- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 februarie 2024
- Stat pârât
- POL
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Dębowska și alții împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 1752/14 Jadwiga DδBOWSKA împotriva Poloniei și a altor 10 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 6 februarie 2024 în calitate de comitet compus din: LÄtif Hüseynov , Președintele Krzysztof Wojtyczek, Erik Wennerström , judecători și Liv Tigerstedt , secretar adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Republicii Polonia depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul apendice („reclamanții”), la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a anunța cererile către Guvernul Polonez („Guvernul”) reprezentată de agentul lor, dl J. Sobczak, al Ministerului Afacerilor Externe; observațiile părților; observațiile prezentate de Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului, care a fost acordată permisă de intervenție de către președintele secțiunii; după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la acuzațiile conform căreia o modificare legislativă introdusă în 2012 a privat reclamanții de o alocație care a fost acordată anterior.
La diferite date, reclamanții au obținut o alocație de asistență medicală (świadczenie pielęgnacyjne ) în valoare de 520 zloti polonezi (PLN) pe lună în ceea ce privește membrii lor de familie care au fost constatate a solicitat îngrijire constantă de către o altă persoană.
Actul de modificare a Legii privind acordurile de familie și anumitor alte acte („Legea de modificare a anului 2012”) a intrat în vigoare la 1 Pe baza prezentului act, reclamanții au pierdut dreptul la indemnitatea de asistență medicală începând cu 30 iunie 2013. Legea de modificare a anului 2012 prevedea, de asemenea, că invaliditatea persoanei care au fost îngrijite a trebuit să fi apărut nu mai târziu de 18 ani sau de 25 ani în cazul în care au participat la școală sau la universitate (pentru detalii privind dreptul și practicile interne a se vedea Čuczkiewicz Polonia (dec.), nr. 1464/14, §§ 9-50, 5 decembrie 2023). În hotărârea nr. K 27/13 din 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională a susținut că dispoziția Legii de modificare a anului 2012, în temeiul căreia toate deciziile administrative anterioare de acordare a indemnității de asistență medicală vor expira prin aplicarea legii, erau incompatibile cu Constituția.
Noua Lege 2014 privind stabilirea și plata beneficiilor Carer („Legea 2014”) a intrat în vigoare la 15 mai 2014. ulterior, reclamanții au solicitat beneficiul nou-i stabilit (zasiłek dla opiekunów) În mai multe date din iunie și septembrie 2014, reclamanții au fost acordate prestații de îngrijitor în temeiul Legii 2014. Beneficiul noului îngrijitor a fost acordat în aceeași sumă (PLN 520 pe lună) cu alocația anterioră de asistență medicală și pentru o perioadă nedeterminată. În plus, beneficiul îngrijitorului a fost plătit retrospectiv reclamanților, adică, începând cu 1 iulie 2013 și cu dobânda legală.
În hotărârea nr. K 38/13 din 21 octombrie 2014, Curtea Constituțională a susținut că dispoziția Legii de modificare a anului 2012, care a privat îngrijitorii persoanelor cu handicap a căror incapacitate a apărut după vârsta de 18 ani, sau 25 în cazul asistenței la școală sau la universitate, a dreptului la indemnitatea de asistență medicală, a fost incompatibilă cu Constituția. Reclamantul în cererea nr. 1752/14 (a se vedea tabelul adăugat) a depus o cerere de alocație de asistență medicală. Octombrie 2017 Consiliul Guvernului Local Białystok de Apel i-a acordat indemnul de infirmiere în valoare de 1,406 PLN începând cu 1 iulie 2017 pentru o perioadă infinită de timp. Curtea a susținut că, în conformitate cu jurisprudența bine stabilită a instanțelor administrative, dispoziția a declarat inconstituțională de către Curtea Constituțională la 21 Octombrie 2014 nu a fost obligatoriu, prin urmare, reclamantul a îndeplinit criteriile pentru indemnitatea de infirmieri.
Hotărârile identice au fost adoptate la 8 iunie și 26 octombrie 2017 privind reclamanții în cererea nr. 2172/14 și, respectiv, 3539/14 (a se vedea tabelul adăugat). În fiecare caz, reclamanții au primit noua indemnitate de infirmieri în valoare de 1,406. 10. În anii ulteriori, valoarea alocației a fost crescută. 11. Reclamanții s-au plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la cesiare – prin funcție de Legea de modificare a anului 2012 – a dreptului lor achiziționat la indemnul de asistență medicală. De asemenea, au plâns în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1, cu privire la noua condiție de eligibilitate pentru asistență medicală adăugat prin Legea de modificare a anului 2012, și anume că invaliditatea persoanei care au fost îngrijite a trebuit să fi apărut înainte de a atinge vârsta de 18 sau 25 de ani.
EVALUAREA TRIBUNALULUI 12. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. 13. Curtea constată că, la 26 august 2019, reclamantul în cererea nr. 2180/14 a murit și Curtea a fost informată că dl Marek Roman Witowski, soțul ei, a dorit să urmărească cererea în locul soției sale rătăcite. Curtea constată că Guvernul nu a contestat poziția moștenitorului reclamantului pentru a continua cererea în locul ei. Prin urmare, și având în vedere subiectul plângerilor, Curtea consideră că dl În plus, Curtea constată că a examinat recent un caz care a susținut o chestiune identică cu cazul în cauză și a hotărât să excludă aplicarea din lista cazurilor sale (a se vedea Čuczkiewicz, citată mai sus).
Curtea consideră că nu există motive să se depărteze de concluziile sale în acest caz. 15. În special, în ceea ce privește prima plângere a reclamanților cu privire la cesionarea dreptului la indemnitatea de asistență medicală prin aplicarea Legii de modificare a anului 2012, Curtea remarcă următoarele. La 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională (cazul nr. K 27/13) a constatat că expirarea, prin aplicarea legii, a dreptului reclamantului la indemnitatea de asistență medicală. După aceea, Legea din 2014 a introdus un nou prestator de îngrijire. Toate reclamanții au primit acest beneficiu (a se vedea punctul 6 de mai sus).
16. Prin urmare, Curtea consideră că, în urma promulgării Legii 2014 și a acordării beneficiului îngrijitorului reclamanților în același sumă, plătite retrospectiv cu interes statutar, circumstanțele reclamate de către solicitanți nu mai obțin și efectele unei eventuale încălcări ale Convenției din cauza acestor circumstanțe au fost remediate (a se vedea Čuczkiewicz) , citat anterior, § 79. Prin urmare, Curtea constată că ambele condiții de aplicare a articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție sunt îndeplinite (a se vedea El Majjaoui și Stichting Touba Moskee c. Țările de Jos [GC], nr. 25525/03, §§ 30-34, 20 decembrie 2007, și Vadalà c. Italia (dec.), nr. 14656/15, § 35, 7 noiembrie 2023) 17. În ceea ce privește plângerea reclamanților în temeiul articolului 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea constată că, în hotărârea nr. K 38/13 din 21 octombrie 2014, Curtea Constituțională a susținut că această condiție este incompatibilă cu Constituția (a se vedea Čuczkiewicz , citată mai sus, §§§) 24). Deși nu a fost adoptată nicio nouă modificare legislativă în vederea punerii în aplicare a hotărârii relevante ale Curții Constituționale, Curtea ia totuși notă de afirmația guvernului că o nouă practică a instanțelor administrative a dezvoltat care, de fapt, a pus în aplicare hotărârea Curții Constituționale (ibid.,
§§ 85). Guvernul a făcut trimitere la 450 de hotărâri ale instanțelor administrative regionale și la 40 de hotărâri ale Curții Supreme de Administrație care au confirmat această practică. 18. Într-adevăr, în cazul în care au fost examinate trei solicitanți au solicitat și au obținut noua indemnitate de asistență medicală (a se vedea punctele 8 și 9 mai sus). În ceea ce privește alte trei solicitanți (noile de cerere 2000/14, 2027/14 și 2057/14, a se vedea tabelul apendice) Curtea remarcă că persoanele la care reclamanții prestau îngrijire au murit în diferite date în 2017 sau 2018, ceea ce a determinat procedurile privind prestațiile în ceea ce privește aceste persoane fiind întrerupte. Curtea nu are nici o informație dacă restul patru solicitanți au solicitat noua indemnitate de asistență medicală, cu toate acestea, este evident că ar fi putut face acest lucru.
