KARATZA ET KALOGEROPOULOU c. GRECE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 37079/07 prezentată de Anastasia KARATZA și Georgia KALOGEROPOULOU împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 1 octombrie 2009 într-o cameră compusă din Nina Vajić, președinte, Christos Rozakis, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar hagiev, Dean Spielmann, Suva Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 7 august 2007, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, După ce ați intenționat acest lucru, faceți următoarea decizie CU FAȚA recurentelor, Anastasia Karatza și Georgia Kalogeropoulou sunt resortisanți greci, născuți în 1964 și rezidenți în Atena.

Ele sunt angajate ca asistenți medicali în cadrul A. Tzeferakos, președintele Consiliului Juridic de la . Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 ianuarie 1994, recurentele au sesizat instanța administrativă cu privire la o cerere de condamnare a spitalului la spital să le plătească o primă pentru salariul fiecăreia, pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1988 și 31 decembrie 1993, cu o sumă de 471 600 drahmes (1 384 EUR), cu dobândă. La 31 mai 1996, instanța a respins acțiunea ca nefondată (Decizia nr. 8179/1996). La 10 decembrie 1996, recurentele au răspuns la apel. La 30 ianuarie 2002, instanța administrativă de recurs a infirmat decizia atacată și, parțial fiind îndreptățită la cererea recurentelor, au dispus plata de către tribunal a sumelor solicitate, dar fără dobândă (hotărârea nr. 186/2002).

La 26 martie 2003, spitalul s-a ocupat de casare. La 30 octombrie 2006, Curtea de Casație a declarat recursul inadmisibil, pe motiv că spitalul nu era reprezentat în mod legal (hotărârea nr 3111/2006). Această hotărâre a fost netă și certificată conform la 23 februarie 2007. GRIEFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurentele s-au plâns că cauza lor a durat prea mult și au văzut o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1, deoarece au afirmat că întârzierea procedurii le-a depreciat în mod substanțial cererea.

La 9 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentanții recurentelor Noi subsemnatii, Spyros Tzouvelopoulos, Antonis Mathioudakis și Dionysia Tzouvelopoulou, avocați în barou dai, să remarcăm că guvernul elen este pregătit să plătească fiecărei recurente, domnul Anastasia Karatza și Georgia Kalogeropoulou, cu titlu gratuit, suma de 12 000 de euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă și plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.

De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. După consultarea clientelor mele, vă informez că acceptă această propunere și renunță, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Greciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Acestea declară cauza soluționată definitiv. La 14 aprilie 2009, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnatul, Alexandros G. Tzeferakos, agent al guvernului elen, declară că guvernul elen propune să plătească fiecărei reclamante, domnul meu Anastasia Karatza și Georgia Kalogeropoulou, cu titlu gratuit, suma de 12 000 de euro în vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă și plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile.

Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Søren Nielsen Nina Vajić grefier președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 37079/07 présentée par Anastasia KARATZA et Georgia KALOGEROPOULOU contre la Grèce La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 1 er octobre 2009 en une chambre composée de : Nina Vajić, présidente, Christos Rozakis, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, juges, et de Søren Nielsen, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 7 août 2007, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérantes, M mes Anastasia Karatza et Georgia Kalogeropoulou, sont des ressortissantes grecques, nées en 1964 et résidant à Athènes.

Elles sont employées comme aides-soignantes au sein de l’Hôpital général d’Athènes « Georgios Gennimatas ». Elles sont représentées devant la Cour par M es S. Tzouvelopoulos, Antonis Mathioudakis et Dionyssia Tzouvelopoulou, avocats au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. A. Tzeferakos, président du Conseil juridique de l’Etat. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 10 janvier 1994, les requérantes saisirent le tribunal administratif d’Athènes d’une demande tendant à la condamnation de l’hôpital à leur verser une prime sur le salaire de chacune, pour la période allant du 1 er janvier 1988 au 31 décembre 1993, d’un montant de 471 600 drachmes (1 384 euros), majoré d’intérêts.

Le 31 mai 1996, le tribunal rejeta le recours comme infondé (décision n o 8179/1996). Le 10 décembre 1996, les requérantes interjetèrent appel. Le 30 janvier 2002, la cour administrative d’appel d’Athènes infirma la décision attaquée et, faisant partiellement droit à la demande des requérantes, ordonna le versement par l’hôpital des montants sollicités, mais sans intérêts (arrêt n o 186/2002). Le 26 mars 2003, l’hôpital se pourvut en cassation. Le 30 octobre 2006, la Cour de cassation déclara le pourvoi irrecevable, au motif que l’hôpital n’était pas légalement représenté (arrêt n o 3111/2006). Cet arrêt fut mis au net et certifié conforme le 23 février 2007. GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérantes se plaignaient que leur affaire connut une durée excessive.

Elles y voyaient également une violation de l’article 1 du Protocole n o 1, car elles affirmaient que le retard de la procédure déprécia de façon substantielle leur demande. EN DROIT Le 9 février 2009, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par les représentants des requérantes : « Nous soussignés, Spyros Tzouvelopoulos, Antonis Mathioudakis et Dionysia Tzouvelopoulou, avocats au barreau d’Athènes, notons que le gouvernement grec est prêt à verser à chacune des requérantes, M mes Anastasia Karatza et Georgia Kalogeropoulou, à titre gracieux, la somme de 12 000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable et payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ayant consulté mes clientes, je vous informe qu’elles acceptent cette proposition et renoncent par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Grèce à propos des faits à l’origine de ladite requête.

Elles déclarent l’affaire définitivement réglée. » Le 14 avril 2009, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné, Alexandros G. Tzeferakos, Agent du Gouvernement grec, déclare que le gouvernement grec offre de verser à chacune des requérantes, M mes Anastasia Karatza et Georgia Kalogeropoulou, à titre gracieux, la somme de 12 000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable et payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention).

En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Søren Nielsen Nina Vajić Greffier Présidente