CASE OF HYDE PARK AND OTHERS v. MOLDOVA (No. 2)
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 11 - Freedom of assembly and association
CASE OF HYDE PARK AND OTHERS v. MOLDOVA (No. 2) (CtEDO, 2009)
SECȚIUNEA A PATRA
CAUZA HYDE PARK ȘI ALȚII v. MOLDOVA (nr. 2)
(Cererea nr. 45094/06)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
31 martie 2009
DEFINITIVĂ
30/06/2009
Această hotărâre poate fi supusă unei revizuiri redacționale.
În cauza Hyde Park și alții v. Moldova (nr. 2),
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), ședință ca o Cameră compusă din:
Nicolas Bratza,
Președinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi,
judecători,
și Lawrence Early,
Registrar al Secțiunii,
După deliberare în privat la 10 martie 2009,
Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:
PROCEDURA
1.
Cauza a avut origine într-o cerere (nr. 33482/06) împotriva Republicii Moldova depusă la Curte în temeiul articolului 34 al Convenției pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale ("Convenția") de Hyde Park (o foștă organizație non-guvernamentală) și cinci cetățeni moldoveni, dl Gheorghe Lupușoru, dl Anatol Hristea-Stan, doamna Mariana Gălescu, doamna Alina Didilică și dl Oleg Brega ("reclamanții") la 25 august 2006. La 2 iunie 2008 organizația non-guvernamentală Hyde Park a încetat să existe. Succesorul ei, asociația neînregistrată Hyde Park, și-a exprimat intenția de a continua cererea înaintea Curții.
2.
Reclamanții au fost reprezentați de dl A. Postică, avocat practicând în Chișinău, și membru al organizației non-guvernamentale Promo-Lex. Guvernul Moldovei ("Guvernul") a fost reprezentat de agentul lor, dl Vladimir Grosu.
3.
Reclamanții au invocat, în particular, o încălcare a dreptului lor la libertatea de reuniune și la un proces echitabil.
4.
La 4 aprilie 2008 Președintele Secțiunii a Patra a hotărât să dea cunoștință cererii Guvernului. A fost hotărât, de asemenea, să se examineze fondul cererii în același timp cu admisibilitatea ei (art. 29, § 3 din Convenție).
FAPTELE
I.
CIRCUMSTANȚELE CAUZEI
5.
La momentul evenimentelor care au dat naștere cererii, Hyde Park (reclamantul inițial) era înregistrat la Ministerul Justiției Moldovei ca o organizație non-guvernamentală care facea lobă, inter alia, pentru libertatea de exprimare și dreptul la reunire pașnică. În 2007 membrii săi au hotărât să nu mai mențină înregistrarea organizației pe motiv de presiuni și intimidare ale Statului. În particular, s-au plâns de refuzul Ministerului Justiției de a înregistra amendamentele la actul de constituție al organizației, congelarea repetată a contului bancar al acesteia, arestul arbitrar al membrilor săi, încercări de a închide ziarul ei, printre altele. Mulți dintre conducători ai organizației au solicitat azil politic în țările occidentale. A fost hotărât să se continue activitatea organizației sub același nume, dar fără să o înregistreze la autoritățile de stat. A fost hotărât, de asemenea, că noua asociație neînregistrată va deveni succesoarea fostei organizații. După eliminarea organizației din lista autoritaților a organizațiilor non-guvernamentale la 2 iunie 2008, activitățile Hyde Park au continuat ca înainte pe baza noului ei act de constituție. Asociația a continuat redactarea ziarului ei, pagina sa pe Internet și a continuat să organizeze proteste și demonstrații.
6.
Ceilalți reclamanți sunt membri și susținători ai Hyde Park: Gheorghe Lupușoru, Anatol Hristea-Stan, Mariana Gălescu, Alina Didilică și Oleg Brega care s-au născut în 1969, 1953, 1982, 1978 și respectiv 1973 și locuiesc în Chișinău, Chișinău, Chișinău, Cazangic și respectiv Pepeni.
7.
La 26 septembrie 2005 Hyde Park s-a adresat Consiliului Municipal Chișinău pentru autorizație de a ține un miting pașnic în Parcul Stefan cel Mare din Chișinău la 14 octombrie 2005, în sprijinul libertății de exprimare.
8.
La 7 octombrie 2005 Consiliul Municipal Chișinău a respins cererea pe motiv că la aceeași dată era planificat un număr de evenimente în centrul orașului, inclusiv în Parcul Stefan cel Mare, deoarece era o zi de sărbătoare publică. Această decizie a fost trimisă prin poștă Hyde Park pe 10 octombrie și a fost primită de aceasta la 12 octombrie 2005.
9.
La 12 octombrie 2005 reclamantul inițial a contestat refuzul în instanță și a susținut, inter alia, că era ilegal și contrar articolului 11 al Convenției. De asemenea, a cerut ca cauza să fie examinată în urgență.
10.
La 2 decembrie 2005 Curtea de Apel Chișinău a respins acțiunea reclamanților, constatând în același timp că Consiliul Municipal a respins cu drept cererea. Curtea a considerat că, deoarece alte evenimente erau programate să aibă loc în parc în acea zi, cum ar fi expoziții, manifestări sportive, concerte și alte demonstrații, mitingul Hyde Park ar putea obstrucționa acele evenimente și ar putea endanger ordinea publică. Mai mult, cererea adresată Consiliului Municipal a fost semnată de președintele Hyde Park și nu existau probe în dosarul cauzei că consiliul Hyde Park o aproba.
11.
Hyde Park a contestat această hotărâre și a susținut că hotărârea încălcă dreptul membrilor săi la libertatea de reuniune garantat de art. 11 al Convenției și era, de asemenea, contrară prevederilor Legii Adunărilor. Nu existau probe că mitingul ar endanger ordinea publică.
12.
La 3 mai 2006 Curtea Supremă de Justiție a respins apelul reclamanților inițiali cu privire la chestiunile de drept, reiterând că autorizarea mitingului Hyde Park în același timp cu alte demonstrații culturale și sportive în parc ar prezenta riscul de a duce la ciocniri violente și deci ar endanger ordinea publică.
II.
LEGEA INTERNĂ RELEVANTĂ
13.
Prevederile relevante ale Legii Adunărilor din 21 iunie 1995 prevad după cum urmează:
"Secțiunea 6
(1)
Adunările vor fi desfășurate pașnic, fără orice fel de arme, și vor asigura protecția participanților și a mediului, fără a obstrucționa folosirea normală a căilor publice, circulația rutieră și funcționarea întreprinderilor economice și fără a degenera în acte de violență capabile să endanger ordinea publică și integritatea fizică și viața persoanelor sau proprietatea lor.
Secțiunea 7
Adunările vor fi suspendate în următoarele circumstanțe:
(a)
negare și defăimare a Statului și a poporului;
(b)
incitare la război sau agresiune și incitare la ură pe motive etnice, rasiale sau religioase;
(c)
incitare la discriminare, separatism teritorial sau violență publică;
(d)
acte care subminează ordinea constituțională.
Secțiunea 8
(1)
Adunările pot fi desfășurate în plouțe, străzi, parcuri și alte locuri publice în orașe, localități și sate, și de asemenea în clădiri publice.
(2)
Va fi interzis să se țină o adunare în clădirile autorităților publice, ale autorităților locale, procurorilor, curților sau companiilor cu securitate înarmată.
(3)
Va fi interzis să se țină adunări:
(a)
la o distanță de cincizeci de metri de la clădirea parlamentului, reședința președintelui Moldovei, sediul guvernului, Curtea Constituțională și Curtea Supremă de Justiție;
(b)
la o distanță de douăzeci și cinci de metri de la clădirile autorității administrative centrale, ale autorităților publice locale, curților, procurorilor, posturilor de poliție, penitenciarelor și instituțiilor de reabilitare socială, instalațiilor militare, stațiilor de cale ferată, aeroporturilor, spitalelor, companiilor care utilizează echipament și mașini periculoase și instituțiilor diplomatice.
(4)
Accesul liber la sediile instituțiilor enumerate în subsecțiunea (3) va fi garantat.
(5)
Autoritățile publice locale pot, dacă organizatorii sunt de acord, stabili locuri sau clădiri pentru adunări permanente.
Secțiunea 11
(1)
Nu mai târziu de cincisprezece zile înainte de data adunării, organizatorul va depune o notificare la Consiliul Municipal, al cărei specimen este prezentat în anexa care formează o parte integrantă a acestei Legi.
(2)
Notificarea prealabilă va indica:
(a)
numele organizatorului adunării și scopul adunării;
(b)
data, ora de început și ora de încheiere a adunării;
(c)
locul adunării și rutele de acces și revenire;
(d)
modul în care urmează să aibă loc adunarea;
(e)
numărul aproximativ de participanți;
(f)
persoanele care au să asigure și să răspundă pentru desfășurarea corespunzătoare a adunării;
(g)
serviciile pe care organizatorul adunării le solicită Consiliului Municipal să furnizeze.
(3)
Dacă situația o cere, Consiliul Municipal poate modifica anumite aspecte ale notificării prealabile cu acordul organizatorului adunării."
Secțiunea 12
(1)
Notificarea prealabilă va fi examinată de autoritatea locală a orașului sau satului cel târziu 5 zile înainte de data adunării.
(2)
Când notificarea prealabilă este luată în considerare la o ședință obișnuită sau extraordinară a Consilului Municipal, discuția va aborda forma, programul, locul și alte condiții pentru desfășurarea adunării și decizia luată va ține seama de situația specifică.
(6)
Autoritățile locale pot respinge o cerere de a ține o adunare doar dacă, după ce a consultat poliția, a obținut dovezi convingătoare că prevederile secțiunilor 6 și 7 vor fi încălcate cu consecințe grave pentru societate.
Secțiunea 14
(1)
O decizie de a respinge cererea de a ține o adunare va fi motivată și prezentată în scris. Va conține motivele refuzului de a emite autorizația...
Secțiunea 15
(1)
Organizatorul adunării poate contesta în curțile administrative refuzul autorității locale."
DREPTUL APLICABIL
14.
Reclamanții s-au plâns că procedura nu a fost echitabilă în sensul articolului 6, § 1, deoarece instanțele nu au dat motive relevante și suficiente în hotărârile lor. Partea relevantă a articolului 6, § 1 prevede după cum urmează:
"La determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile sau a oricărei acuzații penale împotriva sa, fiecare are dreptul la o ședință echitabilă și publică într-un termen rezonabil de o instanță independentă și imparțială înființată prin lege. ..."
15.
Reclamanții s-au plâns, de asemenea, că refuzul de a autoriza protestul lor a încălcat dreptul lor la libertatea de reunire pașnică garantat de art. 11 al Convenției, care prevede:
"1.
Toată lumea are dreptul la libertatea de reunire pașnică și la libertatea de asociere cu alții, inclusiv dreptul de a forma și de a se alătura sindicatelor pentru protecția intereselor sale.
2.
Nicio restricție nu va fi plasată asupra exercitării acestor drepturi, cu excepția celor care sunt prescrise de lege și sunt necesare într-o societate democratică în interesele securității naționale sau siguranței publice, pentru prevenirea dezordinei sau crimei, pentru protecția sănătății sau moralității sau pentru protecția drepturilor și libertăților altora. Acest articol nu va preveni impunerea unor restricții legale asupra exercitării acestor drepturi de către membri ai forțelor armate, poliției sau administrației de stat."
I.
ADMISIBILITATEA CAUZEI
16.
Curtea observă că după depunerea prezentei cereri Hyde Park a suferit o transformare în sensul că a încetat să existe ca o organizație non-guvernamentală înregistrată și a reapărut ca o asociație neînregistrată (vezi §1 mai sus). Nu a fost contestat faptul că noul Hyde Park este în drept să continue cererea și Curtea nu vede motiv să considere altfel (vezi, mutatis mutandis, David v. Moldova, nr. 41578/05, § 28, 27 noiembrie 2007). În plus, Curtea consideră că capacitatea Hyde Park de a continua procedura nu este afectată de faptul că este neînregistrat (vezi, mutatis mutandis, Christians against Racism and Fascism v. the United Kingdom, nr. 8440/78, decizie a Comisiei din 16 iulie 1980, Decisions and Reports 21, p. 138).
17.
Curtea consideră că prezenta cerere ridică întrebări de fapt și drept care sunt suficient de grave pentru ca determinarea lor să depindă de o examinare a fondului, și că nu au fost stabilite motive pentru a o declara inadmisibilă. Curtea, prin urmare, declară cererea admisibilă. În conformitate cu decizia sa de a aplica art. 29, § 3 din Convenție (vezi §4 mai sus), Curtea va examina imediat fondul acesteia.
II.
PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 11 AL CONVENȚIEI
18.
Reclamanții au depus că ingerința în dreptul lor la libertatea de reunire nu era prescrisă de lege, deoarece motivul pe care se baza Municipalitatea nu era compatibil cu secțiunea 12(6) a Legii Adunărilor. Mai mult, ingerința nu urmărea un scop legitim și nu era necesară într-o societate democratică.
19.
Guvernul a acceptat că a existat o ingerință în dreptul reclamanților garantat de art. 11 al Convenției. Cu toate acestea, acea ingerință era prescrisă de lege, și anume de Legea Adunărilor, urmărea un scop legitim și era necesară într-o societate democratică.
20.
Este recunoscut de ambele părți, și Curtea este de acord, că decizia de a respinge cererea Hyde Park de a ține o demonstrație la 14 octombrie 2005 a constituit o "ingerință de [o] autoritate publică" cu dreptul reclamanților la libertatea de reunire conform primului paragraf al articolului 11. O asemenea ingerință va duce la o încălcare a articolului 11, cu excepția cazului în care este "prescrisă de lege", are un scop sau scopuri care sunt legitime conform paragrafului 2 al articolului și este "necesară într-o societate democratică" pentru a realiza un asemenea scop sau scopuri.
21.
În ceea ce privește legalitatea ingererii, Curtea observă că, conform secțiunii 14 a Legii Adunărilor, Municipalitatea Chișinău era obligată să dea motive în scris pentru respingerea cererii Hyde Park de a ține o adunare, ceea ce a făcut în decizia sa din 7 octombrie 2005 (vezi §8 mai sus). Potrivit secțiunii 12, alin. (6) a Legii Adunărilor, o cerere putea fi respinsă doar dacă Municipalitatea era în posesia unor dovezi că prevederile secțiunilor 6 și 7 ar fi încălcate cu consecințe grave pentru societate. Decizia Municipalității nu pare să s-a bazat pe oricare dintre motivele furnizate în secțiunile 6 și 7 ale Legii Adunărilor. Aceasta în sine ar putea fi o bază suficientă pentru a concluziona că măsurile impugnate nu erau "prescrise de lege". Cu toate acestea, în prezenta cauză, Curtea consideră că problema conformității practice cu legea este indisociabilă de întrebarea dacă ingerința era "necesară într-o societate democratică". Prin urmare, va examina această problemă mai jos (vezi Christian Democratic People's Party v. Moldova, nr. 28793/02, § 53, ECHR 2006-II).
22.
Părțile s-au dezacordat, de asemenea, cu privire la dacă ingerința servea un scop legitim. Curtea, din motivele expuse mai jos, nu consideră necesar să decidă nici acest punct (vezi Christian Democratic People's Party v. Moldova, citat mai sus, § 54).
23.
În ceea ce privește proporționalitatea ingererii, Curtea reamintește că a declarat de mai multe ori în hotărârile sale că nu doar democrația este o caracteristică fundamentală a ordinii publice europene, dar Convenția a fost proiectată pentru a promova și menține idealurile și valorile unei societăți democratice. Democrația, Curtea a subliniat, este singurul model politic contemplat în Convenție și singurul compatibil cu ea. În virtutea redacției paragrafului al doilea al articolului 11, și de asemenea al articolelor 8, 9 și 10 ale Convenției, singura necesitate capabilă să justifice o ingerință cu oricare dintre drepturile consacrate în acele articole este una care poate pretinde că provine dintr-o "societate democratică" (vezi Refah Partisi (the Welfare Party) and Others v. Turkey [GC], nr. 41340/98, 41342/98, 41343/98 și 41344/98, §§ 86-89, ECHR 2003-II, și Christian Democratic People's Party v. Moldova, citat mai sus).
24.
Cu referire la caracteristicile unei "societăți democratice", Curtea a acordat o importanță deosebită pluralismului, toleranței și deschiderii de minte. În acel context, a considerat că, deși interesele individuale trebuie, în unele ocazii, să fie subordonate celor ale unui grup, democrația nu înseamnă pur și simplu că vederi ale majorității trebuie să prevaleze întotdeauna: trebuie realizat un echilibru care asigură tratamentul corect și corespunzător al minorităților și evită orice abuz al unei poziții dominante (vezi Young, James and Webster v. the United Kingdom, 13 august 1981, § 63, Series A nr. 44, și Chassagnou and Others v. France [GC], nr. 25088/94, 28331/95 și 28443/95, § 112, ECHR 1999-III).
25.
La efectuarea scrustinului conform articolului 11, sarcina Curții nu este de a substitui propria sa opinie pentru cea a autorităților naționale relevante, ci mai degrabă de a revizui conform articolului 11 deciziile pe care le-au pronunțat în exercițiul discreției lor. Aceasta nu înseamnă că trebuie să se limiteze la constatarea dacă Statul pârât a exercitat discreția sa în mod rezonabil, atent și de bună credință; trebuie să privească ingerința contestată în lumina cauzei în ansamblu și să determine dacă era "proporțională cu scopul legitim urmărit" și dacă motivele invocate de autoritățile naționale pentru a o justifica sunt "relevante și suficiente". În a face aceasta, Curtea trebuie să se asigure că autoritățile naționale au aplicat standarde care erau în conformitate cu principiile consacrate în art. 11 și, în plus, că și-au bazat deciziile pe o evaluare acceptabilă a faptelor relevante (vezi, United Communist Party of Turkey and Others v. Turkey, 30 ianuarie 1998, § 47, Reports of Judgments and Decisions 1998-I).
26.
Trecând la circumstanțele prezentei cauze, Curtea observă că Municipalitatea a respins cererea Hyde Park de a ține o demonstrație de protest planificată pentru 14 octombrie 2005 pe motiv că alte evenimente erau programate să aibă loc în Parcul Stefan cel Mare. Curtea a observat mai sus că un asemenea motiv pare a fi incompatibil cu cerințele Legii Adunărilor care, în secțiunile 6 și 7, enumeră motivele pe baza cărora o cerere de a ține o adunare poate fi respinsă de o Municipalitate. Pentru Curte, motivele Municipalității nu pot fi considerate relevante și suficiente în sensul articolului 11 al Convenției. Nu existau nicio sugestie că parcul în care adunarea urma să aibă loc era prea mic pentru a găzdui toate diversele evenimente planificate acolo. Mai mult, nu existase niciodată vreo sugestie că organizatorii intenționau să perturbeze ordinea publică sau să caute o confruntare cu autoritățile sau cu alte grupuri care se întruneau în parc în ziua în cauză. Dimpotrivă, intenția lor era să țină un miting pașnic în sprijinul libertății de exprimare. Prin urmare, Curtea nu poate decât să concluzioneze că refuzul Municipalității de a autoriza demonstrația nu a răspuns unei necesități sociale stringente.
27.
Este adevărat că motive noi pentru respingerea cererii Hyde Park de a ține o adunare au fost date de instanțe în cursul procedurilor judecătorești ulterioare. Cu toate acestea, secțiunile 11 și 12 ale Legii Adunărilor dau o autoritate exclusivă autorităților locale să autorizeze sau nu adunările. Legea nu prevede, și Guvernul nu a susținut contrariul, că alte autorități de Stat, cum ar fi instanțele, erau îndreptățite conform Legii Adunărilor să exercite această sarcină în propriul lor nume sau în locul autorităților locale. Mai mult, Curtea nu poate decât să remarce că acele motive au fost adoptate în decizii date de instanțe mult după data planificată pentru demonstrații. Din acel motiv Curtea consideră că procedurile judecătorești care au urmat deciziei Municipalității de a respinge cererea Hyde Park de a ține o adunare și motivele date de instanțe pentru a susține acea decizie trebuie să fie ignorate.
28.
Ținând seama de circumstanțele de mai sus, Curtea concluzionează că ingerința nu a corespuns unei necesități sociale stringente și deci că nu era necesară într-o societate democratică. În consecință, a existat o încălcare a articolului 11 al Convenției.
III.
PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6, § 1 AL CONVENȚIEI
29.
Reclamanții au mai invocat o încălcare a articolului 6, § 1 al Convenției, susținând că procedura nu a fost echitabilă, deoarece instanțele interne nu au dat hotărâri motivate. Deoarece această plângere nu ridică o problemă separată de cea examinată conform articolului 11 mai sus, Curtea nu consideră necesar să o examineze separat.
IV.
APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI
30.
art. 41 al Convenției prevede:
"Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia, și dacă legea internă a Părții Contractante de Renume în cauză permite doar reparare parțială, Curtea va, dacă este necesar, acorda satisfacție echitabilă părții vătămate."
A.
Daune
31.
Reclamanții au pretins 4.000 euro (EUR) pentru Hyde Park și EUR 500 pentru fiecare reclamant individual în ceea ce privește daune morale.
32.
Guvernul nu a fost de acord și a susținut că suma era excesivă și nesubstanțiată.
33.
Curtea acordă EUR 3.000 Hyde Park. Hotărârea în favoarea Hyde Park ar trebui să fie plătit reprezentantului reclamanților, dl A. Postică, pentru a fi ținut și gestionat în numele Hyde Park. În ceea ce privește cererile de reclamanți individuali, Curtea nu consideră că aceste sunt justificate în prezenta cauză și, prin urmare, le respinge.
B.
Costuri și cheltuieli
34.
Reclamantul a mai pretins, de asemenea, EUR 1.300 pentru costurile și cheltuielile suportate înaintea Curții.
35.
Guvernul a contestat suma și a susținut că era excesivă.
36.
Curtea acordă EUR 1.000 pentru costuri și cheltuieli. Această sumă ar trebui să fie plătită reprezentantului reclamanților, dl A. Postică.
C.
Dobândă de neplată
37.
Curtea consideră corespunzător că dobânda de neplată ar trebui să se bazeze pe rata marginală de prestare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugată trei puncte procentuale.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA ÎN UNANIMITATE
1.
Declară
cererea admisibilă;
2.
Constată
că a existat o încălcare a articolului 11 al Convenției;
3.
Constată
că nu este necesar să se examineze separat plângerea conform articolului 6 al Convenției;
4.
Constată
(a)
că Statul pârât este să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 44, § 2 al Convenției, următoarele sume care vor fi convertite în valuta Statului pârât la rata aplicabilă la data plății:
(i)
EUR 3.000 (trei mii euro) în ceea ce privește prejudiciul moral, care vor fi plătiți reprezentantului reclamanților, dl A. Postică, pentru a fi ținuți și gestionați în numele Hyde Park;
(ii)
EUR 1.000 (o mie euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile care vor fi plătite reprezentantului Hyde Park, dl A. Postică;
(iii)
orice impozit care poate fi perceput pe sumele de mai sus;
(b)
că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la plată, dobânda simplă va fi plătibilă pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de prestare a Băncii Centrale Europene în perioada de neplată plus trei puncte procentuale;
5.
Respinge
restul cererilor reclamanților pentru satisfacție echitabilă.
Făcut în limba engleză și notificat în scris la 31 martie 2009, în temeiul regulii 77, §§ 2 și 3 ale Regulamentului Curții.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Registrar
Președinte