19. Prin urmare, Curtea constată că circumstanțele și în această plângere nu mai obțin și efectele unei eventuale încălcări ale Convenției din cauza acestor circumstanțe au fost remediate (a se vedea Čuczkiewicz) 20. În consecință, problema care dă naștere prezentelor cereri, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și cu art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1, poate fi considerată „rezolvată” în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție (a se vedea Čuczkiewicz , citat mai sus, §) 86). De asemenea, Curtea reiterează că, în sensul art. (b) din Convenție, nu este necesar ca autoritățile naționale să recunoască o încălcare a Convenției sau că, în afară de a obține o rezoluție a acestei chestiuni, se acordă, de asemenea, compensații (a se vedea H.P.
c. Danemarca (dec.), nr. 55607/09, § 78, 13 decembrie 2016). În cele din urmă, niciun motiv specific privind respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, impune Curtea să continue examinarea plângerilor în cauză în temeiul articolului 37 § în amendă 21. Prin urmare, cererile ar trebui eliminate din lista de cazuri a Curții. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; Decide să scoată cererile din lista sa de cazuri.
Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 7 martie 2024. Liv Tigerstedt Lętif Hüseynov Președintele de secretar adjunct APENDIX Lista cazurilor: nr. cerere nr. Denumire de caz Lodged on Solicitant An of Residence Local of Residence Nationality Reprezentat până în 1752/14 Dębowska c. Polonia 31/12/2013 Jadwiga DδBOWSKA 1959 Białystok Polonez Monika Małgorzata GSIOROWSKA 2000/14 Wróbel c. Polonia 13/12/2013 Zbigniew WRÓBEL 1955 Dylagówka polonez Monika Małgorzata GSIOROWSKA 2027/14 Chmielewska c. Polonia 31/12/2013 Katarzyna CHMIELEWSKA 1969 Lublin polonez Monika Małgorzata GSIOROWSKA 2057/14 Czwakiel c. Polonia 30/12/2013 Jan Kazimierz CZWAKIEL 1958 Jawor polonez Monika Małgorzata G○SIOROWSKA 2172/14 Smutek c. Polonia 17/12/2013 Piotr SMUTEK 1985 Jarocin polonez Monika Małgorzata GSIOROWSKA 2180/14 Witowska v. Polonia 13/12/2013 Joanna WITOWSKA 1978 (decedat) Heir: Marek Roman WITOWSKI 1957 Stargard Szczeciński polonez Bartłomiej SOCHAשSKI 3539/14 Palmowski v. Polonia 31/12/2013 Paweł PALMOWSKI 1955 Słupsk polonez Monika Małgorzata GSIOROWSKA 4944/14 Rutkiewiczcz v. Polonia 30/12/2013 Alicja RUTKIEWICZ 1955 Gdańsk polonez Monika Małgorzata GSIOROWSKA 6730/14 Kurzelewska v. Polonia 30/12/2013 Ewa KURZELEWSKA 1966 Koniecpol polonez Monika Małgorzata GSIOROWSKA 10. 7353/14 Dudkiewicz v. Polonia 02/01/2014 Barbara DUDKIEWICZ 1971 Bodzentyń polonez Monika Małgorzata
GSIOROWSKA 11. 10274/14 Sobolewski v. Polonia 18/12/2013 Mirosław SOBOLEWSKI 1961 Gojsk polonez Monika Małgorzata GSIOROWSKA
FIRST SECTION
DECISION Application no. 1752/14 Jadwiga DĘBOWSKA against Poland and 10 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 6 February 2024 as a Committee composed of: Lətif Hüseynov , President , Krzysztof Wojtyczek, Erik Wennerström , judges , and Liv Tigerstedt, Deputy Section Registrar, Having regard to: the applications against the Republic of Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table (“the applicants”), on the various dates indicated therein; the decision to give notice of the applications to the Polish Government (“the Government”) represented by their Agent, Mr J. Sobczak, of the Ministry of Foreign Affairs; the parties’ observations; the comments submitted by the Helsinki Foundation for Human Rights which was granted leave to intervene by the President of the Section; Having deliberated, decides as follows:
SUBJECT MATTER OF THE CASE
1. The case concerns allegations that a legislative amendment introduced in 2012 deprived the applicants of an allowance that had previously been granted.
On various dates the applicants obtained a nursing allowance ( świadczenie pielęgnacyjne ) in the amount of 520 Polish zlotys (PLN) per month in respect of their family members who had been found to require constant care by another person.
