LJUBISAVLJEVIC v. SERBIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
LJUBISAVLJEVIC v. SERBIA (CtEDO, 2012)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 40411/07 Milomir LJUBISAVLJEVI împotrivă Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua Secțiunea), care așeză la 20 martie 2012 în calitate de comitet compus din: András Sajó, președinte, Dragoljub Popović, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 31 august 2007, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Dl. Milomir Ljubisavljević este un național sârb născut în 1933 și trăiește în Markovac. Guvernul sârb (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Dl. S. Carić. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la eșecul părții interesate în aplicarea unei hotărâri interne finale pronunțate în favoarea sa împotriva unei întreprinderi deținute social. La 18 noiembrie 2011 și 5 ianuarie 2012, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 6,200 (sex mii două sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Părțile au convenit, de asemenea, că guvernul va plăti, din fondurile sale proprii, și în aceeași perioadă de trei luni, sumele acordate de decizia internă din 6 martie 2001. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos András Sajó Președintele adjunct al grefierului