CtEDO 22.09.2009 Auto

STACHURSKI v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
22.09.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
STACHURSKI v. POLAND (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 35046/07 de către Cezary STACHURSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la 22 septembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 7 august 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 13 iulie 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor; după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Cezary Stachurski, este un național polonez născut în 1965 și trăiește în Warszawa. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 ianuarie 2005, reclamantul a depus la Curtea Regională de Varșovia o cerere de compensare împotriva Trezorului de Stat. Reclamantul a susținut că guvernatorul Mazowiecki nu și-a înscris numele pe o listă a persoanelor care au fost eligibile pentru a fi afiliate la locuințe co Ca urmare, el a fost privat de o oportunitate de a dobândi un apartament și de economii sale care au fost acumulate pe o carte de economisire pentru locuință a pierdut valoarea. La 22 noiembrie 2005, Curtea Regională de Varșovia a respins cererea reclamantului. Curtea l-a obligat, de asemenea, să ramburseze costurile litigiilor suportate de inculpat. La 12 ianuarie 2007, Curtea de Apel din Varșovia a respins recursul reclamantului, împărtășind concluziile instanței de judecată. Curtea l-a obligat, de asemenea, să ramburseze costurile de litigiu suportate de inculpat în fața instanței de a doua instanță. La 7 martie 2007, Curtea Regională de Apel din Varșovia și-a permis cererea. La 12 martie 2007, Asociația Barorilor din Varșovia a atribuit un avocat de asistență juridică la acest caz (servită avocatului la 21 martie 2007). La 3 aprilie 2007, Curtea de Apel din Varșovia a trimis o copie a hotărârii cu motivele sale avocatului. Într-o scrisoare adresată reclamantului din 2 iunie 2007, avocatul a explicat în detaliu de ce nu a văzut niciun motiv pentru care să pregătească o plângere de casă în cazul reclamantului (servită la 11 iunie 2007). La 29 iunie 2007, reclamantul a solicitat instanței să atribuie un nou drept juridic. Avocatul ajutorului. Într-o scrisoare adresată instanței din 2 iulie 2007, reclamantul s-a plâns de întârzierile în care se atribuia un avocat. Într-o scrisoare din 9 iulie 2007, Curtea de Apel din Varșovia a informat reclamantul că un avocat de asistență juridică i-a fost deja atribuit la 7 martie 2007 și că instanța nu a putut fi reținută responsabilă pentru atribuirea unui avocat specific la cazul sau pentru acțiunile avocatului. La 25 septembrie 2007, Curtea Regională de Varșovia a respins noua cerere a reclamantului de a atribui un nou avocat de asistență juridică pentru a redacta o plângere de casă. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns că procedurile în cazul său au fost nedreptate și că instanțele l-au obligat să ramburseze costurile de litigiu pentru inculpat. Reclamantul s-a mai plâns că i s-a refuzat accesul efectiv la o instanță deoarece avocatul de asistență juridică a refuzat să pregătească o plângere de casă pentru examinare de către Curtea Supremă. Avocat al ajutorului a refuzat să pregătească o plângere de casă pentru examinare de către Curtea Supremă, care se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție. Prin scrisoarea din 13 iulie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine această parte a cererii în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește prin prezenta exprimarea - prin intermediul declarației unilaterale - recunoașterea faptului că dreptul reclamantului la acces eficient la o instanță garantată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție a fost restricționat. În aceste circumstanțe și având în vedere faptele specifice ale cauzei, Guvernul declară că acestea oferă reclamantului să plătească valoarea de 11.400 PLN. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică supunerea din cauza Curții a cazurilor menționate la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Reclamantul a fost solicitat să își exprime opinia asupra declarației guvernului, însă nu a răspuns la scrisoarea Registrului în termenul dat. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere sau o parte a unei cereri din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să atace un caz sau o parte din acest caz din lista sa în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special de Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit în mai multe cazuri practicile sale referitoare la încălcarea dreptului de acces la Curtea Supremă în procesul civil (a se vedea mutatis mutandis Staroszczyk Polonia nr. 59519/00, Siałkowska c. Polonia , nr. 8932/05, 22 martie 2007 și Smyk c. Polonia 8958/04, 28 iulie 2009). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție că procedura în cazul său a fost nedrept și că instanța l-a obligat să ramburseze cheltuielile de litigiu pentru inculpat. Curtea consideră că materialul în posesia sa nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a prezentei dispoziții ale Convenției. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. Din aceste motive, Curtea cu majoritate ia notă a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind accesul la o instanță și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declară restul cererii inadmisibile. Președintele Registrului Lawrence Early Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă