CtEDO 21.07.2009 Auto

CASE OF IGARIENE AND PETRAUSKIENE v. LITHUANIA

RESPONDENT
LTU
HOTĂRÂRE
21.07.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial;Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF IGARIENE AND PETRAUSKIENE v. LITHUANIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

Reclamanții s-au născut în 1938 și, respectiv, 1968 și trăiesc în Kaunas. La 17 noiembrie 1992, Consiliul Municipal Kaunas a restaurat drepturile de proprietate ale reclamanților într-o parte a unei clădiri din Kaunas. În special, a restaurat în natură drepturile de proprietate ale reclamanților la apartamentele în care au trăit. Decizia de restituire a proprietăților a specificat că drepturile de proprietate asupra părții nehabitate ale clădirii (denumită în continuare „sedințe contestate”) ar fi restaurate în conformitate cu procedura și termenele stabilite de Guvern. La 15 octombrie 1993, primarul adjunct al orașului Kaunas și reclamanții au semnat o declarație de acceptare a transferului (priėmimo-perdavimo aktas), prin care sediile contestate au fost transferate reclamanților. La 21 decembrie 1993, reclamanții și-au înregistrat titlul în sediul respectiv. Prin decizia din 21 martie 1994, primarul orașului Kaunas a declarat declarația de acceptare a transferului ilegală și, în consecință, nul și nul. Prin decizia din 31 mai 1994, Consiliul orașului Kaunas a completat decizia din 17 noiembrie 1992 cu o clauză care a specificat forma în care drepturile de proprietate ar trebui restaurate. În acest context, s-a decis să plătească compensarea pentru sediul contestat, în acel moment ocupat de o farmacie, după ce guvernul a determinat mijloacele și procedura prin care se va plăti compensația. Prin decizia din 14 iunie 1994, Consiliul Municipal Kaunas a transferat sediul contestat din bilanțul unei societăți de stat la bilanțul societății de stat ale farmaciilor din zona Kaunas. Ulterior, prin decizia Consiliului Municipal Kaunas din 14 iunie 1996, sediul contestat a fost transferat în proprietatea privată a societății de stoc închis, Šlamučio vaistinė. La 3 iunie 1994, reclamanții, împreună cu alte persoane într-o situație similară, au introdus o cerere civilă care a contestat hotărârile autorităților locale din 21 martie 1994 și 31 mai 1994. Acesta a fost respins în mod nespins de Curtea din districtul Kaunas la 4 iulie 1994. 10. La 22 august 1994, Curtea Supremă a anulat decizia instanței de judecată și a transmis cazul pentru o probă de examinare. Curtea Supremă a remarcat că instanța inferioară nu a examinat toate circumstanțele relevante, în special, nu a avut în vedere faptul că, la momentul adoptării hotărârilor impugnate, reclamanții erau deja recunoscuți ca proprietarii întregii clădiri. Curtea Supremă a observat că numai o instanță și nu o autoritate locală ar fi putut anula drepturile de proprietate ale reclamanților. 11. La 7 octombrie 1994, Curtea de district din Kaunas a decis să suspende procedura civilă în continuare la o cerere de către V.A., unul dintre reclamanți în acest caz, din cauza bolii unuia dintre rudele sale, care a fost, de asemenea, reclamant în acest caz. Curtea a ordonat V.A. La 1 iulie 1999, Curtea din districtul Kaunas a reluat procedura civilă. 13. La 9 septembrie 1999, Curtea din districtul Kaunas a acordat cererea reclamanților. La 28 februarie 2000, Curtea Regională Kaunas a confirmat această decizie. 15. La 12 septembrie 2000, Curtea Supremă a anulat hotărârile judecătorilor și a remis cazul la Tribunalul din districtul Kaunas pentru o examinare de novo. Curtea Supremă a considerat că instanțele de jos nu au reușit să evalueze toate circumstanțele relevante – chiar și cele la care s-a atras atenția în decizia sa din 22 august 1994 – și că au greșit în lege. 16. La 18 februarie 2004, Tribunalul din districtul Kaunas a respins acțiunea reclamanților. Curtea a observat că legea nu prevedea restituirea în felul de bunuri imobile dacă ar fi fost ocupată de instituții de interes public, cum ar fi o farmacie. Curtea a interpretat în continuare decizia din 17 noiembrie 1992, menționând că nu ar fi putut fi citit ca garantarea restituirii în felul întregului clădiri, dar numai din partea neocupată. Curtea a anulat fraza ambiguă a deciziei, lăsându-i autorităților locale să determine cum să remedieze situația, fie prin compensare pecuniară, fie prin transferul unei proprietăți echivalente. 17. La 23 septembrie 2004, Curtea Regională Kaunas a susținut hotărârea instanței de primă instanță. 18. La 26 ianuarie 2005, Curtea Supremă a respins un recurs de cassare de către reclamanții. 19. La 25 mai 2005, anumite părți la acest caz, inclusiv reclamanții, au prezentat o cerere Curții din districtul Kaunas pentru a-și interpreta decizia din 18 februarie 2004. Cererea lor a fost respinsă la 21 iunie 2005. 20. La 3 aprilie 2006 V.A. înființat o procedură civilă care a contestat proporțiile inițiale ale drepturilor de proprietate ale reclamanților și ale altor părți interesate, astfel cum se prevede în decizia din 17 noiembrie 1992. Prin decizia finală din 5 septembrie 2007 Curtea din districtul Kaunas a părăsit cererea V.A. neexaminată deoarece V.A., deși a fost informată în mod corespunzător cu privire la audiere, nu a apărut în instanță. 21. La 11 decembrie 2008, șeful municipiului din Kaunas a emis o ordonanță de a plăti reclamanților compensații pecuniare pentru sediul contestat. Compensația a fost plătită în trei tranșe și la 29 decembrie 2008 reclamanții au primit prima plată datorată. Cele două tranșe rămase trebuie plătite în 2009 și 2010. 22. Legea și practicile interne relevante referitoare la căile de recurs interne în ceea ce privește durata plângerilor de procedură au fost rezumate în hotărârea Četvertakas și alții c. Lituania (nr. 16013/02, §§ 19-22, 20 ianuarie 2009). În plus, art. 484 din Codul Civil, în vigoare până la 1 iulie 2001, prevedea ca o organizație să compenseze orice daune cauzate de angajații săi în timpul îndeplinirii sarcinilor profesionale. 23. Legea privind procedura și condițiile de restabilire a drepturilor de proprietate asupra proprietăților imobiliare existente („statymas dėl pilieči În conformitate cu art. 14 din Lege, dacă o casă ar fi fost transformată în instituții medicale sau utilizate în scopuri medicale, aceste instituții ar fi fost cumpărate de stat. Autoritățile locale au competența de a decide asupra metodei de compensare. 24. La 27 mai 1994, Curtea Constituțională a examinat problema compatibilității Constituției cu legislația internă privind restabilirea drepturilor de proprietate. În decizia sa, Curtea Constituțională a declarat, printre altele, că bunurile care au fost naționalizate de autoritățile sovietice din 1940 ar trebui tratate ca „proprietate sub controlul de facto al statului”. Curtea Constituțională a declarat: „Drepturile unui fost proprietar la un anumit proprietar nu au fost restaurate până când nu este restituită proprietatea sau o compensare adecvată. Legea în sine nu oferă niciun drept în timp ce nu este aplicată unei persoane concrete în ceea ce privește o proprietate specifică. În astfel de situație, efectul juridic al unei decizii ale unei autorități competente de a returna proprietatea sau de a acorda compensații este astfel încât numai din acel moment fostul proprietar obține drepturi de proprietate asupra unei proprietăți specifice.” Curtea Constituțională a susținut, de asemenea, că compensarea echitabilă pentru bunurile care nu ar putea fi returnate în natură a fost compatibilă cu principiul protecției proprietăților. 