AFFAIRE CARSTEA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

26.05.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable;Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE CARSTEA c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA CÂRSTEA c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 2898/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 mai 2009 DEFINITIVF 06/11/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Cârstea c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele; Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și de Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 mai 2009, Renunță la hotărâre că, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se află o cerere (n 28998/04) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, Mujita Cârstea ( La 27 iulie 2004, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 23 aprilie 2008, președintele secțiunii a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. Printr-o hotărâre definitivă din 4 aprilie 2003, Tribunalul de Primă Instanță din Arad a dat dreptul la acțiunea recurentei care contestase refuzul comisiilor administrative de a aplica Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar de a-i restitui în natură terenul său de 13,83 hectare. Instanța a dispus comisiilor departamentale și locale de Semlac de aplicare a Legii nr. 18/1991 ( Comisia departamentală mai mult și Comisia locală a Comisiei (I.A.) să-i restituie un teren de 13,83 hectare în comuna Semlac și să-l pună în posesia terenului respectiv. La 16 iunie 2003, prefectul Arad a decis să autorizeze punerea în posesie a recurentei pe un teren disponibil în comuna Pecica. El a motivat această decizie prin lipsa unui teren disponibil în La 5 noiembrie 2003, recurenta a solicitat comisiei locale din Semlac atribuirea și punerea în posesie a terenului prevăzut de hotărârea definitivă din 4 aprilie 2003 a Tribunalului de Primă Instanță d La 6 ianuarie 2004, în urma numeroaselor cereri formulate de reclamantă, comisia departamentală i-a reamintit de posibilitatea oferită prin decizia administrativă din 16 iunie 2003 de a-i restitui un teren pe teritoriul unei alte comune, Pecica. În perioada februarie 2004 - mai 2008, autoritățile administrative locale și departamentale au repetat de mai multe ori acest ultim răspuns, ca urmare a numeroaselor intervenții ale reclamantei. 10. Prin scrisoarea din 15 mai 2008, primarul Semlac a informat reclamanta cu privire la posibilitatea de a-i acorda 13,99 hectare de teren în cadrul teritoriul comunei Semlac, în conformitate cu hotărârea definitivă din 4 aprilie 2003, a Tribunalului de Primă Instanță din Arrad. Suprafața a fost împărțită în cinci loturi diferite. Această nouă situație a fost datorată descoperită, în cursul anului 2008, o suprafață de teren disponibilă în perimetrul comunei respective. La 28 august 2008 nu s-a dat niciun răspuns acestei oferte. La 28 august 2008, o nouă scrisoare prin care recurenta să fie pusă în posesia terenului respectiv a fost trimisă de primarul comunei Semlac. 11. Din elementele dosarului reiese că recurenta refuză oferta făcută de primarul din Semlac privind punerea sa în posesie a terenului prevăzut de hotărârea definitivă din 4 aprilie 2003 a Tribunalului de Primă Instanță din Arrad. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 12. Legislația internă relevantă, și anume extrase din legile 18/1991 privind domeniul funciar, 169/1997 de modificare a Legea 18/1991 și Legea 29/1990 privind soluționarea administrativă este descrisă în cauza Sabin Popescu c. România 48102/99, §§ 42-46, 2 martie 2004. ÎN JUSTIȚIE PRIVIND VIOLAȚIA ALAJATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ȘI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 13. Recurenta susține că executarea hotărârii din 4 aprilie 2003 a Tribunalului de Primă Instanță d Tribunalul, astfel cum este prevăzut la art. 6 1 din Convenție, precum și dreptul său la respectarea bunurilor sale, astfel cum este garantat prin art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție. Astfel, articolele invocate sunt formulate art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 14. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de neatenție. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Pe fond 15. Guvernul recunoaște că executarea hotărârii din 4 aprilie 2003 a Tribunalului de Primă Instană din Arrad poate reprezenta o Cu toate acestea, consideră că ingerința a respectat cerința de proporționalitate și că situația din prezenta cauză este diferită de celelalte cauze în acest domeniu, deoarece, în 2005, și, respectiv, în 2008, recurenta a refuzat să pună în posesia terenului respectiv. Guvernul solicită Curții să considere că neexecutarea hotărârii definitive se datorează condițiilor obiective și la latitudinea recurentei. 