CASE OF CRISTEA v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
CASE OF CRISTEA v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2009)
©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (
www.csm1909.ro
) și al Institutului European din România (
www.ier.ro
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document
was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (
www.csm1909.ro
) and the European Institute of Romania (
www.ier.ro
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secția a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 7629/04
prezentată de Marian CRISTEA
împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a III-a), statuând la data de 6 ianuarie 2009 în cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, președinte,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power, judecători;
și Santiago Quesada, grefier de secție,
Având în vedere cererea menționată anterior înaintată la data de 16 decembrie 2003,
Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, a pronunțat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamantul, domnul Marian Cristea, este cetățean român, s-a născut în anul 1957 și locuiește la Urechești, județul Vrancea. Guvernul român (
Guvernul
) a fost reprezentat de agentul său guvernamental pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, domnul Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
A. Circumstanțele cauzei
Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează
:
Reclamantul, fost militar, a intentat o acțiune pentru plata unei compensații cu titlu de pensie. Acțiunea a fost îndreptată împotriva Ministerului Apărării, fostul angajator al reclamantului și Ministerului Finanțelor.
Prin decizia din data de 5 martie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Galați, de confirmare a hotărârii judecătorești a Tribunalului Sibiu din data de 30 mai 2002, acțiunea reclamantului a fost admisă și instanțele au cerut Ministerului Apărării și Ministerului Finanțelor să plătească reclamantului suma de 55.749.275 lei vechi românești (ROL).
Prin decizia din data de 4 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul extraordinar în anulare promovat de procurorul general și a anulat decizia din data de 5 martie 2002, respingând apoi acțiunea reclamantului.
B. Dreptul și practica interne pertinente
Esențialul dreptului intern pertinent este descris în Hotărârile
Brumărescu împotriva României
, [GC], nr. 28342/95, paragrafele 32-33, CEDH 1999-VII,
SC Mașinimportexport Industrial Group SA împotriva României
, nr. 22687/03, 1 decembrie 2005, paragraful 22 și
Driha împotriva României
(nr. 29556, paragrafele 10-17, 21 februarie 2008.
PLÂNGERE
Invocând art. 6 alin. 1 din Convenție, reclamantul se plânge de o atingere adusă dreptului la securitatea raporturilor juridice și dreptului la un proces echitabil datorită rejudecării hotărârii definitive pronunțată în favoarea sa, în urma recursului extraordinar în anulare promovat de procurorul general.
Reclamantul se plânge de o atingere adusă dreptului său la respectarea bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ținând cont de faptul că în urma recursului extraordinar în anulare promovat de procurorul general și admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost privat de creanța sa pe care o deținea în baza unei hotărâri judecătorești definitive.
Reclamantul invocă de asemenea încălcarea art. 13 din Convenție, cu același titlu ca cea a art. 6.
În final invocă încălcarea art. 14 din Convenție, plângându-se de discriminare în raport cu alte persoane aflata în aceeași situație, care au primit compensația cu titlu de pensie, potrivit aceluiași temei legal ca cel invocat de el.
ÎN DREPT
La data de 19 noiembrie 2008 Curtea a primit de la Guvern declarația următoare
:
«
Declar că Guvernul român se oferă să-i plătească domnului Marian Cristea, cu titlu gratuit, suma de 1.200 euro, la care se adaugă suma de 6.341 lei românești restituită de reclamant în urma deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 4 noiembrie 2003, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata de schimb din ziua plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu
art. 37 alin. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei.
Guvernul se obligă să renunțe la orice fel de pretenție față de reclamant în privința faptelor aflate la originea cererii de mai sus, inclusiv respectarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 4 noiembrie 2003 sau orice altă hotărâre judecătorească de condamnare a reclamantului la rambursarea sumei în litigiu. »
La data de 14 octombrie 2008 Curtea a primit declarația următoare, semnată de partea reclamantă:
«
Subsemnatul, Marian Cristea, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1.200 euro, la care se adaugă suma de 6.341 lei românești restituită de reclamant în urma deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 4 noiembrie 2003, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata de schimb din ziua plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu
art. 37 alin. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Constat de asemenea că Guvernul român se obligă să renunțe la orice fel de pretenție în privința faptelor aflate la originea cererii de mai sus, inclusiv respectarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 4 noiembrie 2003 sau orice altă hotărâre judecătorească ce ar dispune rambursarea sumei în litigiu.
Accept această propunere și renunț de altfel la orice pretenție împotriva României în privința faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluționată.»
Curtea ia act de soluționarea pe care amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenția și Protocoalele sale și nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1
in fine
din Convenție). În consecință, se scoate cauza de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Josep Casadevall,
președinte
Santiago Quesada,
grefier