25. La 20 iunie 1995, Curtea Constituțională a afirmat că alegerea de către Parlament a principiului de reparare parțială a fost influențată de condițiile politice și sociale dificile, în sensul că „noile generații au crescut, noi relații proprietare și alte relații socio-economice au fost formate în cursul celor 50 de ani de ocupație, care nu ar putea fi ignorate în decizia de restituire a proprietății”. 26. Legea privind restabilirea drepturilor de proprietate ale cetățenilor la proprietatea imobiliară existentă (Pilieči Drepturile de proprietate a caselor rezidențiale, a porțiunilor acestora și a apartamentelor sunt restaurate persoanelor menționate la art. 2 din prezenta Lege prin returnarea lor în natură, cu excepția caselor rezidențiale, a porțiunilor acestora și a apartamentelor care sunt supuse cumpărării unui stat în conformitate cu art. 15 din prezenta Lege...” „Casele rezidențiale, porțiunile acestora și apartamentele lor sunt cumpărate de către stat la cetățenii specificați la art. 2 din prezenta Lege, care sunt compensate în conformitate cu art. 16 din prezenta Lege, cu condiția ca aceste case rezidențiale, porții sau apartamentele acestora: (1) au fost convertite în locații neapte pentru ocuparea umană și utilizate în scopuri educaționale, de protecție a sănătății, culturale sau științifice, sau prin reședințe comune. Lista acestor imobiliare este aprobată de Guvern...” „1. Statul compensa cetățenii pentru bunurile imobiliare existente care sunt cumpărate de stat, precum și pentru bunurile imobiliare care au existat înainte de 1 august 1991, dar care au încetat ulterior să existe ca urmare a deciziilor adoptate de stat sau autoritățile locale. În cazul în care statul compensa cetățenii pentru bunuri imobiliare care, în conformitate cu prezenta lege, nu sunt returnate în natură, principiul valorii egale se aplică atât proprietăților care nu sunt returnate, cât și altor bunuri care sunt transferate în loc de aceasta ca compensare pentru bunurile cumpărate de stat. ... Compensarea pentru clădirile utilizate în scopuri economice și comerciale, casele rezidențiale, porțiunile acestora și apartamentele care nu sunt returnate în temeiul prezentei legi se stabilește în conformitate cu metodele aprobate de Guvern. ...”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2016-02-23
0,93
CASE OF GRIGALIŪNIENĖ v. LITHUANIA
5. The applicant was born in 1955 and lives in Kaunas. 6. In February 1993 the Kaunas Region Municipality (Kauno rajono savivaldybė) assigned a plot of land measuring 0.15 hectares in the settlement of Noreikiškės to the applicant for the c
CtEDO 2017-02-21
0,93
CASE OF ŠIMAITIENĖ v. LITHUANIA
5. The applicant was born in 1948 and lives in Kaunas. 6. In 1991 the applicant asked the authorities to return to her some buildings and a plot of land owned by her father before nationalisation in 1940. In November 1995 the applicant wrot
CtEDO 2018-04-24
0,93
CASE OF BARTULIENĖ v. LITHUANIA
4. The applicant was born in 1938 and lives in Kaunas. 5. In October 1991 the applicant asked the authorities to establish that her father had had 7.06 hectares of land in Kaunas Region before nationalisation. The applicant indicated that s
CtEDO 2005-04-07
0,93
CASE OF UZKURELIENE AND OTHERS v. LITHUANIA
8. The first applicant is Mrs Eugenija Užkurėlienė, born in 1939 and living in Vilnius. The second applicant is Mr Povilas Čyžius, born in 1936 and living in the Kupiškis area in the Panevėžys region. The third applicant is Mr Stanislovas Č
CtEDO 2015-11-24
0,93
CASE OF TUNAITIS v. LITHUANIA
a plot of land measuring 0.03 hectares to the applicant for the construction of a house (hereinafter “the land”). In 1991 Kaunas City Council confirmed the validity of that decision. 7. Between 1992 and 1994 the applicant obtained a buildin
Sursă