16. Recurenta combate teza guvernului. 17. Curtea amintește că, în prezenta cauză, deși recurenta a obținut, la 4 aprilie 2003, o hotărâre definitivă care condamnă Comisioane locale și departamentale pentru a-i restitui un teren situat în comuna Semlac, faptul că, la 15 mai 2008, autoritățile administrative au luat inițiativa de a executa sentința menționată (a se vedea mai sus) 18. Curtea ia notă de faptul că simplele scrisori trimise înainte de 15 mai 2008 de comisiile locale și departamentale pentru a informa reclamanta cu privire la lipsa unui teren disponibil nu pot constitui o imposibilitate obiectivă care le-ar putea exonera de obligația prevăzută de hotărârea menționată (a se vedea Pantea c. România, n 5050/02, § 36, 15 iunie 2006). Cu toate acestea, Curtea constată că, în mai și august 2008, primarul din Semlac a luat inițiativa și a făcut o ofertă recurentei respectând condițiile impuse de hotărârea din 4 aprilie 2003 menționată anterior, și anume că terenul este situat în interiorul perimetrului comunei Semlac. Or, reclamanta nu a dat curs acestei oferte. Curtea apreciază că argumentul guvernului în ceea ce privește lanjurisdicția pentru autoritățile din de a pune în posesie reclamanta de pe terenul în litigiu nu mai este valabilă decât începând cu această dată, și anume mai 2008 în care reclamanta a refuzat să accepte oferta Primăriei din Semlac. Astfel, având în vedere atitudinea reclamantei, Curtea consideră că, începând cu 15 mai 2008, autoritățile erau în la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2003 (perioada dintre hotărârea definitivă și mai 2008, data primei oferte din partea primarului Semlac). 21. Curtea amintește că, în mai multe cauze, Curtea a ajuns deja la concluzia că omisiunea autorităților, fără o justificare valabilă, de a executa într-un termen rezonabil o hotărâre definitivă pronunțată împotriva acestora în una încălcarea dreptului de acces la o instanță și a dreptului la respectarea bunurilor (Acatrinei c. România, n 7114/02, § 40, 26 octombrie 2006, Metaxas c. Grecia, n 8415/02, § 26, 27 mai 2004, Prodan c. Moldova, n 49806/99, § 54-55, CEDH 2004-III (extracti) 22. Jurisprudența în această privință, Curtea consideră că, în speță, statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune în aplicare cu prioritate hotărârea judiciară favorabilă recurentei. Prin urmare, Curtea concluzionează că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 24. Recurenta solicită plata celor 156 670 de lei românești (adică aproximativ 42 000 de euro pentru pierderea de câștig pentru anii în care nu a putut utiliza terenul în care nu s-a pronunțat hotărârea de restituire și solicită, de asemenea, 10 000 de euro pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit. 25. Guvernul solicită respingerea sa, făcând trimitere la jurisprudență Curtea în care a statuat că nu ar putea specula cu privire la această chestiune (Buzatu România (satisfacție echitabilă), n 34642/97, § 18, 27 ianuarie 2005).În ceea ce privește cererea de despăgubire a prejudiciului moral suferit de reclamantă, guvernul consideră că constatarea eventual a unei încălcări constituie o satisfacție echitabilă pentru presupusul prejudiciu moral. 26. Curtea amintește că, în speță, a concluzionat că încălcarea articolelor 1 și 1 din Protocolul nr. 1 din cauza termenului în executarea hotărârii din 4 aprilie 2003, a Tribunalului de Primă Instană din Arrad, care se ridică la cinci ani 27. Cu toate acestea, în ceea ce privește lipsa de câștig care a fost cauzată de posibilitatea de a se bucura de teren, Curtea constată că reclamanta nu și-a însoțit pretențiile cu privire la înscrisurile relevante care ar fi permis Curții să stabilească valoarea prejudiciului invocat. Prin urmare, nu este necesar să se acorde recurentei o despăgubire în acest sens (Dragă și alte c. România (satisfacere echitabilă), nr. 78047/01, § 18, 16 noiembrie 2006). 28. Cu toate acestea, Curtea consideră că recurenta a suferit un prejudiciu moral, în special din cauza frustrării cauzate de faptul că a fost executată hotărârea pronunțată în favoarea sa și că acest prejudiciu nu este compensat suficient printr-o constatare a încălcării. 29. În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și, hotărând în echitate, astfel cum se prevede la art. 41 din convenție, Curtea alocă reclamantei 4 000 EUR pentru prejudicii morale. Recurenta nu a depus o cerere de rambursare a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată efectuate pentru procedurile în fața instanțelor interne sau în fața Curții. PE CES, CURTEA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 4 000 EUR (patru mii EUR), care urmează să fie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 26 mai 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte