CASE OF WATSON AGAINST FRANCE

Rezoluția finală CM/ResDH(2010)3 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Watson împotriva Franței [documentul nr. 31677/96, Rezoluția provizorie DH(2000)20 din 14 februarie 2000] Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumit în continuare „Convenția”], având în vedere Rezoluția provizorie DH(2000)20, adoptată la 14 februarie 2000 în cazul Watson împotriva Franței, în care Comitetul de miniștri a hotărât că a existat o încălcare a articolului 8 din convenție în ceea ce privește deschiderea scrisorilor trimise reclamantului de secretariatul fostei Comisiei Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Comisia”) și de un membru al Parlamentului European (a se vedea detaliile din apendice), și să facă public raportul Comisiei; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 27 septembrie 1999; întrucât, în cadrul celei de-a 704-a ședințe a Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, care este de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin decizia adoptată la 10 aprilie 2000, în conformitate cu art. 32 alin. (2) din Convenție, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului ca o justă satisfacție, în termen de trei luni, 5 000 FRF în ceea ce privește prejudiciile morale și 1 000 FRF în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 6 000 FRF, și acest dobânzi ar trebui plătite pentru orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregi; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 14 februarie și 10 aprilie 2000, având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; După examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea fostului articol 32 din Convenție; având în vedere că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă furnizată în decizia Comitetului ministrului din 10 aprilie 2000 (a se vedea detaliile din apendicele), Amintind că constatarea încălcărilor necesită, depășită și mai mult decât plata satisfacției atribuite, adoptarea de către Statul pârât, după caz: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restitutio în integrum; și - a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARA, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) și prin luarea în considerare a deciziei luate la reuniunea 928 a deputaților miniștrilor (21 iunie 2005), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)3 Informații privind măsurile luate în cazul Watson împotriva Franței Cazul se referă la o interferență ilegală cu dreptul reclamantului de a respecta corespondența sa, având în vedere faptul că, în timp ce a fost reținut, autoritățile penitenciare i-au deschis scrisorile adresate de secretariatul fostei Comisiei Europene pentru Drepturile Omului și de un membru al Parlamentului European, între 1995 și 1998, deși acest lucru a fost interzis în mod explicit de legislația internă aplicabilă din 1994 în ceea ce privește Comisia și începând cu 12 mai 1997 în ceea ce privește Parlamentul European (violația articolului 8). Plăți pentru satisfacția echitabilă și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 000 FRF 000 FRF 000 FRF Plătit la 30/08/2000, dobânzile nejustificate plătite la 2/07/2003 b) Măsuri individuale Infracțiunea s-a oprit și reclamantul a primit o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale suferite și costurile și cheltuielile suportate. Nu pare necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale în ceea ce privește corespondența cu organele Convenției, acest caz este similar cu cazul A.B. împotriva Franței (denumită în continuare Nr. 22135/93, constatarea încălcării stabilite de decizia Comitetului de Miniștri din 16 mai 1996, Rezoluția Finală DH(1997)482): după introducerea cererii în cazul A.B., Ministrul Justiției a trimis o notă, datată 20 iunie 1994, tuturor directorilor de la închisoare care precizează că corespondența deținuților cu Comisia Europeană a Drepturilor Omului, indiferent de organ (de exemplu, președintele, un membru sau secretariatul) ar trebui să rămână nedeschisă. Aceste instrucțiuni erau încă în vigoare la momentul faptelor din cazul lui Watson. În ceea ce privește corespondența cu Parlamentul European, o ordonanță (arrêté ) din 12 mai 1997 extinsă la corespondența cu membrii Parlamentului European scutirea de control. Aceste garanții au fost integrate în secțiunea A40 din Codul de Procedură Penală care prevede în consecință Printre altele, membrii Parlamentului European și al Curții Europene a Drepturilor Omului sunt enumerați printre autoritățile administrative cu care deținuții pot corespunde în plic sigilat (a se vedea, de asemenea, Rezoluția finală CM/ResDH(2007)50 în cazul Slimane-Kaïd împotriva Franței). Această parte a dispoziției nu a fost afectată de modificările suplimentare ale Codului. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate vor preveni încălcări similare și că Franța și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 32 din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 4 martie 2010 la a 1078-a ședință a Deputaților Miniștri.

Final Resolution CM/ResDH(2010)3

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Watson against France

(Application No. 31677/96, Interim resolution DH(2000)20 of 14 February 2000)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to Interim Resolution DH(2000)20, adopted on 14 February 2000 in the case of Watson against France, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article 8 of the Convention as regards the opening of letters sent to the applicant by the secretariat of the former European Commission of Human Rights (heeinafter referred to as “the Commission”) and by a member of the European Parliament (see details in Appendix), and to make public the report of the Commission;

Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 27 September 1999;

Whereas at the 704th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 10 April 2000, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the government of the respondent state was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 5

000 FRF in respect of non-pecuniary damage and 1

000 FRF in respect of costs and expenses, namely a total sum of 6

000 FRF, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay;

Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 14 February and 10 April 2000, having regard to France’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of former Article 32 of the Convention;

Having satisfied itself that the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the Committee of Minister’s decision of 10 April 2000 (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations requires, over and above the payment of just satisfaction awarded, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) and considering the decision taken at the 928

th

meeting of the Ministers’ Deputies (21 June 2005), that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)3

Information about the measures taken in the case of

Watson against France

Introductory case summary

The case concerns an illegal interference with the applicant’s right to respect for his correspondence, on account of the fact that, while he was detained, the prison authorities opened letters addressed to him by the secretariat of the former European Commission on Human Rights and a member of the European Parliament, between 1995 and 1998, although this was explicitly forbidden by the domestic applicable law since 1994 as regards the Commission and since 12 May 1997 as regards the European Parliament (violation of Article 8).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

5

000 FRF

1

000 FRF

6

000 FRF

Paid on 30/08/2000, default interests paid on 2/07/2003

b) Individual measures

The violation has stopped and the applicant has been awarded a just satisfaction in respect of the non-pecuniary damage suffered and the costs and expenses incurred. No further individual measure appears to be necessary.

II.

General measures

As regards the correspondence with the organs of the Convention, this case is similar to the case of A.B. against France (application No. 22135/93, finding of violation established by Committee of Ministers’ decision of 16 May 1996, Final Resolution DH(1997)482): following the introduction of the application in the case of A.B., the Minister of Justice had sent a note, dated 20 June 1994, to all prison directors specifying that detainees’ correspondence with the European Commission of Human Rights, whatever the organ (ie, the president, a member or the Secretariat) should remain unopened. These instructions were still in force at the time of the facts in the case of Watson.

As regards the correspondence with the European Parliament, an order (

arrêté

) of 12 May 1997 extended to the correspondence with members of the European Parliament the exemption from control.

These safeguards have been integrated into Section A40 of the Code of Criminal Procedure which accordingly provides

inter alia

that members of the European Parliament and the European Court of Human Rights are listed among the administrative authorities with whom detainees can correspond in sealed envelope (see also Final Resolution CM/ResDH(2007)50 in the case Slimane-Kaïd against France). This part of the provision has not been affected by the further amendments to the Code.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted will prevent similar violations and that France has thus complied with its obligations under former Article

32 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 4 March 2010 at the 1078th meeting of the Ministers’ Deputies.