DOMINGOS CIPRIANO c. PORTUGAL

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 38379/06 prezentată de Leonor Maria DOMINGOS CIPRIANO împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 17 martie 2009 într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători și Sally Dolle; La 14 septembrie 2006, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, după ce a deliberat în acest sens, ia următoarea decizie cu privire la reclamantă, Leonor Maria Domingos Cipriano, este cetățean portughez, născut în 1970 și în prezent deținut la penitenciarul Odemira (Portugalia). Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul J. Grad dos Santos, avocat la Portimão (Portugalia).

Guvernul Portugal al Portugaliei este reprezentat de agentul său, dl J. Miguel, procuror general adjunct. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, se pot rezuma după cum urmează. La 13 septembrie 2004, recurenta a raportat la Parchetul din Portimão dispariția fiicei sale Joana, în vârstă de 8 ani. În următoarele zile, poliția judiciară, responsabilă de investigații, a început să suspecteze reclamanta și fratele său J. că au ucis-o pe Joana. La 24 septembrie 2004, reclamanta a fost arestată și arestată provizoriu, de șeful loviturilor și rănilor agravate de rezultat și de mascarea cadavrului. Prin hotărârea din 11 noiembrie 2005, Tribunalul Penal din Portimão i-a judecat pe inculpații vinovați de infracțiunile de omucidere și de camuflare și de profanare a unui cadavru.

Recurenta a fost condamnată la 20 de ani și patru luni de închisoare și J. la 19 ani și două luni de închisoare. Prin hotărârea din 20 aprilie 2006, Curtea Supremă a respins acțiunea recurentei cu privire la fond, primind-o parțial în ceea ce privește pedeapsa, pe care a readus-o la șaisprezece ani și opt luni de închisoare. GRIEFS invocând art. 6 din convenție, recurenta se plângea de lipsa imparțialității instanțelor interne, în special a instanței penale din Portimão. De asemenea, recurenta a susținut că nu a beneficiat de un proces echitabil. În această privință, Comisia susține că a fost condamnată pe baza unei refaceri a faptelor la care a participat co-inculpatul său, dar nu ea însăși, o înregistrare video a acestei refaceri fiind difuzată la ședință, fără a se fi dat ocazia de a contesta sau de a pune la îndoială credibilitatea unei astfel de refaceri.

Curtea arată că nu este necesar să se examineze în continuare acțiunea introdusă de recurentă din următoarele motive. La 9 septembrie 2008, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 17 septembrie 2008, care a fost invitată să își transmită observațiile ca răspuns înainte de 29 octombrie 2008. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 7 noiembrie 2008, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost încheiat și că nu a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen.

Comisia a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, poate anula o cerere privind rolul în cazul în care, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea și subliniază că această scrisoare a fost primită de reclamant la 14 noiembrie 2008 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. , Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de convenție sau a protocoalelor sale care să impună continuarea examinării cererii; prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să elimine cererea de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 38379/06 présentée par Leonor Maria DOMINGOS CIPRIANO contre le Portugal La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 17 mars 2009 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, juges, et de Sally Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 14 septembre 2006, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Leonor Maria Domingos Cipriano, est une ressortissante portugaise, née en 1970 et actuellement détenue à l'établissement pénitentiaire d'Odemira (Portugal).

Elle est représentée devant la Cour par M e J. Grade dos Santos, avocat à Portimão (Portugal). Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. J. Miguel, procureur général adjoint. Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 13 septembre 2004, la requérante reporta au parquet de Portimão la disparition de sa fille Joana, âgée de 8 ans. Les investigations se sont orientées, dans un premier temps, vers la possibilité d'un enlèvement de l'enfant. Les jours suivants, la police judiciaire, chargée des investigations, commença à soupçonner la requérante et son frère J. d'avoir assassiné Joana. Le 24 septembre 2004, la requérante fut arrêtée et mise en détention provisoire, du chef de coups et blessures aggravés par le résultat et d'occultation de cadavre.

Son frère J. fut également arrêté pour les mêmes motifs. Par un jugement du 11 novembre 2005, le tribunal criminel de Portimão jugea les accusés coupables des infractions d'homicide qualifié et d'occultation et profanation de cadavre. La requérante fut condamnée à la peine de vingt ans et quatre mois d'emprisonnement et J. à celle de dix-neuf ans et deux mois d'emprisonnement. Par un arrêt du 20 avril 2006, la Cour suprême rejeta le recours de la requérante quant au fond, l'accueillant partiellement quant à la peine, qu'elle ramena à seize ans et huit mois d'emprisonnement. GRIEFS Invoquant l'article 6 de la Convention, la requérante se plaignait du manque d'impartialité des juridictions internes et notamment du tribunal criminel de Portimão.

La requérante alléguait également ne pas avoir bénéficié d'un procès équitable. Elle fait valoir à cet égard avoir été condamnée sur la base d'une reconstitution des faits à laquelle a participé son co-accusé – mais pas elle-même –, un enregistrement vidéo de cette reconstitution ayant été diffusé à l'audience, sans que l'opportunité lui ait été donnée de contester ou de jeter un doute sur la crédibilité d'une telle reconstitution. EN DROIT La Cour relève qu'il n'y a pas lieu d'examiner plus avant le recours introduit par la requérante pour les motifs suivants. Le 9 septembre 2008, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête.

Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 17 septembre 2008, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 29 octobre 2008. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 7 novembre 2008, la Cour a attiré l'attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu'aucune prorogation de ce délai n'a été sollicitée. Elle a indiqué qu'aux termes de l'article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l'espèce, les circonstances donnent à penser qu'un requérant n'entend pas maintenir sa requête. Elle relève que cette lettre a bien été reçue par la partie requérante le 14 novembre 2008 et constate qu'à ce jour elle est restée sans réponse.

A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que la requérante n'entend plus maintenir sa requête au sens de l'article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l'article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n'exige la poursuite de l'examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l'affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Présidente