AGATIEV v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 11610/06

depusă de Sergiu AGATIEV

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 26 mai 2009, în cadrul unei camere compuse din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Lawrence Early,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 9 martie 2006,

Având în vedere acordul formal prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Sergiu Agatiev, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1969 și care locuiește în Cocieri. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A.

Postica, avocat din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

La 7 iunie 2005, Judecătoria Dubăsari l-a recunoscut pe reclamant vinovat de comiterea unei contravenții administrative și l-a sancționat cu o amendă administrativă în mărime de 720 lei moldovenești (MDL, echivalentul a 46.5 euro la acea dată). Hotărârea nu a fost contestată și aceasta a devenit irevocabilă.

Hotărârea a fost transmisă spre executare Oficiului de executare Dubăsari („oficiul”). Oficiul a încercat de câteva ori să-l contacteze pe reclamant în vederea încasării amenzii, însă fără succes.

La 24 octombrie 2005, fratele reclamantului a informat oficiul că reclamantul era plecat și că el știa despre amendă.

La 25 noiembrie 2005, reclamantul a vizitat oficiul, unde i-a fost acordat un termen de până la 28 noiembrie 2005 pentru plata amenzii. Deoarece reclamantul nu a primit salariul la timp, el nu a putut plăti amenda în termenul stabilit. Ulterior, oficiul a solicitat Judecătoriei Dubăsari să înlocuiască amenda administrativă cu arest administrativ.

La 16 decembrie 2005, instanța judecătorească a admis cererea oficiului și a înlocuit amenda aplicată reclamantului cu 30 de zile de arest administrativ. Instanța a notat,

inter alia,

că reclamantul nu a plătit amenda și a solicitat înlocuirea acesteia cu arest administrativ. Reclamantul a fost prezent la ședința de judecată și a fost arestat imediat după aceasta.

În aceeași zi, reclamantul a solicitat suspendarea executării hotărârii judecătorești până la examinarea plângerii pe care intenționa să o depună împotriva hotărârilor din 7 iunie și 16 decembrie 2005. Reclamantul a mai solicitat să ia cunoștință cu textul hotărârii din 7 iunie 2005, invocând că aceasta nu i-a fost vreodată adusă la cunoștință. În final, el a solicitat instanței de judecată repunerea în termenul de depunere a plângerii împotriva hotărârii din 7 iunie 2005.

La 19 decembrie 2005, Judecătoria Dubăsari a respins cererea reclamantului cu privire la repunerea în termen, constatând că el nu a prezentat motive întemeiate pentru repunere.

Potrivit reclamantului, inițial, fratelui său nu i s-a permis să-l viziteze în detenție. El a prezentat o astfel de cerere din 20 decembrie 2005, care conținea textul scris de mână al refuzului comisariatului raional de poliție, în care reclamantul își executa sancțiunea. Reclamantul a susținut că, din cauza izolării sale, el nu a putut depune plângerea împotriva hotărârii din 16 decembrie 2005. Doar după ce fratele său s-a plâns procurorului și ca urmare a intervenției celui din urmă, la 23 decembrie 2005, reclamantul a putut în sfârșit să se întâlnească cu fratele său. La aceeași dată, el a semnat plângerea întocmită de fratele său și de un avocat.

La 23 decembrie 2005, reclamantul a depus plângeri împotriva hotărârilor din 7 iunie și 16 decembrie 2005. În plângerea sa împotriva hotărârii din 7 iunie 2005, el a invocat că instanța de judecată nu a stabilit toate faptele cauzei și că nu existau probe că el ar fi comis contravenția administrativă.

În plângerea sa împotriva hotărârii din 16 decembrie 2005, el a menționat,

inter alia

, că prima instanță nu a verificat declarația oficiului precum că el a refuzat cu rea-voință să plătească amenda. Mai mult, oficiul nu a întreprins vreo măsură în vederea încasării amenzii prin sechestrarea bunurilor sale. De asemenea, el a invocat că instanța de judecată a aplicat Codul cu privire la contravențiile administrative în ciuda faptului că Codul de executare, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2005, prevedea expres că amenzile administrative urmau a fi plătite în conformitate cu Codul de executare. Mai mult, potrivit ultimului Cod, amenda ce i-a fost aplicată (36 unități convenționale, adică MDL 720), nu putea fi înlocuită cu 30 de zile de arest administrativ.

La 26 decembrie 2005, Judecătoria Dubăsari a respins plângerea reclamantului împotriva hotărârii din 7 iunie 2005, constatând că el a depus-o cu omiterea termenului limită prevăzut de lege și că el nu a prezentat motive întemeiate pentru repunerea în termenul de depunere a acestuia. Această hotărâre este irevocabilă.

La 16 ianuarie 2006, reclamantul a fost eliberat din detenție, deoarece a ispășit pedeapsa de 30 de zile.

La 17 ianuarie 2006, Curtea de Apel Chișinău a respins plângerea reclamantului împotriva hotărârii din 16 decembrie 2005. Instanța de judecată a reiterat esența hotărârii și a menținut-o, fără a oferi detalii suplimentare. Această hotărâre este irevocabilă. Reclamantul nu a fost prezent la ședința de judecată și a aflat despre hotărârea în cauză mai târziu, când s-a interesat de plângerea sa.

PRETENȚII

2.

De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, că nu a fost citat la ședința de judecată din 17 ianuarie 2005 și, astfel, nu a putut să se apere, precum și de durata excesivă a procedurilor.

3.

În final, el s-a plâns, în temeiul aceluiași articol, că instanțele de judecată nu și-au motivat suficient hotărârile lor.

ÎN DREPT

La 21 aprilie 2009, Curtea a primit următorul acord semnat de părți:

„

Părțile la prezentul acord:

luând în considerare că pe rolul Curții Europene pentru Drepturile Omului se află cererea nr. 11610/06,

Agatiev v. Moldova

, în care reclamantul pretinde că drepturile sale garantate de articolul 6 § 1 (...) al Convenției Europene pentru Drepturile Omului au fost încălcate ca urmare a omisiunii de a-l cita la ședința de judecată a Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2006;

au convenit asupra următoarelor:

1.

Guvernul Republicii Moldova este de acord să plătească dlui Sergiu Agatiev suma de EUR 850 (opt sute cincizeci euro) cu titlu de prejudiciu material și moral cauzat și EUR 450 (patru sute cincizeci euro) cu titlu de costuri și cheltuieli în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate. Aceste sume vor fi convertite în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății și vor fi scutite de orice taxe care pot fi percepute. Ele vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestor sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente.

2.

Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.

3.

Reclamantul declară că pretențiile sale au fost satisfăcute și că el își va retrage cererea nr. 11610/06,

Agatiev v. Moldova

, depusă la Curtea Europeană și comunicată Guvernului la 15 decembrie 2008.

Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părțile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției). În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte