11 mai 2010 SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 65840/09 prezentată de Hafid UARDIRI împotriva Elveției introdusă la 15 decembrie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Hafid Uardri, este un cetățean francez, născut în 1946 și rezident în Mies (canton de Vaud). Este reprezentat în fața Curții de către domnul P. de Preux și dl P. Maurer, avocați la Geneva, domnul G.-A. Dal, avocat la Bruxelles, domnul P. de Preux și domnul P. Maurer, avocat la Bruxelles B. Favreau, avocat în Bordeaux, și C. Pettiti, avocat la Paris. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este de mărturisire musulmană. Din 1978 până în 2007, el a fost purtător de cuvânt al moscheii Geneva. În prezent, el lucrează pentru Fundația Enternation O fundație de drept elvețian înregistrată în Registrul comercial al cantonului de la Geneva, având sediul la Geneva și scopul său de a crea legături între civilizația islamică și restul lumii, și de a lucra pentru cunoașterea între culturi și popoare la 8 iulie 2008, o inițiativă populară împotriva construcției minaretelor (în continuare: : inițiativa), având ca obiect o revizuire parțială a constituției elvețiene, a fost depusă la Cancelaria Federală. Textul inițiativei a fost însoțit de 113 540 de semnături ale cetățenilor elvețieni. Prin Decizia din 28 iulie 2008, Cancelaria Federală a constatat că inițiativa a fost finalizată. La 27 august 2008, Consiliul Federal Elvețian (Guvernanța Elvețiană) a prezentat Adunării Federale (Parlamentul Federal Elvețian) un proiect de decret federal referitor la inițiativă. În acest sens, mesajul care însoțea proiectul de decret federal conținea următoarele pasaje: ...Analiza [...] arată că inițiativa privind construirea minaretelor 9 CEDO. Măsura solicitată nu are nicio justificare în sensul articolului 2 din această dispoziție, deoarece este lipsită de niciun obiectiv legitim și, în plus, disproporționată, adică nu este necesară într-o societate democratică. Având în vedere considerațiile de mai sus, se constată că interdicția de a construi minarete ar încălca interdicția de discriminare a artei. 14 CEDO, care ar putea fi invocată în legătură cu art. 9 CEDO: aceasta ar crea un tratament inegal între grupuri de persoane în situații similare, pe baza criteriului eminent personal al religiei Această diferență de tratament nu are o justificare legitimă; în cele din urmă, interdicția prevăzută este disproporționată... La 12 iunie 2009, Adunarea Federală a adoptat un decret federal care se citește astfel art. 1 1. Inițiativa populară din 8 iulie 2008 Constituția este modificată după cum urmează Art. 72 al. 3 (nou) 3. Construcția de minarete este interzisă. art. 2 Adunarea Federală recomandă poporului și cantoanelor să respingă inițiativa. La 29 noiembrie 2009, a avut loc o votare populară. Potrivit rezultatelor încă provizorii, 53,4% dintre cei care au participat la vot au acceptat inițiativa. Ea nu a fost refuzată decât în patru cantoane (Geneva, Vaud, Neuchatel și Basel-Ville). Dreptul și practica internă pertinente 1. Constituția federală a Confederației Elvețiane din 18 aprilie 1999 art. 139: Inițiativa populară de revizuire parțială a Constituției 1. 100 000 de cetățeni și cetățeni cu drept de vot pot solicita, în termen de 18 luni de la publicarea oficială a inițiativei lor, revizuirea parțială a Constituției. (2) Inițiativele populare de revizuire parțială a Constituției pot lua forma unei propuneri elaborate în termeni generali sau a unui proiect elaborat. (3) În cazul în care o inițiativă populară nu respectă principiul unității formei, cel al unității materiei sau regulile imperative ale dreptului internațional, Adunarea Federală o declară total sau parțial nulă. Dacă Adunarea Federală aprobă o inițiativă populară concepută în termeni generali, ea elaborează revizuirea parțială în sensul inițiativei și o supune votului poporului și al cantoanelor; dacă respinge inițiativa, o supune votului poporului, care decide dacă trebuie să-i dea curs; în caz de acceptare de către popor, Adunarea Federală elaborează proiectul solicitat de inițiativă. (5) Orice inițiativă sub forma unui proiect redactat este supusă votului poporului și al cantoanelor. Adunarea Federală recomandă acceptarea sau respingerea acestuia. Ea poate opune un contraproiect (...) art. 142 2. Actele supuse votului poporului și al cantoanelor sunt acceptate atunci când majoritatea votanților și majoritatea cantoanelor sunt de acord cu acestea. 3. Rezultatul votului popular într-un canton reprezintă vocea acestuia. Cantonurile Obwald, Nidwald, Basel-Villa, Basel-Campagne, Appenzell Rhodes-Exterioare și Appenzell Rhodes-Interior sunt fiecare pentru o jumătate de vece... art. 190: Dreptul aplicabil Tribunalul Federal și celelalte autorități sunt obligate să aplice legile federale și dreptul internațional. art. 194 mai mult parțial 1. O revizuire parțială a Constituției poate fi solicitată de către popor sau reglementată de Adunarea Federală. (2) Orice revizuire parțială trebuie să respecte principiul unității materiei; ea nu trebuie să încalce regulile imperative ale dreptului internațional. 3. Orice inițiativă populară de revizuire parțială a Constituției trebuie să respecte, de asemenea, principiul unității formei. Constituția revizuită total sau parțial intră în vigoare de îndată ce poporul și cantoanele au acceptat-o. 2. Legea federală privind drepturile politice din 17 decembrie 1976 art. 15 Validarea și publicarea rezultatului votării (1) Consiliul federal constată rezultatul final al votării (validarea) de îndată ce se stabilește că nu s-a depus nici o acțiune în fața Tribunalului Federal sau de îndată ce se pronunță hotărârile cu privire la astfel de acțiuni. (2) Ordinul de validare se publică în Foaia Federală. (3) Modificările constituției intră în vigoare imediat după acceptarea lor de către popor și cantoane, cu excepția cazului în care proiectul prevede altfel. Dacă modificarea dreptului nu suferă nicio întârziere și rezultatul votării este incontestabil, Consiliul Federal sau Adunarea Federală poate, înainte de adoptarea decretului de validare, să introducă temporar în vigoare o lege sau un decret federal de aprobare a unui acord internațional sau să mențină în vigoare sau să abroge temporar o lege declarată urgentă (...) art. 75 (zz/ll/aaaa) (1) În cazul în care o inițiativă populară nu respectă principiul unității materiei (art. 139, al. 3 și art. 194, al. 2, Cst.), cel al unității formei (art. 139, al. 3 și art. 194, al. 3, Cst.) sau regulile imperative ale dreptului internațional (art. 139, al. 3, 193, al. 4, și 194, al. 2, Cst.), Adunarea Federală o declară nulă, în totalitate sau parțial, în măsura în care este necesar. (2) Unitatea materiei este respectată atunci când există o legătură intrinsecă între diferitele părți ale unei inițiative. (3) Unitatea formei este respectată atunci când inițiativa este depusă exclusiv sub forma unei propuneri concepute în termeni generali sau exclusiv sub forma unui proiect redactat de toate piesele (...) Art. 77 (1) Utilizarea guvernului cantonal este admisibilă împotriva: a. încălcarea dispozițiilor privind dreptul de vot în conformitate cu art. 2-4, art. 5, al. 3 și 6 și art. 62 și 63 (recursul la dreptul de vot); b. nereguli care afectează votările (recursul la votări); c. nereguli care afectează pregătirea și executarea alegerilor în cadrul Consiliului Național (cursuri la alegeri). 2. Acțiunea trebuie depusă prin scrisoare recomandată în termen de trei zile de la descoperirea motivului căii de atac, dar nu mai târziu de a treia zi de la publicarea rezultatelor în foaia oficială a cantonului (...) art. 80 mai degrabă în fața Tribunalului Federal 1. Deciziile privind recursul guvernelor cantonale (art. 77) pot face obiectul unei acțiuni în fața Tribunalului Federal în conformitate cu legea din 17 iunie 2005 privind Tribunalul Federal (...) 3. Jurisprudența internă În ceea ce privește căile de atac care ar putea fi invocate împotriva unei inițiative populare, Tribunalul Federal a pronunțat astfel, prin Hotărârea din 14 decembrie 2009 (cauza nr. 1C_529/2009), considerând că, prin actul din 29 noiembrie 2009, postat la 3 decembrie 2009, N. B. a sesizat Tribunalul Federal cu o acțiune constituțională La 29 noiembrie 2009, a fost acceptată de majoritatea populației și a cantoanelor în votare populară, pe care le consideră discriminatorii și contrare Constituției federale și dreptului internațional, ca numai acțiunea în materie de drept public să fie luată în considerare în acest caz, din cauza subiectului contestației, În conformitate cu art. 77 al. 1 din Legea federală privind drepturile politice (...), recursul pentru încălcarea drepturilor politice este admisibil, împotriva unei votări federale, pentru a invoca următoarele motive (a) încălcarea dispozițiilor privind dreptul de vot (...), (b) nereguli care afectează votările (...), Faptul că recursul nu aduce în discuție astfel de obiecțiuni, ci se referă la conținutul inițiativei, că nu este deschisă nicio cale de drept în fața Tribunalului Federal împotriva conținutului unei inițiative federale acceptate de popor și cantoane (...) Tribunalul Federal a declarat inadmisibile din aceleași motive, din aceleași motive, alte două acțiuni îndreptate împotriva inițiativei populare. Împotriva construirii de minarete, la 14 decembrie 2009 (cauza nr. 1C_527/2009) și la 13 ianuarie 2010 (cauza nr. 1C_451/2009). GRIFS 1. Invocând articolele 9 și 14 din convenție, reclamantul susține că interdicția minaretelor constituie o încălcare a libertății religioase și o discriminare din motive de religie. (2) Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei căi de atac efective care îi permite să obțină constatarea că modificarea constituțională contestată este contrară Convenției. Reclamantul a epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție În prezenta specie a avut loc o încălcare a libertății religioase a reclamantului, în sensul articolului 9 din Convenție, în prezenta specie a avut loc o încălcare a articolului 14 din Convenție, combinată cu art. 9
11 mai 2010
Requête n
o
65840/09
présentée par Hafid OUARDIRI
contre la Suisse
introduite le 15 décembre 2009
Le requérant, M. Hafid Ouardiri, est un ressortissant français, né en 1946 et résidant à Mies (canton de Vaud). Il est représenté devant la Cour par M
e
e
e
G.-A. Dal, avocat à Bruxelles, M
e
e
A.
Les circonstances de l'espèce
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est de confession musulmane. De 1978 à 2007, il fut porte-parole de la mosquée de Genève. Actuellement, il travaille pour la «
Fondation de l'Entre-connaissance
», fondation de droit suisse immatriculée au registre du commerce du canton de Genève, ayant son siège à Genève et qui a pour but de «
créer des liens entre la civilisation islamique et le reste du monde, et [d'] œuvrer pour l'entre-connaissance des cultures et des peuples
».
Le 8 juillet 2008, une initiative populaire «
Contre la construction des minarets
» (ci-après
: l'initiative), ayant pour objet une révision partielle de la constitution suisse, fut déposée auprès de la Chancellerie fédérale.
Le texte de l'initiative était accompagné de 113
540 signatures de citoyens suisses.
Par décision du 28 juillet 2008, la Chancellerie fédérale constata que l'initiative avait abouti.
Le 27 août 2008, le Conseil fédéral suisse (Gouvernement suisse) déposa auprès de l'Assemblée fédérale (Parlement fédéral suisse) un projet d'arrêté fédéral relatif à l'initiative. A ce propos, le message accompagnant le projet d'arrêté fédéral comportait les passages suivants
:
«
...L'analyse [...] montre que l'initiative «
Contre la construction de minarets
» porte atteinte à la liberté religieuse garantie par l'art. 9 CEDH. La mesure demandée n'a pas de justification au sens de l'al. 2 de cette disposition car elle est dépourvue de tout objectif légitime et, en outre, disproportionnée, c'est-à-dire non nécessaire dans une société démocratique. [...] Au vu des considérations qui précèdent, on constate que l'interdiction de construire des minarets enfreindrait l'interdiction de discrimination de l'art. 14 CEDH, qui pourrait être invoqué en relation avec l'art. 9 CEDH
: elle créé une inégalité de traitement entre des groupes de personnes dans des situations similaires, sur la base du critère éminemment personnel de la religion
; cette différence de traitement n'a pas de justification légitime
; enfin, l'interdiction prévue est disproportionnée...
»
Le 12 juin 2009, l'Assemblée fédérale adopta un arrêté fédéral qui se lit ainsi
:
Article 1
«
1.L'initiative populaire du 8 juillet 2008 «
Contre la construction de minarets
» est déclarée valable et sera soumise au vote du peuple et des cantons.
2.Elle a la teneur suivante
:
La Constitution est modifiée comme suit
:
Art. 72, al. 3 (nouveau)
3.La construction de minarets est interdite.
Article 2
L'Assemblée fédérale recommande au peuple et aux cantons de rejeter l'initiative.
»
Le 29 novembre 2009 une votation populaire eut lieu. Selon les résultats encore provisoires, 53,4% des personnes ayant participé au scrutin acceptèrent l'initiative. Elle ne fut refusée que dans quatre cantons (Genève, Vaud, Neuchâtel et Bâle-Ville).
C.
Le droit et la pratique internes pertinents
1.La Constitution fédérale de la Confédération suisse du 18 avril 1999
Article 139 – Initiative populaire tendant à la révision partielle de la Constitution
«
1.100 000 citoyens et citoyennes ayant le droit de vote peuvent, dans un délai de 18 mois à compter de la publication officielle de leur initiative, demander la révision partielle de la Constitution.
2.Les initiatives populaires tendant à la révision partielle de la Constitution peuvent revêtir la forme d'une proposition conçue en termes généraux ou celle d'un projet rédigé.
3.Lorsqu'une initiative populaire ne respecte pas le principe de l'unité de la forme, celui de l'unité de la matière ou les règles impératives du droit international, l'Assemblée fédérale la déclare totalement ou partiellement nulle.
4.Si l'Assemblée fédérale approuve une initiative populaire conçue en termes généraux, elle élabore la révision partielle dans le sens de l'initiative et la soumet au vote du peuple et des cantons. Si elle rejette l'initiative, elle la soumet au vote du peuple, qui décide s'il faut lui donner suite. En cas d'acceptation par le peuple, l'Assemblée fédérale élabore le projet demandé par l'initiative.
5.Toute initiative revêtant la forme d'un projet rédigé est soumise au vote du peuple et des cantons. L'Assemblée fédérale en recommande l'acceptation ou le rejet. Elle peut lui opposer un contre-projet (...)
»
Article 142 – Majorités requises
«
1.Les actes soumis au vote du peuple sont acceptés à la majorité des votants.
2.Les actes soumis au vote du peuple et des cantons sont acceptés lorsque la majorité des votants et la majorité des cantons les approuvent.
3.Le résultat du vote populaire dans un canton représente la voix de celui-ci.
4.
Les cantons d'Obwald, de Nidwald, de Bâle-Ville, de Bâle-Campagne, d'Appenzell Rhodes-Extérieures et d'Appenzell Rhodes-Intérieures comptent chacun pour une demi-voix (...)
»
Article 190 – Droit applicable
«
Le Tribunal fédéral et les autres autorités sont tenus d'appliquer les lois fédérales et le droit international.
»
Article 194 – Révision partielle
«
1.Une révision partielle de la Constitution peut être demandée par le peuple ou décrétée par l'Assemblée fédérale.
2.Toute révision partielle doit respecter le principe de l'unité de la matière; elle ne doit pas violer les règles impératives du droit international.
3.Toute initiative populaire tendant à la révision partielle de la Constitution doit en outre respecter le principe de l'unité de la forme.
»
Article 195 – Entrée en vigueur
«
La Constitution révisée totalement ou partiellement entre en vigueur dès que le peuple et les cantons l'ont acceptée.
»
2.La loi fédérale sur les droits politiques du 17 décembre 1976
Article 15 – Validation et publication du résultat de la votation
«
1.Le Conseil fédéral constate le résultat définitif de la votation (validation) dès qu'il est établi qu'aucun recours n'a été déposé devant le Tribunal fédéral ou dès que les arrêts rendus sur de tels recours sont prononcés.
2.L'arrêté de validation est publié dans la
Feuille fédérale.
3.Les modifications de la Constitution entrent en vigueur dès leur acceptation par le peuple et les cantons, à moins que le projet n'en dispose autrement.
4.Si la modification du droit ne souffre aucun retard et que le résultat de la votation est incontestable, le Conseil fédéral ou l'Assemblée fédérale peut, avant que ne soit édicté l'arrêté de validation, faire entrer provisoirement en vigueur une loi ou un arrêté fédéral portant approbation d'un accord international ou encore maintenir en vigueur ou abroger provisoirement une loi déclarée urgente (...)
