Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva Încheierii

nr. 1871 din camera de consiliu de la 11 octombrie 2016, prin care secția I

civilă, a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de A. privind

strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/300/2013

al Curții de Apel București,

secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie

.

Întrucât,

în cauză, recursul vizează o serie de hotărâri prin care Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a

pronunțat într-un dosar de strămutare și, având în vedere

dispozițiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora,

încheierea asupra strămutării nu este supusă niciunei căi

de atac, în atare situație, hotărârile atacate fiind, conform art. 634

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., definitive, nemaiputând fi supuse

reformării,

aceste condiții nu sunt îndeplinite

.

Se

constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca

urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 C. proc. civ.,

cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe

această cale, determinată ca atare de lege.

Recunoașterea

unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală, constituie o încălcare a principiului

legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) C. proc.

civ., precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii și a autorităților și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și

soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege

sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin.

(2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind

sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar,

în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la

existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind

susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea

acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În

consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge

recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Încheierii

nr. 1871 din camera

de consiliu de la 11 octombrie 2016 și a tuturor hotărârilor

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă, în Dosarul nr. x/1/2016

.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 13 martie 2017.