CtEDO 24.11.2009 Auto

CASE OF IPTEH SA AND OTHERS v. MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
24.11.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF IPTEH SA AND OTHERS v. MOLDOVA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

Primul reclamant, Ipteh SA, este o companie înființată în Moldova. Celelalte solicitări sunt Worldway Limited („a doua societate solicitantă”) – o societate încorporată în Regatul Unit și titulară de 35,9% din acțiunile primului reclamant; Kapital Invest SA („a treia societate solicitantă”) – o societate încorporată în România și deținătoarea 49,63% din acțiunile primului reclamant; și Ion Rusu („a patra solicitantă”) – un național român născut în 1962, care locuiește în Iași și deținătorul de 11,72% din acțiunile primului reclamant. La sfârșitul anilor 1990, Ipteh SA și o a treia companie, I., au fost proprietarii unei clădiri de șase etaje situate pe bulevardul principal al Chișinău („clădirea”). Ambele companii au fost deținute de stat și au avut ca unică proprietate diferite părți ale clădirii. În 1999 statul a decis să privatizeze companiile și a vândut acțiunile lor către o companie privată, U. În 2000 și 2001 noul proprietar al societăților a transferat toate părțile din clădire la prima societate solicitantă. De asemenea, în 2000 fostul director al primei societăți solicitanți a contestat privatizarea în instanțe. Cu toate acestea, acțiunea sa a fost respinsă de o hotărâre finală a Curții Economice a Republicii Moldova din 11 iulie 2000, instanțele care au constatat că privatizarea a fost legală în toate aspectele. 10. În iulie 2001, al patrulea reclamant a cumpărat 141.772 acțiuni în prima societate solicitantă. 11. În august 2001, a doua societate solicitantă a cumpărat restul acțiunilor din prima societate solicitantă. 12. În august 2006, prima societate solicitantă a eliberat 510.000 de acțiuni noi și le-a vândut societății terțe solicitanți. 13. La o dată neespecificată în 2002, Primul Ministru a solicitat Oficiului Procurorului General să efectueze o anchetă cu privire la licența privatizării. La 17 februarie 2002, Procurorul General a informat Prim-ministrul că a verificat legalitatea privatizării și a constatat că aceaceasta este „în respectarea strictă a legislației în vigoare”. Procurorul General a informat, de asemenea, Prim-ministrul că legalitatea privatizării a fost verificată pe deplin în timpul procedurii care se încheie cu hotărârea finală din 11 iulie 2000 14. La o dată neespecificată în 2003 Președintele Moldovei a solicitat Biroului Procuror General să examineze posibilitatea de a contesta privatizarea din 1999. Într-o scrisoare din 26 iunie 2003, Procurorul General a informat președintelui V. Voronin că tranzacția a fost legală și că nu există motive de contestare. În plus, el a indicat că, după intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă la 12 iunie 2003, a devenit imposibil să se recurge la o casă împotriva hotărârii finale din 11 iulie 2000. 15. La 19 aprilie 2007, Oficiul Procurorului General a instituit o procedură în numele statului în care a contestat licența privatizării din 1999 a primei societăți solicitante și a societății I. în temeiul că două reglementări guvernamentale privind vânzarea acțiunilor deținute de stat au fost încălcate. Procurorul a susținut, în special, că mărimea plății în avans efectuate de societatea U. este mai mică decât cea prevăzută în regulament și că prețul final oferit pentru acțiunile era prea scăzut. Procurorul s-a bazat pe art. 50 din Codul Civil ca bază juridică pentru acțiune (a se vedea punctul 16 de mai jos). Ca urmare a presupusei ilegalitate a privatizării, Oficiul Procuror a solicitat, de asemenea, anularea tuturor transferurilor ulterioare și a emiterilor de acțiuni din cauza căreia a doua, a treia și a patra solicitanți au devenit acționari ai primei societăți solicitante. 16. Reclamanții se opune acțiunii și au susținut, printre altele, că este limitat la timp și contrar principiului certitudinii juridice, susținând că dispoziția articolului 86 din vechiul Cod Civil care exoneră Procurorul de la observarea termenului de trei ani atunci când depunerea acțiuni în interesul statului este contrară articolului 6 din Convenție și a făcut trimitere la Dacia SRL v. Moldova (nr. 3052/04, 18 martie 2008). Acestea au susținut, de asemenea, că legalitatea privatizării a fost confirmată printr-o hotărâre finală din 11 iulie 2000 cu puterea res judicata și că acestea sunt cumpărători bona fide care au fost discriminați în ceea ce privește alte societăți care au obținut bunuri de stat în condiții similare și ale căror privatizări nu au fost contestate mai târziu de către stat. De asemenea, ei au contestat judecătorul președinte din motive de lipsă de imparțialitate și au susținut că, în cadrul procedurii care s-a încheiat cu hotărârea finală din 11 iulie 2000, el a fost contestat cu succes pentru aceste motive. Cu toate acestea, contestația a fost respinsă. 17. La 10 iunie 2008, Curtea Economică Chișinău a hotărât în favoarea Biroului Procurorului General în absența celor de-a treia și a patra reclamante, care nu au fost convocate. Curtea a respins obiecția reclamanților cu privire la existența unei hotărâri finale din 11 iulie 2000. Curtea nu a contestat afirmația reclamanților că procedura din 2000 avea o chestiune similară; cu toate acestea, a respins obiecția din cauza faptului că această hotărâre a fost adoptată în cadrul căreia biroul procurorului general nu a fost implicat. De asemenea, instanța a respins obiecția reclamanților în ceea ce privește Statutul Limitărilor, susținând că, în conformitate cu art. 86 din Codul Civil, o acțiune a procurorilor în interesul statului nu poate fi interzisă în timp. 18. Reclamanții au apelat pe baza aceleași argumente care au fost puse în fața instanței de primă instanță. La 28 august 2008, Curtea Supremă de Justiție a auzit apelul reclamanților. În timpul procedurii, reclamanții au contestat judecătorul N.M. În aceeași zi, Curtea Supremă a respins recursul și a susținut hotărârea Curții de Primă Instanță. 20. Curtea Supremă se bazează pe dispozițiile Codului Civil vechi, pentru a respinge obiecția reclamanților în ceea ce privește statutul lor de cumpărător de bună credință. În special, instanța a susținut că, în conformitate cu vechile proprietăți ale Codului Civil obținute ilegal de la stat, ar putea fi revendicată indiferent de faptul că a fost obținută de un cumpărător de bona fide. Cu toate acestea, la examinarea problemei statutului de limitări, Curtea Supremă a fost de acord cu obiecția reclamanților cu privire la art. 86 din vechiul Cod Civil (a se vedea punctul 16 mai sus). Cu toate acestea, instanța a declarat pentru prima oară în cadrul procedurii că, având în vedere că procurorul și-a introdus acțiunea după intrarea în vigoare a noului cod civil, ar trebui să se aplice normele privind limitele prevăzute în timp în acest cod. Curtea Supremă a exprimat opinia conform căreia acțiunea procurorului se referă la declarația nulității absolute a privatizării și că, prin urmare, în conformitate cu dispozițiile articolului 217 din noul cod civil, aceasta nu poate fi limitată în timp. De asemenea, Curtea Supremă a respins obiecția cu privire la existența unei hotărâri finale în ceea ce privește aceeași problemă din aceleași motive ca și instanța de primă instanță și a respins obiecția cu privire la neparticiparea unora dintre reclamanți în cadrul procedurii. 21. La 3 octombrie 2008, Guvernul a decis să privatizeze din nou clădirea și o licitație pentru vânzarea clădirii a fost programată pentru 5 noiembrie 2008. Se pare că clădirea nu a fost vândută la acea dată și Curtea nu are informații cu privire la dezvoltarea ulterioară a evenimentelor. 22. Nu apare din cauza faptelor, astfel cum au fost prezentate de părți, că reclamanții au fost răsplătiți valoarea investițiilor lor inițiale. 23. Dispozițiile relevante ale Codului Civil, în vigoare în momentul privatizării, prevăd: Un contract care este contrar legii este nul și nul ... Atunci când un contract este declarat nul și nul, fiecare parte trebuie să se întoarcă la cealaltă parte tot ce a primit din ea pe baza contractului ... Perioada de limitare generală pentru protecție printr-o acțiune judiciară a drepturilor unei persoane [naturale] este de trei ani; este un an pentru procese între organizațiile de stat, fermele colective și orice alte organizații sociale. Curtea competentă ... Se aplică termenul de limitare dacă părțile solicită sau nu o astfel de cerere. Expirarea perioadei de limitare înainte de inițierea procedurii judiciare constituie un motiv pentru respingerea cererii. Dacă instanța competentă ... constată că acțiunea nu a început în termenul de limitare pentru motive motivate, dreptul în cauză este protejat. Perioada de limitare nu se aplică: ... (2) la cererile organizațiilor de stat cu privire la restituirea proprietăților de stat găsite în posesia ilegală a ... alte organizații ... și a cetățenilor;”. 24. Dispozițiile relevante ale noului Cod Civil, în vigoare după 12 iunie 2003, se citesc după cum urmează: (1) Legea civilă nu are caracter retroactiv. Aceasta nu poate modifica sau suprima condițiile în care a fost constituită o situație juridică anterioară sau condițiile în care a fost extinsă o astfel de situație juridică. Noua lege nu poate modifica sau aboli efectele deja create ale unei situații juridice care a stingut sau este în proces de execuție. (1) Nulitatea absolută a unui act juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes. Curtea poate invoca-l pe propunerea sa... (3) O acțiune de declarare a nulității absolute nu este limitată în timp.” 25. Într-o hotărâre din 20 aprilie 2005 (caz nr. 2ra-563/05) Curtea Supremă de Justiție a respins argumentele reclamantului pe baza dispozițiilor noului Cod Civil, din cauza faptului că faptele cauzei au legătură cu o perioadă înainte de intrarea în vigoare a noului Cod Civil și că, prin urmare, dispozițiile vechiului Cod Civil au fost aplicabile.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-06-29
0,98
CASE OF IPTEH SA AND OTHERS v. MOLDOVA
Chişinău, in breach of the principles of equality of arms and legal certainty ( Ipteh SA and Others v. Moldova, no. 35367/08, 24 November 2009). 4. Since the question of the application of Article 41 of the Convention was not ready for deci
CtEDO 2010-06-29
0,95
CASE OF IPTEH SA AND OTHERS v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova
a invitat Guvernul şi reclamantul să prezinte în termen de trei luni, observaţii scrise în acest sens. ÎN FAPT 5. Primul reclamant, Ipteh S.A., este o companie înregistrată în Moldova. Ceilalţi reclamanţi sunt Worldway Limited („a doua comp
CtEDO 2009-11-24
0,94
CASE OF IPTEH SA AND OTHERS v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova
rea în fond a cererii odată cu admisibilitatea acesteia (articolul 29 § 3 din Convenţie). De asemenea s-a decis, în baza prevederilor Regulii 54 § 2 (c) din Regulamentul Curţii, de acorda prioritate la examinarea cazului potrivit regulii 41
CtEDO 2009-03-03
0,93
CASE OF DUCA v. MOLDOVA
cted in respect of Moldova, withdrew from sitting in the case (Rule 28 of the Rules of Court) after it had been notified to the Government. On 31 January 2009, the Government, pursuant to Rule 29 § 1 (a), informed the Court that they were c
CtEDO 2011-02-08
0,92
CASE OF IGNATENCO v. MOLDOVA
5. The applicant was a security guard who was born in 1969 and lived in Bălţi. 6. The applicant, together with Messrs Nicolae Ninescu and Anatolie Tripăduş who have also lodged applications with the Court, was involved in a series of comple
Sursă