Solovey și Zozulya împotriva Ucrainei

La 18 august 1998, dl Solovey a mărturisit că el, dl Zozulya și dl Kh au ucis-o pe dna T. La 19 august 1998 dl Zozulya au făcut o mărturisire similară. În aceeași zi au fost inițiate proceduri penale împotriva ambelor reclamante. La 11 noiembrie 1998, ancheta preliminară a fost finalizată și reclamanții au primit timp pentru a studia dosarul. 10. De la 12 noiembrie 1998 până la 4 mai 1999 reclamanții și alte părți au studiat dosarul. Dl Zozulya a făcut-o din 16 noiembrie 1998 până la 15 aprilie 1999, și dl Solovey din 20 noiembrie 1998 până la 3 mai 1999. 11. La 13 mai 1999, cazul a fost îndreptat către Curtea de Oraș Kyiv („Curtea Kyiv”), hotărând ca instanță de primă instanță. 12. La 19 mai 1999, instanța a comis reclamanții pentru proces.

13. La 1 iulie 1999, Curtea Kyiv a condamnat atât reclamanții de crimă agravată și jaf; și a condamnat fiecare la 14 ani de închisoare. 14. La 9 decembrie 1999, Curtea Supremă a Ucraina a anulat hotărârea și a remis cazul pentru ancheta preliminară suplimentară. 15. La 17 ianuarie 2000, procesul penal împotriva reclamanților a fost trimis la biroul procurorului pentru o anchetă suplimentară. 16. La 18 februarie 2000, Procurorul General a depus o cerere de revizuire extraordinară a hotărârii Curții Supreme din 9 decembrie 1999 la Curtea Supremă Plenară. 17. La 3 martie 2000, Plenaria a respins cererea de revizuire și cazul a fost trimis înapoi la investigator. 18. La 15 iunie 2000, ancheta suplimentară a fost încheiată și reclamanții au primit timp pentru a studia dosarul.

19. La 20 iulie 2000, cazul a fost depus Curtea Kyiv. 20. La 17 august 2000, Curtea Kyiv a trimis cazul pentru anchetă suplimentară. 21. La 19 octombrie 2000, Curtea Supremă a susținut că hotărârea din 17 august 2000. 22. La 30 ianuarie 2001, după anchetă suplimentară, cazul a fost remis Curtea Kyiv. 23. La 21 februarie 2001, Curtea Kyiv a comis reclamanții pentru proces. 24. La 25 aprilie 2001, Curtea Kyiv a condamnat domnului Zozulya și domnului Solovey pentru crimă și jaf agravate; și, respectiv, a condamnat-o la 14 și zece ani de închisoare. 25. La 25 aprilie 2002, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții Kyiv. 26. Dl Solovey și dl Zozulya au fost arestați la 18 august și, respectiv, 19 august 1998. 27. La 20 august 1998, Procurorul districtului Kyiv Podolsky a ordonat detenția dlui Zozulya timp de două luni, pe baza faptului că a comis o infracțiune gravă și ar putea absconda.

28. La 21 august 1998, aceeași măsură preventivă a fost aleasă pentru dl Solovey pe aceleași motive. 29. La 19 octombrie 1998, procurorul districtual Kyiv Podolsky a prelungit detenția reclamanților până la trei luni – până la 20 noiembrie 1998 pentru dl Zozulya și 21 noiembrie 1998 pentru dl Solovey. 30. La 19 mai 1999, Curtea Kyiv, în cadrul audierii comitetului, a menținut detenția reclamanților fără a da nici un motiv sau a fixa nici un termen limită. 31. În hotărârea sa din 1 iulie 1999, Curtea Kyiv, având condamnat reclamanții, a hotărât, de asemenea, că ar trebui să rămână în custodie până când hotărârea a devenit finală. 32. La 9 decembrie 1999, Curtea Supremă a Ucrainei, care a anulat integral hotărârea din 1 iulie 1999, nu a pronunțat nici o hotărâre cu privire la continuarea detenției reclamanților.

33. La 28 ianuarie 2000, Procuratura a ordonat detenția reclamanților timp de o lună – până la 28 februarie 2000. 34. La 27 martie 2000, procurorul general adjunct a prelungit detenția reclamanților la opt luni fără a da niciun motiv – până la 17 iunie 2000 pentru dl Zozulya și până la 18 iunie 2000 pentru dl Solovey. 35. La 17 august 2000, Curtea Kyiv, care a remis cazul pentru anchetă suplimentară, a menținut detenția reclamanților fără a da nici un motiv sau a fixa orice termen. 36. La 6 decembrie 2000, Biroul Procurorului Darnitsky a ordonat detenția ulterioră a reclamanților pentru o lună – până la 5 ianuarie 2001. 37. La 21 februarie 2001, Curtea Kyiv, în cadrul audierii de comision, a menținut detenția reclamanților fără a da nici un motiv sau a fixa orice termen.

38. La 25 aprilie 2001, Curtea Kyiv a condamnat reclamanții. 39. Începând cu aprilie 2000, reclamanții și reprezentanții acestora au depus numeroase cereri procedurale Biroului Procurorului Darnitsky, Curtea Kyiv și Curtea Supremă, solicitând eliberarea reclamanților. De asemenea, ei au prezentat mai multe plângeri procurorilor și Curtea Kyiv care susțin că detenția lor a fost ilegală între noiembrie 1998 și aprilie-mai 1999 atunci când au studiat dosarul și detenția lor nu a fost acoperită de niciun ordin de detenție (a se vedea punctele 10, 29 și 30 de mai sus). 40. Oficiul Procurorului Darnitsky, în răspunsul la cererile și plângerile reclamanților, le-a informat că detenția lor a fost în conformitate cu legea și că nu au existat motive pentru eliberarea lor.

Nu a avansat niciun alt motiv pentru a justifica detenția reclamanților. 41. Curtea Kyiv, în hotărârile sale din 19 mai 1999, 17 august 2000 și 21 februarie 2001, a menținut deținerea reclamanților în reținere, declarând că măsura preventivă alegetă de anchetă este corectă (a se vedea punctele 30, 35 și 37 de mai sus). Cu toate acestea, aceasta nu a abordat plângerile reclamanților cu privire la presupusa ilegalitate a detenției lor între noiembrie 1998 și aprilie 1999. 42. Curtea Supremă, în hotărârile din 9 decembrie 1999 și 19 octombrie 2000, nu a pronunțat nici o hotărâre privind continuarea detenției reclamanților (a se vedea punctele 21 și 32 de mai sus).

43. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Penală se citesc după cum urmează: „Dacă există motive suficiente pentru a considera că acuzatul, dacă este liber, va absoarga de la o anchetă sau de la instanță sau va împiedica stabilirea adevărului într-un caz penal sau va exercita activități penale, și pentru a asigura executarea sentinței, investigatorul și procurorul are dreptul de a impune acuzatului una dintre măsurile preventive prevăzute de art. 149 din Codul ...” „ Măsurile preventive se aplică după cum urmează: (1) o angajament scris care nu se aplică absceptării; (2) o garanție personală; (3) garanția unei organizații publice sau colective de muncă; (3) cauțiunea (3-1); (4) reținută în custodie; (5) supravegherea de către o unitate militară”.

„Detenția reținută ca măsură preventivă se aplică în cazurile pentru care lege prevede o penalitate de mai mult de un an de închisoare. În circumstanțe excepționale, această măsură preventivă poate fi aplicată și în cazurile privind infracțiunile pentru care legea prevede o pedeapsă de până la un an de închisoare...” „Condiția de recomandare a unei persoane în custodie în timpul anchetei infracțiunilor penale nu este de peste două luni. Acest termen poate fi prelungit la patru luni de procurori din district, oraș sau militar, procurori ai flotei sau garnizoane de comandă, sau de alți procurori de același rang, dacă nu este posibil să se încheie ancheta penală, și în absența oricărei motive de modificare a măsurii preventive.

O nouă prelungire a acestui termen la șase luni de la momentul arestării se efectuează numai dacă cazul este excepțional complex, de către Procurorul Republicii Crimee, procurorii regionale, procurorii Kyiv, procurorii militari din districtul sau flota sau de alte procurori egale cu ei. Alte perioade de încarcerare în custodie pot fi prelungite până la un an de către Procurorul General Adjunct al Ucrainei și până la opt luni de către Procurorul General. În urma celor de mai sus, nu este permisă extinderea deținerii la încarcerare. Acuzatul trebuie apoi eliberat imediat. În cazul în care este imposibil să se pună capăt anchetei în cadrul acestor perioade de încarcerare și nu există motive de modificare a măsurii preventive, procurorul general sau adjunctul său are dreptul de a trimite cazul la o instanță în partea care se referă la acuzații care pot fi dovedite.

În ceea ce privește investigația incompletă, cazul este împărțit în proceduri separate și încheiat în conformitate cu normele generale. Materialul referitor la partea încheiată a cazului penal este furnizat acuzatului și reprezentantului său pentru examinare cel târziu la o lună înainte de expirarea perioadei de încarcerare, astfel cum se stabilește la alineatul (2) din prezentul articol. Timpul luat de acuzatul și de reprezentantul său pentru a se întocmi documentele din caz nu trebuie să fie luat în considerare în calculul termenului general de reținere în custodie. În cazul în care instanța trimite cazul înapoi pentru un timp proaspăt, el primește dosarul.

Prelungirea ulterioară a acestei detenții, înainte de a fi transmisă instanței, este reglementată de alineatele (1), (2) și (6) din prezentul articol.” art. 241 Termenii de examinare a cazului de către un singur judecător sau de către o instanță în cadrul ședinței de comitet: „Un caz penal este examinat de către un singur judecător sau o instanță în cadrul ședinței de comitet în termen de cinci zile sau, în cazuri complexe, zece zile de la primirea acestuia de către instanță.” art. 242 (cum este formulat la momentul în care este vorba): chestiunile luate în considerare atunci când comiterea acuzată pentru judecător unic sau o instanță în cadrul ședinței de pregătire examinează următoarele chestiuni cu privire la fiecare dintre acuzați: ... (7) dacă măsurile preventive cu privire la acuzatul au fost selectate corect...” art. 244 (cu textul în termenul material): Hotărârea unei instanțe sau a unui singur judecător în cadrul ședinței pregătitoare „... Dacă este necesară modificarea măsurii preventive, instanța în hotărâre și judecătorul în rezoluție dă motive pentru decizia luată în acest sens.”

5. The applicants were born in 1981. They are currently detained. 6. On 18 August 1998 Mr Solovey confessed that he, Mr Zozulya and Mr Kh. had killed Mrs T. 7. On 19 August 1998 Mr Zozulya made a similar confession. 8. On the same day criminal proceedings against both applicants were initiated. 9. On 11 November 1998 the pre-trial investigation was completed and the applicants were given time to study the case file. 10. From 12 November 1998 until 4 May 1999 the applicants and other parties studied the case-file material. Mr Zozulya did so from 16 November 1998 to 15 April 1999, and Mr Solovey from 20 November 1998 to 3 May 1999. 11. On 13 May 1999 the case was referred to the Kyiv City Court (“the Kyiv Court”), acting as a first-instance court.

12. On 19 May 1999 the court committed the applicants for trial. 13. On 1 July 1999 the Kyiv Court convicted both applicants of aggravated murder and robbery; and sentenced each of them to fourteen years’ imprisonment. 14. On 9 December 1999 the Supreme Court of Ukraine quashed the judgment and remitted the case for additional pre-trial investigation. 15. On 17 January 2000 the criminal case against the applicants was sent to the prosecutor’s office for an additional investigation. 16. On 18 February 2000 the Prosecutor General lodged a request for extraordinary review of the decision of the Supreme Court of 9 December 1999 with the Plenary Supreme Court. 17. On 3 March 2000 the Plenary rejected the request for the review and the case was sent back to the investigator.

18. On 15 June 2000 the additional investigation was completed and the applicants were given time to study the case file. 19. On 20 July 2000 the case was referred to the Kyiv Court. 20. On 17 August 2000 the Kyiv Court remitted the case for additional investigation. 21. On 19 October 2000 the Supreme Court upheld that ruling of 17 August 2000. 22. On 30 January 2001, after additional investigation, the case was referred again to the Kyiv Court. 23. On 21 February 2001 the Kyiv Court committed the applicants for trial. 24. On 25 April 2001 the Kyiv Court convicted Mr Zozulya and Mr Solovey of aggravated murder and robbery; and sentenced them, respectively, to fourteen and ten years’ imprisonment.

25. On 25 April 2002 the Supreme Court upheld the judgment of the Kyiv Court. 26. Mr Solovey and Mr Zozulya were arrested on 18 August and 19 August 1998 respectively . 27. On 20 August 1998 the Kyiv Podolsky District Prosecutor ordered the detention of Mr Zozulya for two months on the ground that he had committed a serious offence and might abscond. 28. On 21 August 1998 the same preventive measure was chosen for Mr Solovey on the same grounds. 29. On 19 October 1998 the Kyiv Podolsky District Prosecutor prolonged the applicants’ detention up to three months – until 20 November 1998 for Mr Zozulya and 21 November 1998 for Mr Solovey. 30. On 19 May 1999 the Kyiv Court, in the committal hearing, maintained the applicants’ detention without giving any grounds or fixing any time limit.

31. In its judgment of 1 July 1999 the Kyiv Court, having convicted the applicants, also decided that they should remain in custody until the judgment became final. 32. On 9 December 1999 the Supreme Court of Ukraine, having quashed the judgment of 1 July 1999 in full, made no ruling in respect of the applicants’ further detention. 33. On 28 January 2000 the Kyiv Prosecutor’s Office ordered the applicants’ detention for one month – until 28 February 2000. 34. On 27 March 2000 the Deputy Prosecutor General extended the applicants’ detention to eight months without giving any grounds – up to 17 June 2000 for Mr Zozulya and up to 18 June 2000 for Mr Solovey. 35. On 17 August 2000 the Kyiv Court, having remitted the case for additional investigation, maintained the applicants’ detention without giving any reason or fixing any time-limits.

