MAJSTOROVIC v. SERBIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MAJSTOROVIC v. SERBIA (CtEDO, 2010)
DECIZIA nr. 39175/05, de către Stana MAJSTOROVI în fața Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 18 mai 2010 ca Cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 28 octombrie 2005, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dna Stana Majstorović, un național sârb născut în 1948 și locuiește în Čačak. Guvernul sârb („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl S. Carić. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la neexecutarea a două hotărâri interne finale rendue pe 28 noiembrie 2003 și 12 mai 2008 împotriva unei „întreprinderi deținute social” (društveno preduzeće La 27 ianuarie 2010 și 22 februarie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-și plăti 5,400 EUR (5 mii patru sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în moneda internă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. În plus, părțile au convenit că, în aceeași perioadă de trei luni, guvernul va plăti, din fondurile proprii, sumele acordate reclamantului în hotărârile interne finale din 28 noiembrie 2003 și 12 mai 2008. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa.