AFFAIRE SURTEA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

25.11.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE SURTEA c. ROUMANIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ȘURTEA c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 24464/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 25 noiembrie 2008 DEFINIF 25/02/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Șurtea c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are sediul într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer; Ineta Ziemele, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 noiembrie 2008, Rend la hotărâre că, aici, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se află o cerere (n 24464/03) îndreptată împotriva României și inclusiv o resortisantă a acestui stat, domnul Leontina Eugenia Șurtea ( La 21 iulie 2003, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Guvernul român este reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 8 octombrie 2007, președintele celei de-a treia secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, în același timp, că admisibilitatea și fondul cauzei vor fi examinate. Prin hotărârea din 25 aprilie 2001, Curtea de Apel din Craiova a dat ordin Comisiei de nominalizări care acționează în cadrul Universităii de Medicină și Farmaceutică din Craiova ( La 20 noiembrie 2001, această hotărâre a devenit definitivă, ca urmare a respingerii, de către Curtea Supremă de Justiție, a apelului la Universitate. La 28 decembrie 2001, comisia a prezentat un nou raport, propunând reclamanta pentru postul în cauză, dar consiliul profesoral al Universității (consiliul profesoral) a decis, la 8 ianuarie 2002, să nu urmeze această recomandare. Printr-o hotărâre definitivă din 19 decembrie 2002, instanța de apel din Pitești a primit o nouă acțiune a recurentei și a anulat decizia din 8 ianuarie 2002. Hotărârea din 8 ianuarie 2002 Curtea este imamă, refuzând să ratifice propunerea comisiei din 28 decembrie 2001, consiliul profesoral ignorase hotărârea din 25 aprilie 2001. În ciuda demersurilor în vederea executării, efectuate prin intermediul unui aprod al justiției, hotărârile de mai sus au rămas neexecutate. Prin urmare, la cererea recurentei, Tribunalul de Primă Instanță din Craiova, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . executarea nu erau relevante, a condamnat-o pe aceasta la plata, în favoarea statului, a unei amenzi civile de 500 000 lei românești pe zi de întârziere, până la executarea hotărârii din 25 aprilie 2001. La 30 septembrie 2003, recurenta a fost numită la postul de maestru de conferințe, iar la 14 noiembrie 2003, a primit diferența dintre salariul anterior și salariul de instructor de conferințe, pentru perioada cuprinsă între 5 martie 2001 și 5 octombrie 2003. Septembrie 2003, tribunalul departamental din Dolj a luat act de execuția din 30 septembrie 2003 și de plata din 14 noiembrie 2003 și a respins cererea sa, inclusiv cea din cauza prejudiciului moral, considerând că reclamanta nu a dovedit că a suferit vreun prejudiciu din cauza executării tardive. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 11. Recurenta susține că executarea hotărârii din 25 aprilie 2001 și-a încălcat dreptul de acces la o instanță, astfel cum se prevede la art. 1 din convenție, precum și dreptul la respectarea bunurilor sale, astfel cum este garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. Articolele invocate sunt astfel formulate art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 12. Curtea constată că nici o instanță nu a recunoscut recurentei dreptul de a primi plata restanțelor salariale și că la data la care Universitatea a fost condamnată nu are niciun domeniu de aplicare asupra dreptului de proprietate al recurentei. Prin urmare, aceasta din urmă nu are niciun drept de proprietate asupra dreptului de proprietate al recurentei. rația de materiale cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 3 și trebuie respinsă în conformitate cu art. 13. Cu toate acestea, Curtea consideră că t ă ț ii întemeiate pe art. 6 alin. (1) din Convenție nu este în mod vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu nici un alt motiv d 25 aprilie 2001 a fost executată la 28 decembrie 2001 atunci când reclamanta a fost recomandată pentru postul respectiv, nu există nicio obligație de a angaja efectiv nu reiese din această hotărâre. În opinia sa, a fost executată și hotărârea din 19 decembrie 2002, dat fiind că reclamanta a fost angajată ca administrator de conferințe la 30 septembrie 2003. 15. Recurenta se opune acestei tezei și argüe faptului că actul Comisiei de nominalizări din 28 decembrie 2001 nu corespundea cerințelor hotărârii din 25 aprilie 2001. 16. Curtea amintește că, în prezenta cauză, deși recurenta a obținut la 20 noiembrie 2001 o decizie internă definitivă prin care a numit-o Universitatea într-un post de instructor de conferințe și că, ulterior, a făcut demersuri în vederea executării, această decizie nu a fost executată decât la 30 septembrie 2003. Prin urmare, în speță, există o întârziere de aproape doi ani în executarea. 17. Ea amintește, de asemenea, că a stabilit deja că o universitate similară cu debitoarea în speță, este o instituție publică care, prin urmare, face parte din administrația la mai (Mihaesc c. România, n 5060/02, § 40, 2 noiembrie 2006 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului din speță și a constatat încălcarea articolului 1 din convenție (Mihaescu , citată anterior, Sacaleanu c. România, n 737070/01, § 66, 6 septembrie 2005 Strungariu c. România, n 23878/02, § 46, 29 septembrie 2005 Tacea c. România, n 746/02, 29 septembrie 2005 și Ștefanescu c. România, n 9555/03, § 29, 11 octombrie 2007). 19. După ce a examinat toate elementele care i-au fost prezentate, Curtea consideră că 25 aprilie 2001 nu a fost îndeplinită la 28 decembrie 2001, ci la 30 septembrie 2003, data la care această hotărâre a fost efectiv executată. 21. Având în vedere jurisprudența sa în materie și elementele concrete ale dosarului, Curtea consideră că, în speță, în speță, în statul membru, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a asigura executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești favorabile recurentei. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 23. În opinia sa, în cazul în care Curtea decide să acorde o sumă recurentei, aceasta trebuie să ia în considerare sumele pe care le-a acordat în cazuri similare, în special, Strungariu Ștefanescu , menționat anterior și Durdan c. România 6098/03, 26 aprilie 2007). 25. Curtea consideră că recurenta a suferit un prejudiciu moral din cauza frustrării cauzate de lenta executare forțată în speță și că acest prejudiciu nu este compensat suficient printr-o constatare a încălcării. 26. În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și, hotărând în mod echitabil, după cum dorește art. 41 din convenție, Curtea alocă recurentei 800 EUR pentru prejudicii morale. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 27. reclamanta nu solicită nicio sumă pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată angajate. Interese moratorii 28. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 800 EUR (88 de euro), care urmează să fie convertită în moneda de la statul pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 25 noiembrie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Modululer Președintele