PAUNOVIC v. SERBIA (no. 2)
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
PAUNOVIC v. SERBIA (no. 2) (CtEDO, 2010)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 43509/06, de către Dragiša PAUNOVII împotriva Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 16 martie 2010 ca cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 16 octombrie 2006, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Dragiša Paunović, un național sârb născut în 1929 și locuiește în Beograd. El a fost reprezentat în fața Curții de dl P. Savić, un avocat practicant în Beograd. Guvernul sârb (“Guvernul”) a fost reprezentat de S. Carić, agent. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile la care a fost parte. La 5 noiembrie 2009, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 2,600 EUR (2 mii șase sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa.