GAVRYLOVYCH v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
GAVRYLOVYCH v. UKRAINE (CtEDO, 2009)
A cincea secțiune DECIZIE nr. 4409/04 de către Anisim Semenovych GAVRYLOVYCH împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 17 noiembrie 2009 ca Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Zdravka Kalaydjieva, judecători, Mykhaylo Buromenskiy, judecător ad hoc, și Claudia Westerdiek, Secțiunea Grefier Având în vedere cererea depusă la 3 decembrie 2003, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Reclamantul, dl Anisim Semenovych Gavrylovych, este un național ucrainean care s-a născut în 1963 și trăiește în Rivne. Guvernul ucrainean („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl Yu. Zaytsev. La 4 decembrie 2008, Curtea a hotărât să comunice plângerile reclamantului în temeiul articolului 5 1 (c) și 4 din Convenție privind presupusa ilegalitate a detenției anterioare a reclamantului și lipsa unei examinări judiciare adecvate a acestei detenții. Prin o scrisoare din 11 mai 2009 observațiile guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte orice observații, împreună cu orice reclamație de o just satisfacție, în răspuns până la 30 iunie 2009. Prin scrisoarea din 5 august 2009, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor reclamantului a expirat la 30 Iunie 2009 și faptul că nu a fost solicitată o prelungire a timpului.Atenția reclamantului a fost atrasă la art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Cu toate acestea, nu s-a primit niciun răspuns. HOTĂRÂREA Curții constată că reclamantul nu a răspuns la scrisorile Curții din 11 mai și 5 august 2009 fără niciun motiv valabil. Consideră, prin urmare, că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Claudia Westerdiek Președintele Registrului Peer Lorenzen