A DOUA SECȚIUNE DE Cerere n 25987/03 prezentată de Pakize KESK.N împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 9 decembrie 2008 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișl Karakaș, judecători și Sally Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 28 mai 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta, dl Pakize Keskin, este resortisant turc, născută în 1969 și rezidentă în Kocaeli. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Bayraktar, avocat în Kocaeli. În cazul în care, în conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1). La 25 octombrie 2000, reclamanta, în dezacord cu suma plătită de conducere, a introdus o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere la Tribunalul de Mare Instanță din Gebze ( La 1 octombrie 2002, Curtea de Casație a confirmat această decizie, iar indemnizația suplimentară, plus dobândă, a fost plătită reclamantei la 29 ianuarie 2003, data la care suma datorată se ridica la 76 878 700 000 TRL. GRIEF. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale ca urmare a insuficienței alocației suplimentare de expropriere și a întârzierii administrației în plata acesteia. Curtea amintește în primul rând că, la 6 noiembrie 2006, a decis să comunice guvernului motivul recurentei, astfel cum se menționează mai sus. La 27 aprilie 2007, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 28 iunie 2007, care a fost invitată să își transmită observațiile ca răspuns înainte de 20 septembrie 2007. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 12 martie 2008, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a expirat și nu a solicitat nicio prelungire a acesteia. Aceasta a indicat că, în temeiul aceluiași articol, poate anula o cerere de rol în cazul în care, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea și subliniază, de asemenea, că această scrisoare a fost primită de reclamant la 19 martie 2008 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. , Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de convenție sau a protocoalelor sale care să impună continuarea examinării cererii; prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să elimine cererea de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte
Requête n
o
25987/03
présentée par Pakize KESKİN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 9 décembre 2008 en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Ireneu Cabral Barreto,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
Nona Tsotsoria,
Ișıl Karakaș,
juges,
et de Sally Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 28 mai 2003,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Pakize Keskin, est une ressortissante turque, née en 1969 et résidant à Kocaeli. Elle est représentée devant la Cour par M.
M.
Bayraktar, avocat à Kocaeli. Le gouvernement turc («
le
Gouvernement
») est représenté par son agent.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
La direction générale des routes nationales («
la direction
») procéda à l'expropriation d'un terrain sis dans le village de Tavșanlı (Gebze) appartenant à la requérante.
Le 25 octobre 2000, la requérante, en désaccord avec le montant payé par la direction, introduisit un recours en augmentation de l'indemnité d'expropriation auprès du tribunal de grande instance de Gebze («
le
tribunal
»).
Par un jugement du 30 avril 2002, le tribunal donna gain de cause à la requérante et lui accorda 34
376
000
000 livres turques (TRL). Cette somme était assortie d'intérêts moratoires simples au taux légal, à calculer à partir de la date de cession du bien à la direction.
Le 1
er
octobre 2002, la Cour de cassation confirma cette décision.
L'indemnité complémentaire, majorée d'intérêts, fut versée à la requérante le 29 janvier 2003, date à laquelle la somme due s'élevait à 76
878
700
000
TRL.
GRIEF
Invoquant l'article 1 du Protocole n
o
1, la requérante se plaint d'une atteinte à son droit au respect de ses biens résultant de l'insuffisance de l'indemnité complémentaire d'expropriation ainsi que du retard de l'administration dans le paiement de celle-ci.
La Cour relève qu'il n'y a pas lieu d'examiner plus avant le recours introduit par la requérante pour les motifs suivants.
La Cour rappelle d'abord que, le 6 novembre 2006, elle a décidé de communiquer au Gouvernement le grief de la requérante tel qu'exposé ci
‑
dessus.
Le 27 avril 2007, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 28 juin 2007, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 20 septembre 2007.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 12 mars 2008, sur le fondement de l'article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l'attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu'elle n'en avait sollicité aucune prolongation. Elle y a indiqué qu'aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l'espèce, les circonstances donnent à penser qu'un requérant n'entend pas maintenir sa requête. Elle relève par ailleurs que cette lettre a bien été reçue par la partie requérante le 19 mars 2008 et constate qu'à ce jour elle est restée sans réponse.
À la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que la requérante n'entend plus maintenir sa requête au sens de l'article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l'article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n'exige la poursuite de l'examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Sally Dollé
Françoise Tulkens
Greffière
Présidente