36. On 6 December 2000 the Darnitsky Prosecutor’s Office ordered the applicants’ further detention for one month – until 5 January 2001. 37. On 21 February 2001 the Kyiv Court, in the committal hearings, maintained the applicants’ detention without giving any reason or fixing any time-limits. 38. On 25 April 2001 the Kyiv Court convicted the applicants. 39. From April 2000 onwards the applicants and their representatives lodged numerous procedural applications with the Darnitsky Prosecutor’s Office, the Kyiv Court and the Supreme Court, requesting the applicants’ release. They also submitted several complaints to the prosecutors and the Kyiv Court alleging that their detention had been unlawful between November 1998 and April-May 1999 when they had been studying the case file and their detention had not been covered by any detention order (see paragraphs 10, 29 and 30 above).

40. The Darnitsky Prosecutor’s Office, in reply to the applicants’ requests and complaints, informed them that their detention had been in compliance with the law and that there had been no grounds for their release. It did not advance any other reasoning to justify the applicants’ detention. 41. The Kyiv Court, in its decisions of 19 May 1999, 17 August 2000 and 21 February 2001, maintained the applicants’ detention on remand stating that the preventive measure chosen by the investigation was correct (see paragraphs 30, 35 and 37 above). It did not, however, address the applicants’ complaints about the alleged unlawfulness of their detention between November 1998 and April 1999. 42. The Supreme Court, in its decisions of 9 December 1999 and 19 October 2000, did not make any ruling on the applicants’ further detention (see paragraphs 21 and 32 above).

43. The relevant provisions of the Code of Criminal Procedure read as follows: “If there are sufficient grounds to consider that the accused, if at liberty, will abscond from an investigation or the court, or will obstruct the establishment of the truth in a criminal case or will pursue criminal activities, and in order to ensure the execution of the sentence, the investigator and prosecutor shall be entitled to impose on the accused one of the preventive measures envisaged by Article 149 of the Code ...” “The preventive measures shall be as follows: (1) a written undertaking not to abscond; (2) a personal surety; (3) the surety of a public organisation or labour collective; (3-1) bail; (4) remand in custody; (5) supervision by the command of a military unit.” “Detention on remand as a preventive measure shall be applied in cases concerning offences for which the law envisages a penalty of more than one year’s imprisonment.

In exceptional circumstances this preventive measure can be applied also in cases concerning offences for which the law envisages a penalty of up to one year’s imprisonment...” “The term for remanding a person in custody during the investigation of criminal offences shall be not more than two months. This term may be extended to four months by district, city or military prosecutors, prosecutors of the fleet or command garrison, or other prosecutors of the same rank, if it is not possible to terminate the criminal investigation, and in the absence of any grounds for changing the preventive measure. A further extension of this term to six months from the time of arrest shall be effected only if the case is exceptionally complex, by the Prosecutor of the Republic of the Crimea, regional prosecutors, Kyiv prosecutors, military prosecutors of the district or fleet, or other prosecutors equal to them in rank.

Further periods of remand in custody may be extended for up to one year by the Deputy Prosecutor General of Ukraine, and up to eighteen months by the Prosecutor General. Subsequent to the above, no further extensions of detention on remand shall be allowed. The accused must then be immediately released. If it is impossible to terminate the investigation within these remand periods and there are no grounds for changing the preventive measure, the Prosecutor General or his Deputy shall be entitled to refer the case to a court in the part which relates to accusations which can be proved. As regards the incomplete investigation, the case shall be divided into separate proceedings and completed in accordance with the general rules.

The material relating to the completed part of the criminal case shall be provided to the accused and his representative for examination not later than one month before the expiry of the remand period, as established by paragraph 2 of this Article. The time taken by the accused and his representative to apprise themselves of the material in the case file shall not be taken into account in calculating the overall term of remand in custody. If the court refers the case back for a freshtime he receives the case file.

Further prolongation of such detention, before the case is remitted to the court, shall be governed by paragraphs 1, 2 and 6 of this Article.” Article 241 Terms of examination of the case by a single judge or a court in the committal hearing “A criminal case shall be examined by a single judge or a court in the committal hearing within five days or, in complex cases, ten days after its receipt by the court.” Article 242 (as worded at the material time): Issues considered when committing the accused for trial “Single judges or a court in a preparatory sitting shall consider the following issues with respect to each of the accused: ... (7) whether the preventive measure with respect to the accused has been selected correctly...” Article 244 (as worded at the material time): Decision of a court or of a single judge at the preparatory hearing “... If it is necessary to change the preventive measure, the court in a ruling and the judge in a resolution shall give reasons for the decision taken to that effect.”