»
Article 75 – Examen de la validité
«
1.Lorsqu'une initiative populaire ne respecte pas le principe de l'unité de la matière (art. 139, al. 3, et art. 194, al. 2, Cst.), celui de l'unité de la forme (art. 139, al. 3, et art. 194, al. 3, Cst.) ou les règles impératives du droit international (art. 139, al. 3, 193, al. 4, et 194, al. 2, Cst.), l'Assemblée fédérale la déclare nulle, en tout ou en partie, dans la mesure nécessaire.
2.L'unité de la matière est respectée lorsqu'il existe un rapport intrinsèque entre les différentes parties d'une initiative.
3.L'unité de la forme est respectée lorsque l'initiative est déposée exclusivement sous la forme d'une proposition conçue en termes généraux ou exclusivement sous celle d'un projet rédigé de toutes pièces (...)
»
Article 77 – Recours
«
1.Le recours au gouvernement cantonal est recevable contre:
a. la violation des dispositions sur le droit de vote selon les art. 2 à 4, l'art. 5, al. 3 et 6, et les art. 62 et 63 (recours touchant le droit de vote);
b. des irrégularités affectant les votations (recours touchant les votations);
c. des irrégularités affectant la préparation et l'exécution des élections au Conseil national (recours touchant les élections).
2.Le recours doit être déposé par lettre recommandée dans les trois jours qui suivent la découverte du motif du recours, mais au plus tard le troisième jour après la publication des résultats dans la feuille officielle du canton (...)
»
Article 80 – Recours devant le Tribunal fédéral
«
1.Les décisions sur recours des gouvernements cantonaux (art. 77) peuvent faire l'objet d'un recours devant le Tribunal fédéral conformément à la loi du 17 juin 2005 sur le Tribunal fédéral (...)
»
Concernant les moyens de recours susceptibles d'être invoqués contre une initiative populaire, le Tribunal fédéral jugea ainsi, par arrêt du 14
décembre 2009 (affaire n
o
:
«
Considérant
:
Que par acte du 29 novembre 2009, posté le 3 décembre 2009, N. B. a saisi le Tribunal fédéral d'un «
recours constitutionnel
» contre l'initiative populaire fédérale «
Contre la construction de minarets
», acceptée par la majorité du peuple et des cantons en votation populaire le 29 novembre 2009, initiative qu'il tient pour discriminatoire et contraire à la Constitution fédérale et au droit international,
Que seul le recours en matière de droit public entre en considération en l'occurrence, en raison de l'objet de la contestation,
Que selon l'art. 77 al. 1 de la loi fédérale sur les droits politiques (...), le recours pour violation des droits politiques est recevable, contre une votation fédérale, pour faire valoir les motifs suivants
:
a) la violation de dispositions sur le droit de vote (...),
b) des irrégularités affectant les votations (...),
Que le recourant ne fait pas valoir de tels griefs, mais s'en prend au contenu même de l'initiative,
Qu'aucune voie de droit n'est ouverte devant le Tribunal fédéral contre le contenu d'une initiative fédérale acceptée par le peuple et les cantons (...)
»
Le Tribunal fédéral a déclaré irrecevables pour les mêmes raisons deux autres recours, dirigés contre l'initiative populaire «
Contre la construction de minarets
», les 14 décembre 2009 (affaire n
o
1C_527/2009) et 13
janvier
2010 (affaire n
o
1.Invoquant les articles 9 et 14 de la Convention, le requérant soutient que l'interdiction des minarets constitue une violation de la liberté religieuse et une discrimination en raison de la religion.
2.Invoquant l'article 13 de la Convention, le requérant se plaint de l'absence de recours effectif lui permettant d'obtenir la constatation que la modification constitutionnelle litigieuse est contraire à la Convention.
1.
Le requérant peut-il se prétendre victime d'une violation de la Convention, au sens de l'article 34 de la Convention
?
2.
Le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes, comme l'exige l'article 35 § 1 de la Convention
?
3.
Y a-t-il eu, dans la présente espèce, violation de la liberté religieuse du requérant, au sens de l'article 9 de la Convention
?
4.
Y a-t-il eu, dans la présente espèce, violation de l'article 14 de la Convention, combiné avec l'article 9
?