The 2012 Act Amending the Act on Family Allowances and Certain Other Acts (“the 2012 Amending Act”) entered into force on 1 January 2013. On the basis of this act, the applicants lost entitlement to the nursing allowance from 30 June 2013. The 2012 Amending Act also provided that the disability of the person being cared for had to have arisen no later than their eighteenth birthday, or their twenty-fifth birthday if they attended school or university (for details of domestic law and practice see Łuczkiewicz v. Poland (dec.), no. 1464/14, §§ 9-50, 5 December 2023).
In judgment no. K 27/13 of 5 December 2013, the Constitutional Court held that the provision of the 2012 Amending Act by virtue of which all previous administrative decisions granting nursing allowance would expire by operation of law were incompatible with the Constitution.
The new 2014 Act on the Establishment and Payment of Carer’s Benefit (“the 2014 Act”) entered into force on 15 May 2014. Subsequently, the applicants applied for the newly established carer’s benefit (zasiłek dla opiekunów) .
On various dates in June and September 2014 the applicants were granted carer’s benefits under the 2014 Act. The new carer’s benefit was granted in the same amount (PLN 520 per month) as the previous nursing allowance and for an indefinite period. Furthermore, the carer’s benefit was paid to the applicants retrospectively, that is, as from 1 July 2013 and with statutory interest.
In a judgment no. K 38/13 of 21 October 2014 the Constitutional Court held that the provision of the 2012 Amending Act which deprived carers of disabled persons whose disability had arisen after attaining the age of eighteen, or twenty-five in the case of attending school or university, of entitlement to the nursing allowance, was incompatible with the Constitution.
The applicant in application no. 1752/14 (see appended table) filed an application for nursing allowance. On 17 October 2017 the Białystok Local Government Board of Appel granted her the nursing allowance in the amount of PLN 1,406 from 1 July 2017 for an infinite period of time. The court held that in accordance with the well-established case-law of the administrative courts the provision declared unconstitutional by the Constitutional Court on 21 October 2014 had not been binding, therefore the applicant had fulfilled the criteria for the nursing allowance.
Identical rulings were given on 8 June and 26 October 2017 concerning the applicants in application nos. 2172/14 and 3539/14, respectively (see appended table). In each case the applicants received the new nursing allowance in the amount of PLN 1,406.
In subsequent years the amount of the allowance was increased.
The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about having been divested – by operation of the 2012 Amending Act – of their acquired right to the nursing allowance. They also complained, under Article 1 of Protocol No. 1 and Article 14 in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1, about the new eligibility condition for nursing allowance added by the 2012 Amending Act, namely that the disability of the person being cared for had to have arisen before he or she had attained the age of eighteen or twenty-five.
THE COURT’S ASSESSMENT
12. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.
The Court notes that on 26 August 2019 the applicant in application no. 2180/14 died and the Court was informed that Mr Marek Roman Witowski, her husband, wished to pursue the application in his late wife’s stead. The Court notes that the Government did not contest the standing of the applicant’s heir to pursue the application in her stead. Therefore, and having regard to the subject matter of the complaints, the Court considers that Mr Witowski has standing to continue the proceedings in his wife’s stead.
The Court further notes that it has recently examined a case which raised an issue identical to the present case and decided to strike the application out of its list of cases (see Łuczkiewicz, cited above). The Court considers that there are no reasons to depart from its findings in that case.
In particular, with respect to the applicants’ first complaint about being divested of entitlement to nursing allowance by operation of the 2012 Amending Act the Court notes the following. On 5 December 2013 the Constitutional Court (case no. K 27/13) found unconstitutional the expiry, by operation of law, of the applicant’s right to nursing allowance. Subsequently, the 2014 Act introduced a new carer’s benefit. All the applicants were granted this benefit (see paragraph 6 above).
The Court thus considers that, following the enactment of the 2014 Act and the grant of carer’s benefit to the applicants in the same amount, paid retrospectively with statutory interest, the circumstances complained of by the applicants no longer obtain and the effects of a possible violation of the Convention on account of those circumstances have been redressed (see Łuczkiewicz , cited above, § 79) . The Court finds therefore that both conditions for the application of Article 37 § 1 (b) of the Convention are met (see El Majjaoui and Stichting Touba Moskee v. the Netherlands (striking out) [GC], no. 25525/03, §§ 30-34, 20 December 2007, and Vadalà v. Italy (dec.), no. 14656/15, § 35, 7 November 2023) .
As to the applicants’ complaint under Article 14 in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, the Court notes that in judgment no. K 38/13 of 21 October 2014 the Constitutional Court held that such condition was incompatible with the Constitution (see Łuczkiewicz , cited above, §§ 23 ‑ 24). While no new legislative amendment with a view to implementing the relevant judgment of the Constitutional Court had been adopted, the Court nevertheless took note of the Government’s assertion that a new practice of the administrative courts had developed which in fact implemented the Constitutional Court’s judgment (ibid., §§ 83 ‑ 85). The Government referred to 450 judgments of the regional administrative courts and 40 judgments of the Supreme Administrative Court which confirmed that practice.
Indeed, in the case under consideration three applicants applied and obtained the new nursing allowance (see paragraphs 8 and 9 above). With respect to three other applicants (application nos. 2000/14, 2027/14 and 2057/14, see appended table) the Court notes that the persons to whom the applicants were providing care had died on various dates in 2017 or 2018 which resulted in the proceedings concerning benefits in respect of those persons being discontinued. The Court has no information whether the remaining four applicants applied for the new nursing allowance, nevertheless, it is clear that they could have done so.
Consequently, the Court finds that the circumstances also under this complaint no longer obtain and the effects of a possible violation of the Convention on account of those circumstances have likewise been redressed (see Łuczkiewicz , cited above, § 85).
Accordingly, the matter giving rise to the present applications, under Article 1 of Protocol No. 1 and Article 14 in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1, can be considered to have been “resolved” within the meaning of Article 37 § 1 (b) of the Convention (see Łuczkiewicz , cited above, § 86). The Court also reiterates that it is not required, for the purposes of Article 37 § 1 (b) of the Convention, that the national authorities acknowledge a violation of the Convention or that the applicant, in addition to having obtained a resolution of the matter, is also granted compensation (see H.P. v. Denmark (dec.), no. 55607/09, § 78, 13 December 2016). Finally, no particular reason relating to respect for human rights as defined in the Convention requires the Court to continue the examination of the complaints at issue under Article 37 § 1 in fine .
Accordingly, the applications should be struck out of the Court’s list of cases. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Decides to strike the applications out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 7 March 2024. Liv Tigerstedt Lətif Hüseynov Deputy Registrar President APPENDIX List of cases: No. Application no. Case name Lodged on Applicant Year of Birth Place of Residence Nationality Represented by 1. 1752/14 Dębowska v. Poland 31/12/2013 Jadwiga DĘBOWSKA 1959 Białystok Polish Monika Małgorzata GĄSIOROWSKA 2. 2000/14 Wróbel v. Poland 13/12/2013 Zbigniew WRÓBEL 1955 Dylagówka Polish Monika Małgorzata GĄSIOROWSKA 3. 2027/14 Chmielewska v. Poland 31/12/2013 Katarzyna CHMIELEWSKA 1969 Lublin Polish Monika Małgorzata GĄSIOROWSKA 4. 2057/14 Czwakiel v. Poland 30/12/2013 Jan Kazimierz CZWAKIEL 1958 Jawor Polish Monika Małgorzata GĄSIOROWSKA 5. 2172/14 Smutek v. Poland 17/12/2013 Piotr SMUTEK 1985 Jarocin Polish Monika Małgorzata GĄSIOROWSKA 6. 2180/14 Witowska v. Poland 13/12/2013 Joanna WITOWSKA 1978 (deceased) Heir: Marek Roman WITOWSKI 1957 Stargard Szczeciński Polish Bartłomiej SOCHAŃSKI 7. 3539/14 Palmowski v. Poland 31/12/2013 Paweł PALMOWSKI 1955 Słupsk Polish Monika Małgorzata GĄSIOROWSKA 8. 4944/14 Rutkiewicz v. Poland 30/12/2013 Alicja RUTKIEWICZ 1955 Gdańsk Polish Monika Małgorzata GĄSIOROWSKA 9. 6730/14 Kurzelewska v. Poland 30/12/2013 Ewa KURZELEWSKA 1966 Koniecpol Polish Monika Małgorzata GĄSIOROWSKA 10. 7353/14 Dudkiewicz v. Poland 02/01/2014 Barbara DUDKIEWICZ 1971 Bodzentyń Polish Monika Małgorzata GĄSIOROWSKA 11. 10274/14 Sobolewski v. Poland 18/12/2013 Mirosław SOBOLEWSKI 1961 Gojsk Polish Monika Małgorzata GĄSIOROWSKA