2ra-420/24 — Cu privire la anularea ordinului, restabilirea la muncă etc.

La 19 iulie 2021, Tatiana Iaţco a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL ,,Richi-Tichi”, intervenient accesoriu Inspectoratul de Stat al Muncii cu privire la anularea ordinului, restabilirea la muncă, încasarea plăților salariale şi a prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că începând cu anul 2012, reclamanta Tatiana Iaţco a fost angajată în cadrul companiei SRL „Richi-Tichi”, în decurs de mai mulţi ani activând în cadrul întreprinderii în calitate de XXXX XX.

A invocat reclamanta că datorită amenințărilor permanente şi climatului psihologic insuportabil creat de către angajator la locul de muncă, la data de 21 decembrie 2020, Tatiana Iaţco a depus cerere de demisie din funcţia de XXXX XX, anunțând despre aceasta angajatorul, în formă scrisă, în conformitate cu art. 85 alin. (1) în coroborare cu alin. (41) din Codul Muncii, solicitând angajatorului desfacerea contractului individual de muncă.

A menționat reclamanta că fiindu-i înaintată angajatorului cererea salariatului privind demisia sa, această cerere urmează a fi pusă în aplicare de către angajator prin întocmirea şi emiterea, în termenii stabiliți de lege, a ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) de acceptare a demisiei şi eliberare din funcție a salariatului. În caz contrar, dacă angajatorul omite să îndeplinească obligațiile sale legale, cererea de demisie a salariatului își produce efectul automat, în modul prevăzut la art. 85 alin. (3) din Codul Muncii, salariatului revenindu-i dreptul să înceteze lucrul, iar angajatorului revenindu-i obligația să efectueze achitarea deplină a drepturilor salariale ce i se cuvin salariatului şi să-i elibereze documentele de activitate a acestuia în unitate. Din motive legate de stresul şi presiunea psihologică suportate la locul de muncă în decursul unei perioade de timp îndelungate, starea de sănătate a reclamantei s-a înrăutățit considerabil, inclusiv, i-a scăzut drastic vederea, iar începând cu 04 ianuarie 2021, Tatiana Iaţco s-a îmbolnăvit grav şi s-a aflat în concediu medical, fapt confirmat prin certificatele medicale.

A mai menționat că la 06 ianuarie 2021 a înaintat angajatorului o notă informativă scrisă referitor la cererea sa cu privire la demisia din funcție şi menținerea în continuare a cererii sale privind demisia din funcție din data de 21 decembrie 2020 şi achitarea deplină a drepturilor salariale. Astfel, angajatorul a fost informat despre faptul că Tatiana Iaţco se află în concediu medical. 1

A relatat că potrivit avizului de recepție, această nota informativă (notificare) a fost adusă la cunoștința administrației SRL „Richi-Tichi” la data de 11 ianuarie 2021. Însă, necătând la faptul că salariatul a informat de două ori administrația SRL „Richi-Tichi”, inclusiv cu aviz de recepție, despre demisia sa din funcție şi aflarea în concediu medical, administrația SRL „Richi-Tichi”, în mod arbitrar, a notificat reclamanta Tatiana Iaţco despre inexistența cererii de demisie şi a solicitat prezența la serviciu pe marginea absenței nemotivate de la locul de muncă, făcând referire la „art. 4 din codul muncii”, articol inexistent în Codul Muncii al RM.

A comunică că în aceste condiții, la 12 martie 2021 Tatiana Iaţco a expediat în adresa angajatorului o notificare repetată, prin care, necătând la amenințările la care recurge administrația SRL „Richi-Tichi”, a reiterat cu toată certitudinea dezideratul personal de a menține cererea din 21 decembrie 2020 privind demisia sa din funcție şi, respectiv, declarând că nu intenționează să o retragă sau în alt mod să renunțe la ea. De altfel, Tatiana Iaţco a comunicat angajatorului despre aflarea sa în concediu medical, fapt confirmat prin certificatele medicale. Iar, drept consecință, a solicitat angajatorului eliberarea ordinului privind eliberarea sa din funcția de XX - XXXX al SRL „Richi- Tichi”, achitarea integrală a drepturilor salariale restante, inclusiv, salariul de funcție neachitat, concediul de odihnă plătit nefolosit de 33 zile, îndemnizațiile şi alte plăţi prevăzute de legislație.

A precizat că potrivit avizului de recepție, această notificare repetată a fost adusă la cunoștința administrației SRL „Richi-Tichi” la 15 martie 2021. Însă, prin răspunsul administrației SRL „Richi-Tichi”, recepționat la 19 aprilie 2021, se afirmă arbitrar că nu a parvenit nici o cerere de demisie din partea Tatianei Iaţco şi că aceasta a fost concediată pentru absența nemotivată de la lucru. La răspunsul prenotat a fost anexată o copie a ordinului nr. X/XX C din 14 aprilie 2021 emis de către SRL „Richi-Tichi”, prin care se concediază doamna Tatiana Iaţco din funcţia de XXXXXX la 14 aprilie 2021, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul Muncii.

A indicat că a luat cunoștință cu această copie a ordinului nr. X/X C din 14 aprilie 2021 cu privire la concediere, emis de către SRL „Richi-Tichi” la data de 19 aprilie 2021, conform avizului de recepţie.

A considerat că SRL „Richi-Tichi”, în calitate de titular al raporturilor de muncă, prin asumarea responsabilităților de angajator, la emiterea actului contestat era obligat să respecte normele constituţionale şi legislaţia muncii, cu particularitățile de rigoare. Or, dacă SRL „Richi-Tichi” a iniţiat procedura de încetare a raporturilor de muncă cu reclamanta, prin concediere, prevăzut de art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul Muncii, este de neînțeles faptul de ce nu s-au respectat garanțiile minime acordate de legislația muncii, în particular să examineze atât cererea de demisie din 21 decembrie 2020 cât si cea de reconfirmare din 06 ianuarie 2021, luarea în calcul a aflării doamnei Tatiana Iaţco în concediul medical din 04 ianuarie 2021 - 10 martie 2021 cu acordarea drepturilor salariale şi altor facilitați salariale negociate, aducerea la cunoştinţă a actului angajatorului etc. 2

În acest context, a mai învederat că pe lângă faptul că sănătatea reclamantei a fost afectată prin însăşi activitatea grea şi stresantă desfăşurată pentru o perioadă lungă de timp în cadrul SRL „Richi-Tichi”, încetarea raporturilor de muncă subit prin concediere, pe măsură ce a fost depusă cerere de demise la data de 21 decembrie 2020 şi reconfirmată în 06 ianuarie 2021, precum şi în perioada concediului medical, a amplificat degradarea vizibilă a sănătăţii personale, fiind în concediul medical în perioada 04 ianuarie 2021 - 10 martie 2021, prin care fapt a suportat un prejudiciul moral considerabil.

A mai menționat că în decurs de mai mulți ani a activat în cadrul SRL „Richi-Tichi” în calitate de XXXX XX, însă a fost concediată din funcția de XXXXX, potrivit ordinului nr. X/XXC din 14 aprilie 2021.

A specificat că partea pârâtă a emis ordinul de concediere în baza proceselor - verbale din 27 ianuarie 2021, din 29 ianuarie 2021 şi din 05 februarie 2021, ceea ce, reprezintă o vădită încălcare a legii şi concediere abuzivă, contrară art. 8 din CEDO.

A relatat că ordinul contestat contravine art. 86 alin. (1) şi (2) din Codul Muncii, deoarece nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical. [...], precum şi în perioada detașării, cu excepția cazurilor de lichidare a unității. Astfel, din cuprinsul ordinului contestat a reținut că concedierea survine ca temei al absenței salariatului fără motive întemeiate de la lucru timp de 4 ore consecutive pentru zile de muncă și anume din 27 ianuarie 2021, din 29 ianuarie 2021 şi din 05 februarie 2021, însă, nu este de acord cu cele reținute în ordinul de concediere deoarece angajatorul a fost informat prin notificarea din 06 ianuarie 2021, recepționată de angajator la 11 ianuarie 2021, despre faptul că reclamanta s-a află în concediu medical, fapt ce se confirmă prin certificatele medicale nr. XXXXX, nr. XXXXX, nr. XXXXX şi nr. XXXXX, iar, din conținutul acestora rezultă că Tatiana Iaţco s-a aflat în concediul medical din 04 ianuarie 2021 - 10 martie 2021.

A considerat că ordinul nr. X/XXC din 14 aprilie 2021 cu privire la concedierea doamnei Tatiana Iaţco este ilegal, iar în condițiile în care angajatorul nu respectă normele legale prenotate, soluția impusă de legislația muncii este exact restabilirea persoanei la locul de muncă, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă şi a prejudiciilor suportate.

În circumstanțe descrise, reclamanta a considerat că se impune obligarea societății-pârâte de a achita Tatianei Iaţco despăgubirea pentru întreaga perioadă de absență forţată de la muncă până la data emiterea hotărârii judecătorești într-o mărime a unui salariu mediu lunar al salariatului, care constituie suma de 3500,00 de lei/lunar în coroborare cu totalitatea lunilor la care angajatorul nu a achitat salariul. Or, până la momentul adresării cu acțiune în instanța de judecată au trecut aproximativ 6 luni x 3500,00 de lei (salariu lunar) - 21 000,00 de lei pentru întreaga perioadă de absență forţată de la muncă. 3

Totodată, reclamanta a considerat că în conformitate cu legislația în vigoare, se impune achitarea de către angajatorul SRL ,,Richi-Tichi” a îndemnizației de incapacitate temporară de muncă pentru concediul medical al angajatului Tatiana Iaţco din 04 ianuarie 2021 - 10 martie 2021 (66 zile), potrivit certificatelor medicale nr.XXXXX, XXXXX, XXXXX şi nr. XXXX, ceea ce constituie sumă totală de 10 500,00 de lei.

De asemenea, a considerat că în conformitate cu legislația în vigoare, se impune achitarea de către angajatorului SRL „Richi-Tichi” a concediului anual nefolosit în mărime de 33 zile lucrătoare, ceea ce constituie sumă totală de 5250,00 de lei.

Suplimentar, reclamanta a solicitat şi încasarea din contul SRL „Richi- Tichi” în beneficiul Tatianei Iațco prejudiciului moral în sumă de 10 000,00 de lei, pe care îl consideră justificat şi rezonabil, care va asigura o echitate sufletească, în raport cu suferințelor şi frustrărilor cauzate, prin lezarea cinstei şi demnităţii, reputaţiei profesionale, formată pe baza mai multor ani de activitate, precum şi lipsa de profesionalism de care a dat dovadă angajatorul faţă de angajat.

În acest context, prin prisma celor relatate supra, reclamanta a solicitat anularea ordinului nr. X/XX C din 14 aprilie 2021 cu privire la concediere emis de către SRL „Richi-Tichi” - ca fiind ilegal, restabilirea Tatianei Iaţco la locul de muncă în calitate de XXX XX al SRL „Richi-Tichi”, încasarea din contul SRL „Richi-Tichi” în beneficiul Tatianei Iațco a sumei de 36 750,00 de lei, cu titlu de prejudiciul material, suma de 10 000,00 de lei, cu titlu de prejudiciul moral, precum și încasarea cheltuielilor de judecată aferente judecării prezentei cauze cât şi constatarea faptului ca au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale reclamantei prin prisma art. 8 din CEDO. Acțiunea reconvențională.

La 11 martie 2022, SRL ,,Richi-Tichi” a depus cerere reconvențională împotriva Tatianei Iaţco, Instituția Medico-Sanitară Publică ,,Asociația Medicală Teritorială Ciocana” şi Instituția Medico-Sanitară Publică ,,Centrul de Sănătate Budeşti” cu privire la anularea actelor juridice.

În motivarea acțiunii reconvenționale, a remarcat că începând cu primele zile ale anului 2021, Tatiana Iaţco care activa în funcția de XXXX-XX al SRL ,,Richi-Tichi”, nu s-a mai prezentat la locul de muncă, iar, administratorul întreprinderii a luat măsuri pentru ținerea contabilității, încheind contract de prestări servicii evidență contabilă nr. 8/21 din 04 ianuarie 2021 cu SRL ,,Erhan Consulting”.

A menționat că SRL ,,Richi-Tichi” până la 31 martie 2021 urma să prezinte către organul fiscal şi alte organe de stat declarațiile corespunzătoare, la încheierea anului 2020, potrivit art.24 alin.(2) al Legii contabilității şi raportării financiare, pe când, XXXX-XX Tatiana Iaţco această obligaţie de serviciu până la încheierea lui în gestiune nu a executat-o. 4

A mai indicat că în calitatea sa de XXXX-XX al SRL „Richi Tichi” Tatiana Iaţco a omis să anunțe conducerea întreprinderii despre lipsa sa îndelungată de la locul de muncă şi motivele lipsei, în toată perioada de lipsă manifestând neglijență totală faţă de obligaţiile sale de muncă. Mai mult ca atât, dânsa nu a întreprins nici o acţiune pentru a comunica conducerii SRL „Richi Tichi” despre necesitatea urgentă de a fi înlocuită la sfârșit de an, motiv din care, pentru a reduce riscurile de prejudiciere legate nemijlocit de lipsa de la locul de muncă a XXXXX-XX, SRL ,,Richi- Tichi” a fost nevoit să contacteze servicii de evidenţă contabilă din exterior, având în același timp un post de XXXX-XX ocupat, dar nefuncțional din vina Tatianei Iaţco.

În acest mod, a informat că a fost încheiat contractul nr. X/XX din 04 ianuarie 2021 în regim de urgenta, cu SRL ,,Erhan Consulting” SRL, pentru serviciile cărora SRL ,,Richi-Tichi” a suportat costurile nejustificate în sumă de 14 000,00 de lei şi reprezintă prejudiciul adus întreprinderii de lipsa de la locul de muncă a XXXXX XX. Astfel, încheierea acestui contract a constituit o măsură asiguratorie, deoarece pârâta Tatiana Iaţco a plasat întreprinderea SRL ,,Rihci-Tichi” într-o situaţie incertă, iar neluarea măsurilor necesare şi urgente putea da naştere riscului de sancţionări, care puteau fi evitate prin activitatea la timp a contabilității.

Astfel, din motivul cauzării de prejudicii SRL ,,Richi-Tichi”, ultima la data de 17 decembrie 2021 a înaintat o pretenție către Tatiana Iaţco, prin care a solicitat repararea prejudiciului material în sumă de 14 000,00 de lei, cauzat de lipsa culpabilă a angajatului de la locul de muncă pe perioadă îndelungată şi neluarea de angajat a măsurilor pentru prevenirea lui. Or, potrivit art. 334 alin (2) din Codul Muncii, salariații nu răspund pentru pierderile inerente procesului de producție, care se încadrează în limitele prevăzute de normele tehnologice sau de legislația în vigoare, pentru prejudiciile materiale provocate în circumstanțe neprevăzute care nu puteau fi înlăturate, precum şi în alte cazuri similare.

A mai menționat că nu există nici o dovadă faptului, că circumstanţele ce au stat în faţa pârâtei/reclamantei Tatiana Iaţco au fost neprevăzute într-o asemenea măsură, că condițiile de prejudiciere a SRL ,,Richi -Tichi”, prin fapta sa, nu puteau fi înlăturate.

În continuare, cu privire la pretinsul concediu în care s-a aflat Tatiana Iaţco, o perioadă îndelungată, începând cu 08 decembrie 2020, SRL ,,Richi- Tichi” a evidențiat că din conținutul deciziilor emise de CNAS cu privire la refuzul în stabilirea îndemnizației pentru concediu medical, rezultă că Tatiana Iaţco s-a aflat în concediu medical, cu boală obișnuită sau accidente nelegate de muncă, în perioada 08 decembrie 2020 - 18 decembrie 2020, potrivit certificatului medical nr. XXXXXX cu tratament ambulatoriu, în perioada 04 ianuarie 2021- 25 ianuarie 2021, potrivit certificatului medical nr.XXXXXX cu tratament ambulatoriu; în perioada 26 ianuarie 2021 - 06 februarie 2021 potrivit certificatului medical nr.XXXXX cu tratament ambulatoriu; în perioada 08 februarie 2021 – 12 februarie 2021 potrivit certificatului medical nr. XXXXX cu tratament staționar. Însă, după data de 12 februarie 2021 şi 5 până la data concedierii – 14 aprilie 2021, Tatiana Iaţco nu a adus careva confirmări privind lipsa sa motivată de la locul de muncă.

Subsecvent a notat că în privința perioadei 08 februarie 2021-12 februarie 2021, 08 decembrie 2020 -18 decembrie 2020, SRL ,,Richi-Tichi” nu înaintează careva obiecții, or, din datele cunoscute, acordarea asistenței medicale pârâtei/reclamante Tatiana Iaţco a fost justificată. Însă, în privința perioadelor 04 ianuarie 2021 - 25 ianuarie 2021, 26 ianuarie 2021 – 06 februarie 2021 şi 13 februarie 2021 - 09 martie 2021, SRL ,,Richi-Tichi” a expus critici privind aflarea pârâtei în concediu medical, deoarece după cum rezultă din referinţa prezentată de IMSP ,,Centrul de Sănătate Budeşti”, Tatiana Iaţco nu s-a adresat medicului său de familie unde se află la evidență la IMSP AMT Ciocana, din anul 2008.

De asemenea, a dorit să atragă atenția la faptul că medicul V. Caliga a indicat la administrarea preparatelor medicamentoase timp de 10 zile, iar ulterior, nu a fost adus nici un argument necesității aflării pârâtei în concediu medical şi prelungirii lui până la data de 25 ianuarie 2021, motiv din care SRL ,,Richi-Tichi” deduce că Tatiana Iaţco a refuzat solicitarea serviciului 112, ce de fapt indică la un risc redus, apreciat de medic că starea sănătății pacientei ar fi fost în pericol. Totodată, la expirarea acelor 10 zile de tratament şi până la data de 25 ianuarie 2021, medicul a indicat la ameliorarea stării sănătăţii pacientei Tatiana Iaţco la nivel de lucru. Adică, premise pentru prelungirea aflării în concediu medical nu au fost.

Necătând la aceasta, Tatiana Iaţco la data de 26 ianuarie 2021 s-a prezintat la altă instituție medicală IMSP AMT Ciocana, unde a solicitat deschiderea unui nou certificat de concediu medical, eventual prin ducerea în eroare a medicului cu privire la situația sa reală. De asemenea, la 13 februarie 2021 se prezintă iarăși la IMSP AMT Ciocana, unde iarăși deschide certificat de concediu medical. Din referinţa prezentată de IMSP AMT Ciocana, în afară de o frază generală că eliberarea certificatelor a fost “argumentată”, necesitate de aflare în concediu medical nu se poate constata. Totodată, pentru ultima perioadă însăși instituția medicală nu a prezentat datele către CNAS pentru stabilirea indemnizației, iar Iaţco Tatiana nu a înaintat către IMSP AMT Ciocana careva pretenţii pe acest fapt. Concomitent, eliberarea certificatelor date nu a mai avut impedimente de tipul riscului pretins de COVID-19, care ar fi împiedicat adresarea pârâtei Iaţco Tatiana la medicul de familie după locul de evidenţă la IMSP AMT Ciocana.

Descrierea situației supra o consideră necesară pentru a demonstra acționarea cu rea-credinţă a reclamantei pe acțiunea inițiată de Tatiana Iaţco împotriva SRL ,,Richi Tichi” şi încercarea de îmbogățire nejustificată, prin hotărâre judecătorească. Aceste circumstanţe indică cert la obținerea fără motiv serios, a certificatelor de concediu medical de Iaţco Tatiana, cu încălcarea regulilor de eliberare şi posibilitatea lor de a fi declarate ineficiente, potrivit art.357, art. 358 din Codul civil, iar, pârâții IMSP AMT Ciocana şi IMSP Centrul de Sănătate Budeşti nu au avut motive plauzibile să le elibereze. 6

În acest sens, SRL „Richi-Tichi” a invocat că deciziile CNAS de refuz în stabilirea îndemnizației în baza certificatelor de concediu medical, pe motiv că persoana a realizat venit asigurat, şi care nu au fost contestate de Tatiana Iaţco, motiv din care consideră că se concluzionează faptul că în perioadele 04 ianuarie 2021 – 25 ianuarie 2021 şi 26 ianuarie 2021 – 06 februarie 2021, eventual prin fraudă, activând real la altă unitate, Tatiana Iaţco a obținut certificate medicale, la care nu a avut dreptul, pentru a invoca pretinsa aflare în concediu medical faţă de SRL ,,Richi-Tichi”.

La fel, a considerat că pentru perioada 13 februarie 2021 - 09 martie 2021 nu s-a solicitat nimic la CNAS, or, această situație a utilizat-o cu rea- credinţă pentru înaintarea unei acţiuni în justiţie, crezând că va putea lejer să ducă în eroare instanţa de judecată. Respectiv, această situaţie combate definitiv şi argumentul lansat de Tatiana Iaţco, că ar fi fost în pretinsa imposibilitate de a munci şi dreptul pretins la muncă, ar fi fost îngrădit de către SRL ,,Richi-Tichi”, mai mult ca atât pentru pârâta/reclamanta Tatiana Iaţco certificatele de concediu medical nu au produs efectele juridice prevăzute de lege, fapt reținut de CNAS.

Reieșind din cele expuse mai sus, SRL „Richi-Tichi” a solicitat admiterea acțiunii reconvenționale, declararea ineficiente certificatele de concediu medical Seria XX nr. XXXXX eliberat de IMSP ,,Centrul de Sănătate Budeşti” şi Seria X nr. XXXX, Seria X nr. XXXX eliberate de IMSP AMT Ciocana sau nulitatea lor din oficiu, cu încasarea de la Tatiana Iaţco în beneficiul SRL „Richi-Tichi” a prejudiciului material cauzat în sumă de 14000,00 de lei, cât şi a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară din 04 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a primit în procedură acțiunea reconvențională depusă de SRL ,,Richi-Tichi” împotriva Tatianei Iaţco, IMSP ,,Asociația Medicală Teritorială Ciocana” şi IMSP ,,Centrul de Sănătate Budeşti” cu privire la anularea actelor juridice (f.d. 167, vol.I).

La 21 decembrie 2022, avocatul Valentin Fediuc, în interesele apelantei SRL ,,Richi-Tichi”, a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 12 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.193, vol.I).

La 10 mai 2023, reprezentantul apelantei SRL ,,Richi-Tichi” – avocatul Valentin Fediuc, a prezentat cererea de apel motivată, fără a fi însoțită de dovada achitării taxei de stat (f.d. 211/212, vol.I).

La 18 mai 2023, apelanta Tatiana Iaţco, a prezentat cererea de apel motivată prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea parțială a hotărârii instanței de fond în partea respingerii cererii de chemare în judecată, cu emiterea unei decizii de admitere integrală a cererii de chemare în judecată (f.d. 216/227, vol.I).

Prin încheierea din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a acceptat spre examinare apelul declarată de apelanta Tatiana Iaţco (f.d. 234, vol.I).

Prin încheierea din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit cererea de apel depusă de avocatul Valentin Fediuc, în interesele apelantei SRL ,,Richi-Tichi”, din motivul neîndeplinirea indicațiilor instanței de apel, expuse în încheierea (fără curs) din 03 mai 2023 (f.d. 228/233, vol.I ).

Prin decizia din 01 noiembrie 2023 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins recursul declarat de SRL „Richi-Tichi”, reprezentată de avocatul Valentin Fediuc și s-a menținut încheierea din 14 iunie 2023 a Curţii de Apel Chișinău, prin care s-a restituit apelul depus de SRL „Richi-Tichi”, reprezentată de avocatul Valentin Fediuc, pe motiv că nu au fost îndeplinite indicațiile instanței de apel (f.d. 11/17, vol.II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii instanței ierarhic inferioare în raport cu criticele formulate în cererile de apel şi materialul probator, a conchis că soluția instanței de fond 8 este una corectă, rezultată din aprecierea corectă a materialului probator şi interpretarea justă a prevederilor art. 5 lit. m), art. 9 alin. (2), lit. a-d, g1), art. 81 alin. (1)-(3), art. 86 alin. (1) lit. h), art. 206 alin. (1) şi (5), art. 208 alin. (1)- (2) și art. 210 alin. (1)-(3) din Codul muncii.

Cu referire la pretenția privind recunoașterea nulității ordinului nr.1/21C din 14 aprilie 2021 cu privire la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, restabilirea reclamantei în funcție, instanța de apel a reținut că potrivit suportului probatoriu și anume procesul verbal de constatare a absenței nemotivate a angajatului la locul de muncă (f.d. 71, vol.I), se atestă că la data de 04 ianuarie 2021, Tatiana Iaţco a lipsit de la locul de muncă nemotivat.

La fel, instanța de apel a reținut că la 06 ianuarie 2021, Tatiana Iaţco s-a adresat cu o cerere către angajator SRL „Richi-Tichi”, prin intermediul căreia şi-a reiterat dezideratul personal de a menține pretinsa cerere din 21 decembrie 2020 de a demisiona din funcţia deţinută. Suplimentar, aceasta a solicitat achitarea drepturilor salariale restante, concediu neplătit nefolosit, îndemnizațiile şi alte plăţi prevăzute de legislația naţională. Subsecvent, Tatiana Iaţco a menționat în cererea dată că se află în concediu medical, invocând că în caz de necesitate va prezenta certificatul de concediu medical, aceasta nespecificând perioada aflării în concediu medical (f.d. 27, vol.I).

Consecvent, instanța de apel a reținut că potrivit avizului de recepție anexat la materialele cauzei, se constată că SRL „Richi-Tichi” a recepționat cererea menționată supra, la data de 11 ianuarie 2021 (f.d. 28, vol.I).

În continuare, instanța de apel a reținut că la 11 ianuarie 2021, angajatorul SRL „Richi-Tichi” a întocmit procesul verbal de constatare a absenței nemotivate a angajatului la locul de muncă (f.d. 72, vol.I), în care s-a indicat faptul că Tatiana Iaţco a lipsit de la locul de muncă nemotivat.

În această ordine de idei, instanța de apel a mai reținut că la 12 ianuarie 2021, în calitate de răspuns la cererea reclamantei Tatiana Iaţco din 06 ianuarie 2021, angajatorul a informat-o pe angajata Tatiana Iațco că în adresa administratorului SRL „Richi-Tichi” nu a parvenit nici o cerere de demisie cu număr de înregistrare. Totodată, s-a solicitat Tatianei Iaţco să se prezinte la sediul întreprinderii în decurs de 5 zile de la recepționarea scrisorii pe marginea absenței nemotivate de la locul de muncă. Evidențiind că în caz contrar, administratorul SRL „Richi-Tichi” îşi asumă dreptul de a înceta raportul de muncă cu Tatiana Iaţco şi întreprindere în baza art. 86 alin. (1), lit. h) din Codul muncii (f.d. 69, vol.I).

La fel, instanța de apel a stabilit că potrivit avizului de recepție anexat la materialele cauzei se constată că Tatiana Iaţco a recepționat cererea menționată supra, la data de 18 ianuarie 2021 (f.d. 69/verso, vol.I), însă, Tatiana Iațco nu a reacționat la solicitările pârții pârâte/reclamante, iar, drept consecință prin procesele verbal de constatare a absențelor nemotivate a angajatului la locul de muncă din 13 ianuarie 2021, din 20 ianuarie 2021, din 22 ianuarie 2021, din 27 ianuarie 2021, din 29 ianuarie 2021, din 05 februarie 2021, din 11 februarie 9 2021, din 16 februarie 2021, din 22 februarie 2021, din 26 februarie 2021, din 04 martie 2021 și din 10 martie 2021, s-a constatat că Tatiana Iaţco a lipsit de la locul de muncă nemotivat (f.d. 73/84, vol.I).

În continuare, instanța de apel a reținut că la data de 12 martie 2021, Tatiana Iaţco s-a adresat cu o cerere repetată către conducerea SRL „Richi- Tichi” prin intermediul căreia şi-a reiterat repetat dezideratul personal de a menține pretinsa cerere din 21 decembrie 2020 de a demisiona din funcția deținută. Totodată solicitând eliberarea ordinului angajatorului privind eliberarea sa din funcția de XX XXX al SRL „Richi-Tichi” cu achitarea drepturilor salariale restante, concediu neplătit nefolosit, îndemnizațiile şi alte plăţi prevăzute de legislația națională (f.d. 29, vol.I).

În acest context, instanța de apel a relevat că în cererea respectivă, Tatiana Iaţco a menționat că în perioada recentă s-a aflat în concediu medical, iar certificatul medical v-a fi prezentat în modul stabilit, în caz de necesitate, nefiind specificată perioada aflării în concediu medical, iar, potrivit avizului de recepție anexat la materialele cauzei, se constată că SRL „Richi-Tichi” a recepționat cererea menționată supra, la data de 15 martie 2021 (f.d. 30, vol.I).

Subsecvent, instanța de apel a notat că potrivit proceselor verbale de constatare a absenței nemotivate a angajatului la locul de muncă emise de către SRL „Richi-Tichi” din 15 martie 2021, din 19 martie 2021, din 24 martie 2021, din 31 martie 2021, din 05 aprilie 2021, din 09 aprilie 2021 și din 14 martie 2021 s-a constatat că Tatiana Iaţco a lipsit de la locul de muncă nemotivat (f.d. 84/91).

Totodată, instanța de apel a stabilit că la data de 14 aprilie 2021, de către conducerea SRL „Richi-Tichi” a fost decisă încetarea raporturilor de muncă cu doamna Tatiana Iaţco, în temeiul art. 86 alin. (1), lit. h) din Codul Muncii, fapt confirmat prin ordinul nr. X/XXC (f.d. 32, vol.I).

Subsecvent, instanța de apel a reținut că la 14 aprilie 2021, SRL „Richi- Tichi” a oferit un răspuns la cererea reclamantei Tatiana Iaţco, expediată în adresa companiei la 12 martie 2021, prin care a informat-o repetat că în adresa administratorului SRL „Richi-Tichi” nu a parvenit nici o cerere de demisie cu număr de înregistrare din numele Tatianei Iaţco. Totodată, administratorul SRL „Richi-Tichi” a solicitat Tatianei Iaţco să se prezinte la sediul întreprinderii în decurs de 5 zile de la recepționarea scrisorii pentru a prezenta certificatul medical şi pentru a face cunoştinţă cu ordinul de concediere, fiind anexat de către SRL „Richi-Tichi” la cerere şi ordinul cu privire la concediere nr. X/XX C din 14 aprilie 2021 (f.d 70, vol.I), iar, potrivit avizului de recepție anexat la materialele cauzei, s-a constatat că Tatiana Iaţco a recepționat cererea menționată supra, la 19 aprilie 2021 (f.d. 70/verso, vol.I).

Așadar, întru verificarea legalității ordinului nr. 1/21 C din 14 aprilie 2021 cu privire la concedierea reclamantei Tatiana Iaţco, instanța de apel a reținut că potrivit originalelor certificatelor medicale anexate la materialele cauzei, în perioada 04 ianuarie 2021 – 09 martie 2021 se atestă că Tatiana Iaţco s-a aflat în concediu medical (f.d. 173/176, vol.I), însă în perioada 10 martie 10 2021 - 14 aprilie 2021, aceasta a lipsit nemotivat de la lucru (f.d. 84/91, vol.I), fără a informa angajatorul sau conducătorul nemijlocit despre imposibilitatea de a se prezenta la serviciu, cu prezentarea documentelor care ar justifica absența motivată.

Astfel, în circumstanțe descrise, instanța de apel a concluzionat de a aprecia critic argumentele apelantei, Tatiana Iaţco prin care invocă că a depus la data de 21 decembrie 2020 o cerere de demisie din funcția de XXX XX, anunțând despre asta angajatorul, în formă scrisă, considerând că SRL „Richi- Tichi” urma să examineze prioritar cererea de demisie din 21 decembrie 2020 cât şi cea de reconfirmare din 06 ianuarie 2021, deoarece nu și-au găsit un suport probatoriu, purtând un caracter declarativ, or, de către apelanta- reclamantă Tatiana Iaţco nu au fost prezentate înscrisuri care ar confirma dovada expedierii cererii de demisie din data de 21 decembrie 2020. Mai mult ca atât, SRL „Richi-Tichi”, prin intermediul notificărilor din data de 12 ianuarie 2021 şi din data de 14 aprilie 2021 expediate în adresa angajatei Tatiana Iaţco, a informat-o pe ultima despre faptul că în adresa angajatorului nu a parvenit nici o cerere de demisie cu număr de înregistrare din partea acesteia.

În această ordine de idei, instanța de apel a relevat că apelanta Tatiana Iaţco a invocat faptul că s-a aflat în concediul medical, iar, motivul lipsei de la serviciu este incapacitatea temporară de muncă, fapt confirmat prin buletinul de boală.

În acest context, instanța de apel a considerat necesar de a menționa faptul că de fapt, Tatiana Iaţco a prezentat buletinele de boală (f.d. 173/176, vol.I), însă, din conținutul deciziilor CNAS cu privire la respingerea achitării îndemnizațiilor pe fiecare buletin separat, se atestă că pentru perioadele 08 decembrie 2020-18 decembrie 2020, 04 ianuarie 2021 - 25 ianuarie 2021, 26 ianuarie 2021 - 06 februarie 2021 și pentru perioada 08 februarie 2021 - 12 februarie 2021, din motiv că în perioada concediului medical persoana a realizat venit asigurat (f.d. 108/115, vol. I).

Apreciind cele reținute, instanța de apel a considerat că apelanta Tatiana Iaţco nu poate invoca lipsa motivată de la serviciu, aflarea în concediul de boală, când de fapt buletinele de boală au fost respinse prin deciziile CNAS cu privire la achitarea îndemnizațiilor pe fiecare buletin separa și reflectă o altă situație, contrară, activa în alte unități, de la care ridica salariu.

La fel, instanța de apel a considerat necesar de a menționa faptul că argumentul apelantei precum că procedura concedierii la cererea angajatului n-a fost respectată, este neîntemeiat, or, Tatiana Iaţco n-a prezentat instanței probe despre depunerea presupusei cererii de concediere din 21 decembrie 2020, motiv din care instanța de apel a conchis că instanța de fond a dat o apreciere corectă circumstanțelor cauzei și a pronunțat o hotărâre legală în această parte.

În circumstanțe descrise, instanța de apel a concluzionat că SRL „Richi- Tichi” întemeiat a emis ordinul de concediere a angajatei Iaţco Tatiana în 11 temeiul art. 86 alin. (1), lit. h) din Codul Muncii, în strictă corespundere cu prevederile legale. Astfel, completul de judecată al instanței de apel a conchis că instanța de fond în mod legal a respins pretenția dată, ca neîntemeiată.

Cu referire la pretenția apelantei-reclamantă privind încasarea salariului lunar pentru perioada de absenţă forţată de la lucru, instanța de apel analizând prevederile art. 90 alin. (1) art. 329 alin. (1) şi (2) și art. 330 alin. (1) lit. b) din Codul Muncii, în coraport cu materialele cauzei a reținut că potrivit suportului probatoriu se atestă că apelanta Tatiana Iaţco s-a aflat în concediu medical în perioada 04 ianuarie 2021 – 09 martie 2021 (f.d. 173-176), însă, ordinul cu privire la concediere a fost emis la 14 aprilie 2021 (f.d. 32), respectiv, s-a constatat că în perioada 10 martie 2021 – 13 aprilie 2021, deşi reclamanta- apelantă a lipsit nemotivat de la lucru, totuşi în această perioadă aceasta era angajată oficial în cadrul companiei SRL „Richi-Tichi”, motiv din care instanţa de fond întemeiat a dispus achitarea de către pârât în contul reclamantei Tatiana Iaţco pentru perioadă menționată, salariul restant în cuantum de 3500,00 de lei.

Referitor la cerința privind repararea prejudiciului moral, instanța de apel a notat că acesta este subsecventă cerințelor de bază privind încasarea plăților salariale și deoarece cerința privind încasarea salariului lunar pentru perioada de absență forţată de la lucru a fost admisă parțial, instanța de fond corect și întemeiat a admis parțial și cerința subsecventă privind repararea prejudiciului moral, fiind dispusă încasarea sumei de 2000,00 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Cât privește cerința apelantei privind încasarea salariului lunar pentru perioada de absență forțată de la lucru în cuantum de 21000,00 de lei, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată concluzia instanței de fond de respingere a acesteia, or, din suportul probatoriu anexat la materialele cauzei s-a constatat cu certitudine că ordinul de concediere în privința reclamantei Tatiana Iaţco a fost emis legal și nu este nici un temei de anulare acestuia.

La acest capitol, instanța de apel a mai notat că deoarece pretenția cu privire la restabilirea apelantei în funcție s-a respins, decade necesitatea încasării din contul SRL „Richi-Tichi” în folosul Tatianei Iaţco a salariului lunar pentru perioada de absență forțată de la lucru în sumă de 21000,00 de lei.

Cu referire la pretenția privind încasarea îndemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, instanța de apel analizând prevederile art. 5 alin. (1), lit. a) al Legii Nr. 289 din 22 iulie 2004 privind îndemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, prevederile pct. 2 al hotărârii Nr. 108 din 03 februarie 2005 privind aprobarea regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, precum și pct. 2 al regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, în coraport cu materialele cauzei a conchis că instanța de fond întemeiat a respins această cerință ca nefondată. Or, potrivit originalelor certificatelor medicale anexate la 12 materialele cauzei, în perioada 04 ianuarie 2021 – 09 martie 2021, se atestă că Tatiana Iaţco s-a aflat în concediu medical (f.d. 173/176, vol.I).

La fel, instanța de apel a stabilit că Tatiana Iaţco s-a adresat către CNAS cu solicitarea de stabilire a îndemnizației de incapacitate temporară de muncă pentru perioada 04 ianuarie 2021 – 12 februarie 2021, însă, potrivit, deciziilor de refuz emise de către CNAS în stabilirea îndemnizației pentru concediul medical (f.d. 111/113, vol.I), doamnei Tatiana Iaţco pentru perioada adresării, şi anume, 04 ianuarie 2021 – 12 februarie 2021, i s-a refuzat stabilirea îndemnizației pentru incapacitate temporară de muncă din motiv că reclamanta a realizat venit asigurat, fapt ce contravine condițiilor de acordare a îndemnizației de către angajator cât şi de către CNAS.

Cu privire la pretenția reclamantei/apelante privind încasarea îndemnizației de concediu anual nefolosit, instanța de apel cu referire la prevederile art. 113 din Codul Muncii, instanța de apel a relevat că de către conducerea SRL „Richi-Tichi” la emiterea ordinul nr. X/XX C din 14 aprilie 2021 cu privire la concedierea doamnei Tatiana Iaţco, urma să efectueze calculul şi achitarea către reclamantă/pîrîtă a îndemnizației de concediu pentru 33 de zile de concediu de odihnă anual nefolosit (f.d. 32, vol.I). Însă, având în vedere că în cadrul examinării cauzei s-a constatat că SRL „Richi-Tichi” nu a achitat reclamantei îndemnizația de concediu, instanța de apel a conchis că instanța de fond întemeiat a dispus încasarea din contul SRL „Richi-Tichi” în beneficiul lui Iaţco Tatiana a sumei de 5250,00 de lei, cu titlu de compensare a concediului anual nefolosit.

În această ordine de idei, instanța de apel a relevat că toate argumentele și afirmațiile invocate de către apelant, citate supra, sunt vădit lipsite de suport juridic, sub toate aspectele au fost examinate și apreciate de prima instanță, iar instanța de apel le apreciază ca fiind inconsistente și fără raționament valabil circumstanțelor speței.

Subsecvent, instanța de apel a notat că contrar prevederilor art. 118, art. 121 din Codul de procedură civilă, apelanta, în fața instanței de fond, nu au adus careva probe în susținerea pretențiilor sale și prin urmare instanța concluziile primei instanțe sunt întemeiate şi legale, în concordanță cu prevederile art.239 din Codul de procedură civilă.

Drept consecință, instanța de apel a conchis de a respinge ca nefondate obiecțiile apelantei inserate în cererea de apel, or, acestea în esență, exprimă un simplu dezacord cu soluția instanței de fond, mai mult că acestea nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată la caz a normelor de drept material sau procedural de către prima instanță.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, suplimentar invocându-se că decizia Curții de Apel Chișinău s-a bazat exclusiv pe declarațiile pârâtului/reclamant SRL „Richi-Tichi”, iar, drept consecință circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate şi elucidate pe deplin la etapa examinării cauzei în ordine de apel, iar unele circumstanțe, importante pentru soluționarea cauzei, pe care instanțele le-au considerat constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente.

Subsecvent, a invocat că este eronată concluzia instanței de apel expusă la pct. 61-62 din decizia recurată, deoarece nici o probă la dosar nu demonstrează precum că, subsemnata, în perioada aflării în concediu medical, ar fi activat la un alt loc de muncă. Mai mult în decizia sa, instanța de apel nu specifică care ar fi fost acele pretinse „alte unităţi, de la care ridica salariu”, în funcție ar fi activat subsemnata, care este denumirea întreprinderii, care înscrisuri demonstrează angajarea subsemnatei la acele „alte unităţi” şi care ar fi mărimea salariului pe care se pretinde că „îl ridica/primea” la acele unității Tatiana Iațco.

În acest context, recurenta a relevat că prin decizia recurată instanța de apel a operat o soluție bazată în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, fiind implicit respinse, fără vreun motiv clar şi legal, probele prezente la materialele cauzei (certificatele de concediu medical, declarațiile şi referințele instituțiilor medicale respective), iar la baza soluției instanței de apel au fost puse concluziile rezultate din simple declarații ale unei dintre părţi făcute cu referire la care decizii ale CNAS, însă fară a fi verificate aceste declaraţii, fără a fi atras CNAS în proces. Acest fapt denotă că instanţa de apel a procedat într-un mod arbitrar şi abuziv faţă de părţile litigiului (atât faţă de subsemnata, cât şi faţă de intervenienţii accesorii), operând probele fără vreo analiză critică a acestora şi fără vreo motivare explicită a preferinţei pentru declaraţiile pârâtului angajator în detrimentul altor probe

Din aceste motive, a considerat că circumstanțele menționate puteau fi sau nu probate, decât cu audierea reprezentanților entităților economice respective, ale CNAS, precum şi fără administrarea înscrisurilor confirmative în acest sens. Însă, instanțele de judecată ierarhic inferioare şi-au întemeiat concluziile la acest capitol exclusiv pe declarațiile unei singure părţi (pârâtului SRL „Richi-Tichi”), declarații pe care le-au pus la temelia hotărârii, fără vreo apreciere critică şi fără respectarea drepturilor procedurale de bază ale părţilor, stipulate la art. 56 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Respectiv, a susținut că cele enunțate denotă într-un mod evident caracterul arbitrar al deciziei instanței de apel, ceea ce implică invocarea temeiului de declarare a recursului prin prisma art. 432 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură civilă. Or, după cum prevede art. 357 din Codul de procedură 14 civilă, instanţa de apel examinează apelurile declarate în baza materialelor din dosar şi a celor prezentate suplimentar, verificând corectitudinea constatării circumstanțelor de fapt ale cauzei. Iar, potrivit art. 122 alin. (1) din Codul de procedură civilă, circumstanțele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

În aceste condiții, evident este că motivul invocat de către instanţa de apel pentru respingerea cererii de apel al subsemnatei ca neîntemeiată, este bazat pe concluzii lipsite de orice suport probatoriu, deşi instanţa trebuie să cerceteze direct şi nemijlocit probele şi să emită hotărârea numai în temeiul circumstanţelor constatate şi al probelor cercetate şi verificate în şedinţă de judecată (art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă). Or, potrivit art. 130 alin. (3)-(5) din Codul de procedură civilă, fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele. Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetare şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii.

La caz, a susținut că anume acest lucru nu s-a întâmplat în speţă, instanţa de apel operând într-un mod nemotivat şi arbitrar faţă de argumentele părţilor şi lipsind subsemnata de posibilitatea de a-şi face auzite argumentele sale.

Drept urmare a susținut că instanțele de judecată ierarhic inferioare au emis actele de dispoziție contrar legislației naționale şi standardelor internaționale, incompatibil cu dreptul subsemnatei la un proces echitabil (art. 6 din CEDO), motiv din care în temeiul art.432 alin.(1), lit. d) și e) din Codul de procedură civilă, solicită admiterea recursului.

La 12 noiembrie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.106, vol.II), avocatul Valentin Fediuc, acționând în interesele SRL „Richi-Tichi”, a depus referință prin care a solicitat a declara inadmisibil recursul declarat de Tatiana Iațco, împotriva deciziei din 20 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, iar în cazul considerării acestuia admisibil să fie respins ca neîntemeiat (f.d. 107/109, vol.II). Deși, la 15 mai 2024, IMSP „Asociația 15 Medicală Teritorială Ciocana”, precum și CO „Microchirurgia Ochiului” SRL au recepționat copia recursului, fapt confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d. 101/102, vol.II), aceștia nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referință, prin care să-și expună opinia referitor la recursul declarat de Tatiana Iațco, împotriva deciziei din 20 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Corespondența menționată expediată în adresa lui IMSP ,,Centrul de Sănătate Budești” a fost returnată în adresa Curții Supreme de Justiție, de către oficiul poștal (f.d. 111, vol.II).

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 20 decembrie 2023 (f.d. 45, vol.II).

Totodată, potrivit extrasului din poșta electronică cu privire la scrisorii de expediere a actului judecătoresc din 14 martie 2024, ora 11:12 (f.d.76, vol.II), rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat părților, prin intermediul poștei electronice, copia deciziei integrale din 20 decembrie 2023.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat de Tatiana Iațco, împotriva deciziei din 20 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, la 04 aprilie 2024, se consideră depus în termenul stabilit de art.434 din Codul de procedură civilă, enunțat la pct. 89 din prezenta încheiere.

Art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1)”.

Art. 432 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă, reglementează că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. 16 (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, prevede că: ,,(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat de Tatiana Iațco, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că drept temei de declararea a recursului a fost invocat în esență art.432 alin.(1) lit. d) și e) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), adică recursul este admis dacă hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces, precum și că hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Așadar, la caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, analizând temeiurile de drept prevăzute la art.432 alin.(1) lit. d) și e) din Codul de procedură civilă, în coraport cu argumentele invocate în cererea de recurs nu a stabilit că decizia contestată a Curții de Apel Chişinău vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces, precum și că este arbitrară ori se 17 bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Dimpotrivă, decizia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Distinct, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că motivele recursului declarat de către Tatiana Iațco sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea cadrului legal aplicabil speței deduse judecății.

Dezacordul recurentei cu soluția instanței de apel nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Articolul 442 alin.(1) din Codul de procedură civilă stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Tatiana Iațco, invocând dispozițiile art.432 alin.(1) lit. d) din Codul de procedură civilă, aceasta nu a demonstrat prin care sau care drepturi i-au fost vizate Companiei Naționale de Asigurări Sociale prin decizia contestată, limitându-se doar la afirmații generale, fără a identifica concret care drept subiectiv (drept real, obligațional, procedural etc.), prin ce efect juridic direct al deciziei atacate, precum și ce dispoziție din actul de dispoziție emis produce atingerea. Or, în lipsa acestor elemente, face inaplicabil art. 432 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, și drept urmare în această parte recursul urmează a fi considerat inadmisibil.

În continuare, cu referire la invocarea art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, recurentul susține că decizia instanței de apel este arbitrară și bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Curtea Supremă de Justiție menționează că în sensul prevederilor lit. e) art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, noțiunea de hotărâre arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită în coraportul dintre mai multe principii.

Pentru a elucida înțelesul textului „hotărâre arbitrară” din art.432 alin.(1) lit. e) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție ține cont, inclusiv, de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaş Bingöllü v. Turcia, 22 18 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

Totodată, potrivit art.71 alin.(4) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, la interpretarea actului normativ se ţine cont de nota de fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv şi de alte documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat, a aprobat sau a emis actul normativ.

Nota informativă la Legea nr.246 din 31 iulie 2023 menționează următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din practica CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu aduc nici o motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt bazate pe greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În esență, la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 din Codul penal)…”. Iar, în nota de subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce mai multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost considerate arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Nota de subsol menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile: „Exemple de procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui recurs într-o cauză civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar contrară circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra acestei contradicții (a se vedea cauza Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor, fără vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat pe un raport de evaluare a performanțelor anulat anterior de aceiași judecători (a se vedea cauza Tel v. Turkey, 2017); Anularea de către instanța de recurs a deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate compensații prevăzute de legislația muncii) fără a explica în vreun fel acest lucru și fără a face referire la lege, care prevedea aceste compensații (a se vedea cauza Anđelković v. Serbia, 2013; cauza Lazarević v. Bosnia and Herzegovina, 2020).

Din nota informativă menționată rezultă că sintagma „hotărârea arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, fără a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși că „la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 din Codul penal)”. Rezultă că în cazul hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme legale imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio discreție judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului prevederii normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei. Această carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu bună știință sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor asemenea situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce contravine unei 19 norme imperative invocate participanții la proces sau de instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce nu aplică acea normă.

Sub acest aspect urmează a fi reținute și constatările Curții Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16 ianuarie 2025 (pct.149-150), potrivit căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ”hotărâre arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 05 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaş Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

Din textul recursului nu constată în mod univoc vre-un argument care ar justifica constatarea că hotărârile contestate ar fi emise contrar normelor imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din textele hotărârilor contestate, raportate la circumstanțele cauzei.

Subsidiar, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs în baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b) aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în mod determinant pe această apreciere.

Prin urmare, nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit. e) din Codul de procedură civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat necesar de a menționa faptul că nu exclude că o hotărâre judecătorească poate fi atât „arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, însă fiecare din cele două sintagme urmează a fi invocate și argumentate separat.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau 20 alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de către Tatiana Iațco, împotriva deciziei din 20 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. f), urmează a fi apreciat ca fiind vădit neîntemeiat și considerat inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art.433 alin. (1) lit. f), art.440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declarată inadmisibil recursul depus de către Tatiana Iațco”, împotriva deciziei din 20 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Munteanu 21